Pet Sematary este una dintre faimoasele cărți scrise de Stephen King. Cu trei ecranizări și diferiți regizori, Pet Sematary este o narațiune lipsită de viață și plină de noduri ce pun sub semnul întrebării spiritualitatea și rostul morții în lume. Înainte de a continua, le mulțumesc celor de la ProVideo.ro pentru parteneriat și pentru filmul oferit.
Regizori, încadrare în gen și storyline
Pet Sematary a fost regizat de doi oameni importanți în cinematografie: Kevin Kolsch și Dennis Widmyer. Cei doi au mai lucrat împreună la Starry Eyes și la serialul Scream, un serial pe cinste, pe care îl recomand cu mare drag. Astfel, mă bucur că au făcut echipă și pentru această ecranizare a cărții lui King.
Făcând referire la gen, este destul de clar că Pet Sematary se încadrează în genurile horror, mister și thriller. Aș spune că o parte din film are tonuri psihologice, care se stratifică ușor într-o atmosferă plină de suspans.
Storyline-ul este unul simplu și nu am de gând să vă ofer spoilers, dar vă las în schimb un scurt rezumat care sper să vă stârnească mai multă curiozitate. Filmul are în vedere viața familiei Creed, care se mută în orășelul Ludlow al statului Maine (unde au loc majoritatea poveștilor lui King, în mod amuzant și surprinzător).
Dacă ți-a plăcut cronica lui Alex, ne poți susține așa
Mama, Rachel, descoperă alături de fiica sa, Ellie, cimitirul de animale, unde copii cu măști ciudate duc un câine mort. Muzica și măștile au oferit o combinație care nu doar că m-a neliniștit, dar m-a făcut să-mi doresc să aflu mai multe despre originile cimitirului. Filmul începe să ia întorsături din ce în ce mai bizare când motanul lui Ellie, Church, este lovit de un camion și moare. Tatăl familiei, Louis, primește un sfat prietenos de la Jud Crandall: să-l îngroape pe Church dincolo de cimitirul animalelor, într-un spațiu sacru.
Church reapare următoarea zi viu, dar cu un comportament violent și straniu. Treptat, îl face pe Louis să realizeze că ceea ce a ieșit din pământ nu este Church, ci o altă entitate, malefică.
Limitele dintre cinematografie și literatură
Prima dată când am intrat oficial în contact cu Pet Sematary a fost în clasa a 11-a, când obișnuiam să citesc multe cărți. Tot prin acea perioadă am citit și alte cărți mișto de la Stephen King, precum IT și Cujo. Ca să rămânem la subiect, recunosc că nu-mi amintesc multe detalii din carte.
Sunt de acord cu alți critici care afirmă că autorul are tendința să se lungească mult pe partea de descriere a spațiului. La Pet Sematary a făcut exact același lucru. A fost totuși o carte enjoyable. Trăgând o linie între carte și film, parcă e mai bună cartea. Filmul din 2019 pare să se axeze mai mult pe jumpscares în anumite locuri, și deși am sărit la ele, cred că un film horror e definit de atmosferă, nu de jumpscares ieftine.
CITEȘTE ȘI „Cujo” (Stephen King): un roman horror realist
După cum am menționat și la început, Pet Sematary are trei ecranizări. Primul film a apărut în 1989 și conform mai multor opinii controversate, originalul din anii ‘80 este mai bun decât cel din 2019. A treia ecranizare este chiar un sequel al primului film, dar cu 21% pe tomatometer. Vă dați seama cum e, nu?
Concluzie
Moartea nu are limite. Este peste tot și se poate întâmpla oricând. Stephen King mi-a dat de înțeles că, într-un univers paralel, aceasta are, totuși, limite. Pe lângă lipsa de limite, aș spune că nu are nici drepturi. Moartea există și nu există în același timp în comportamentul straniu al personajelor portretizate de King.
Din partea mea, filmul obține trei din cinci biscuiți generoși! See you at the next one!
Cronică redactată de Alexandru Bodnar
Editare de Sorina Sfreja-Nemeș
Corectură de Iulia Dromereschi
Layout de Briana Lupea