Te-ai gândit vreodată cât de imprevizibilă este viața și cât de multe schimbări îți poate aduce? Noi am avut ocazia să stăm de vorbă cu Livia Morega, soție și mamă a doi copii. Vâlceanca întoarsă ne-a prezentat metamorfoza ei, cum dintr-o copilă timidă și liniștită a devenit o femeie independentă, pregătită oricând pentru experiențe noi.
Chiar dacă s-a născut în Râmnicu Vâlcea, cu un tată vâlcean și o mamă născută la mare, primii ani din viață și i-a petrecut în căminul studențesc. Tinerii ei părinți încă studiau la Politehnică. La terminarea facultății, s-au mutat la Cernavodă, unde au locuit până când Livia a împlinit cinci ani, apoi s-au întors în orașul natal al tatălui.
Era un copil timid, liniștit, ,,prea cuminte”, așa cum ne-a mărturisit, dar totuși fericit, care se bucura de orice lucru mărunt. Faptul că a avut un frate mai mic a determinat-o să se responsabilizeze, fiind nevoită să aibă grijă de acesta și chiar să ia toată vina asupra ei, când a fost cazul.
Întrebată dacă are vreo amintire de neuitat din copilărie, nici nu a stat pe gânduri și ne-a descris momentul în care s-a bucurat de adevărata magie a Crăciunului. Își dorea foarte mult o păpușă Barbie într-o ediție specială, căreia i se închideau ochii dacă o ștergeai cu apă caldă și se deschideau la apă rece, visul oricărei fete de vârsta ei. Din păcate, nu se găsea în România și nici părinții ei nu aveau cum să o achiziționeze. În schimb, stelele s-au aliniat și dintr-o pură coincidență una dintre rudele lor din Franța i-a dăruit jucăria mult visată. „N-o să uit niciodată câtă fericire am trăit. Zici că l-am văzut pe Moș Crăciun!”.
Majoritatea ne alegem încă din copilărie un model care să ne inspire dezvoltarea. Dacă fetele din ziua de azi admiră vedetele de la televizor, Livia își dorea să devină precum profesoara ei de matematică din clasele gimnaziale, Mădălina Popescu. „Mereu am zis: când mă fac mare vreau să fiu ca doamna Mădălina Popescu”. Aprecia la dumneaei că firea optimistă, încrezătoare, devotată în ceea ce face, și îi plăcea că nu se ferea trateze elevii ca pe niște adulți.
Ca pe orice copil, desenele animate o fascinau, Mica sirenă fiind preferatul ei. Își dorea ca, atunci când va fi mare, să fie ea cea care realizează desenele animate. Astfel că, ajunsă la liceu, și-a scris atestatul la profilul bilingv despre tehnica de realizare a desenelor Disney. În prezent, cel mai mult îi place Brave, deoarece prezintă o fată independentă, care nu depinde de un prinț, cu un scop demn de urmat. Alături de fiica ei, Daria, s-a uitat și la Frozen de nenumărate ori.
La terminarea liceului, a ales să urmeze Facultatea de Arhitectură și Urbanism din București. Mutarea în Capitală a avut un impact mare asupra ei. În primele trei luni, weekend de weekend a mers înapoi la Vâlcea. „În fiecare vineri, la ora 12, eram în Dacos și duminica plecam cu ultimul Dacos posibil. Mi se părea groaznic(…) Primele trei luni am fost abonată la mama”. Cu timpul, s-a acomodat cu viața de studentă la cămin, considerându un avantaj faptul că se afla printre tineri de vârsta ei, cu interese și probleme asemănătoare. „Cred că a fost cea mai bună decizie care s-a luat pentru mine, ultima si cea mai bună, pentru că experiența de studenție în cămin, alături de colegi de aceeași vârstă, în același an, care trec prin același lucru ca și tine, în primul rând îți dă energie și forță să treci prin ceva prin care nu știu dacă ai cum să te pregătești de acasă. Faptul că eram acolo, alături de oamenii ăștia, pe care inițial nu îi cunoșteam, m-a ajutat cumva, mi-a dat energie, că e lumina aprinsă, că e gălăgie pe hol”. Dacă, la început, i-a fost greu să se acomodeze și să cunoască aglomeratul oraș, după ce și-a făcut un grup de prieteni au descoperit împreună fiecare colțișor al Bucureștului.
Fiind pasionată de călătorii și în căutarea unei vieți independente, Livia și-a luat un job încă din al doilea an de facultate. Pentru a-și asigura călătorii constante, a fost nevoită să se angajeze la alte două locuri de muncă. Astfel, la doar 25 de ani se simțea împlinită, fiind în ultimul an de facultate, lucrând la un hostel pentru tineri, unde vorbea doar în engleză, ca secretară part-time pentru o doamnă care se ocupa de proiecte europene și într-un birou de proiectare. Călătorea o dată la câteva săptămâni. „Mi s-a părut un compromis foarte fericit, să am trei joburi și să călătoresc atât de des. A meritat”.
Prima ei vacanță a fost în Statele Unite, vacanța pe care a ținut-o secretă știind, că are părinți stricți, care ar împiedica-o, într-un fel, să plece. Așadar, a economisit bani, și-a obținut viza și, având un prieten acolo, mama acestuia i-a făcut o chemare. „A fost fantastic. Cred că am crescut zece metri în zilele alea cât a trebuit să mă deplasez singură prin aeroport, apoi la celălalt aeroport, să supraviețuiesc în Amsterdam și să ajung în Statele Unite întreagă. Mă simțeam de parcă urcasem pe Himalaya”.
Printre numeroasele locuri pe care le-a vizitat se află Grecia sau Franța, dar cea mai frumoasă rămâne coasta sudică a Turciei. A făcut un traseu montan, la pas, probabil cel mai dificil lucru făcut în viața ei, însă peisajul văzut în slow-motion a meritat orice efort. Livia sugerează ca fiecare dintre noi ar trebui măcar o dată în viață să plece singur într-o vacanță, așa cum a făcut ea, deoarece călătoriile „tu cu tine” te ajută să te descoperi cu adevărat și să te dezvolți ca persoană.
Chiar dacă a văzut o multitudine de destinații de neuitat, și-a dat seama că trebuia să se oprească. A rămas în urmă cu somnul, astfel că într-o dimineață nu a putut să se mai ridice din pat, rămânând semiparalizată. Deși această perioadă din viața ei a reprezentat momentul în care a cedat, atunci când a fost întrebată la ce vârstă și-ar dori să trăiască pentru tot restul vieții, a ales 25 de ani. Totuși, Livia a stat să se gândească înainte să ne ofere acest răspuns deoarece consideră că fiecare vârstă este frumoasă și speră ca orice om să ajungă la această concluzie.
Odată cu trecerea timpului, ne descoperim alte pasiuni, viața purtându-ne pe drumuri pe care nu ni le-am fi imaginat. Cu toate că a terminat Facultatea de Arhitectură și Urbanism, după ce a lucrat o perioadă de timp în acest domeniu, și-a dat seama că este mai captivată de povestea unei clădiri decât de desenul acesteia. De șapte ani, Livia activează în turism și are propria afacere, împreună cu soțul ei, Tudor, alături de care are doi copii. Partenerul ei atât de afaceri, cât și de viață, este ilustrator, fiind pasionat de benzi desenate. Este un orator foarte bun, îi place să vorbească cu publicul și captează rapid atenția.
Livia a început prin proiecte europene în turism, lucrând în echipă cu oameni de altă naționalitate și a dezvoltat ONG-uri culturale. Împreună cu soțul ei, a condus tururi pietonale ale Bucureștiului, în perioada aceea fiind ceva nou pentru capitală. „La momentul respectiv era o noutate absoultă pentru că nimeni nu credea că un bucureștean ar fi interesat de istoria Bucureștiului”. Printre altele, a ținut un discurs despre arta alternativă în cadrul festivalului Street Delivery.
Cum am spus și mai sus, nu știm niciodată ce ne așteaptă, lucru pe care ni l-a demonstrat și pandemia. În cazul familiei Morega, carantina nu a reprezentat plictiseală sau timp pierdut, ci muncă, planuri, regândirea activităților și redefinirea întregului business. Tudor a fost cel care a propus mutarea la Vâlcea, datorită mai multor factori. Printre aceștia era și situația pandemică, în Vâlcea fiind o posibilitate de mișcare mai bună, cât și ajutorul din partea părinților Liviei. Dacă la București trebuiau să plece cu cel puțin o oră mai devreme de acasă pentru a ajunge oriunde aveau nevoie, la Vâlcea le sunt suficiente doar cinci minute. Pentru Daria, fetița mai mare, reprezintă orașul ideal, deoarece se poate bucura de spațiul verde și de o mulțime de locuri de joacă în apropierea casei. „Ajungi la un moment dat in viață când simți nevoia de liniște”. Astfel că, în iunie 2020, s-au mutat în Râmnic.
Când s-a întors, Livia a observat că Vâlcea a prins viață și că există mai multe oportunități acum. Tinerii au început să se implice în dezvoltarea orașului, prin intermediul asociaților de voluntariat și nu numai. Înainte, vacanțele de vară erau atât de anoste, încât singurele activități ale adolescenților erau plimbările până la Fedeleșoiu pe jos, bătutul mingii și număratul pietrelor de pe stradă. „Unul dintre motivele pentru care mă entuziasmează orașul acum este că mi se pare că se întâmplă mult mai multe lucruri și că există mult mai multe oportunități, că simți că faci ceva cu ziua ta. Eu, până am plecat la București, îmi amintesc că aveam veri în care pur și simplu ne plictiseam, dacă nu număram toate pietrele de pe trotuar. Nu era nimic de făcut, nu se întâmpla nimic în Râmnicu-Vâlcea. Vara era moartă. Ne plimbam până la Fedeleșoiu pe jos ca să nu murim de plictiseală. Când s-a deschis Mc Donald’s-ul, a fost petrecere”.
Au adus și în Vâlcea un tur pietonal în care prezintă povestea de bază a orașului. În 2020, au participat la Forest Run Vâlcea (unde suntem și noi prezenți cu un proiect de jurnalism adresat adolescenților, anul acesta), pentru a obține fonduri ca să dezvolte alte două tururi și o vânătoare de comori. „Pentru noi, aici e o mină de aur, un sector atât de puțin exploatat. Dacă am fi vrut să facem asta la București, am fi fost noi și încă 1.000 de oameni, dar aici suntem doar noi. Mai avem niște colegi care fac lucruri similare, dar ne completăm și nimeni nu se suprapune peste nimeni”. Împreună cu cei de la centrul de Informare turistică și cu Gabriela Solomon (Fundația Comunitară Vâlcea), vor să organizeze un info trip unde să aducă influenceri și alți vâlceni plecați la București. Vrea să dezvolte turismul în Râmnic, să ofere mai multe oportunități de viitor și să colaboreze cu instituțiile de învățământ.
Liv Tu Visit este proiectul care a luat naștere din dorința Liviei și a lui Tudor, un demers prin care să popularizeze arta stradală în Râmnicu Vâlcea și să promoveze inedit istoria și patrimoniul local. Mai precis, este vorba de tururi pietonale tematice, organizate periodic, în care turiștii, dar și vâlcenii, pot cunoaște istoria străzilor, clădirilor și obiceiurilor (n. red. Anul trecut, coordonatorii AIVI Media Hub au participat la un asemenea tur, după ce au susținul proiectul prin componenta #AleargăAcasă a Forest Run).
În prezent, nu regretă niciuna dintre deciziile luate și este mulțumită de viața ei. Se consideră o fire extrovertită, foarte energică și pragmatică, îi place să păstreze latura ludică și inocentă a lucrurilor și are momente în care îi place să fie singură. De asemenea, recunoaște că nu ar putea să trăiască fără Google Calendar, deoarece are nevoie de gestionarea activității, cu atât de multe proiecte. „Suntem o familie, lucrăm în sistemul freelance, avem compania noastră și trebuie să jonglăm între mai multe proiecte în același timp. Asta înseamnă mai multe agende simultan, deci fără Google Calendar nu cred că aș putea să mă dau jos din pat dimineața”.
După retrospectiva vieții sale, a realizat că cel mai potrivit titlu de carte care să-i descrie parcursul este Pe aripile vântului. „N-are nicio legătură cu acțiunea filmului sau a cărții, ci cu faptul că mi se pare că viața asta este în continuă schimbare, în continuă plutire. Încerci să controlezi unele lucruri, dar în afară de ce faci mâine sau peste o oră, lucrurile zboară pe aripile vântului”. Își oferă chiar un sfat ei din copilărie, iar acela este „Să am mai multă încredere în mine și să nu mai fiu așa timidă”.
Datorită Liviei Morega, am înțeles că, indiferent câte planuri de viitor îți faci, totul este de fapt imprevizibil, fiind vorba doar de mâna destinului. Ne-a lăsat impresia unei femei hotărâte, determinate, plină de viață, care reușește tot ceea ce își propune. Dacă atunci când era mică o admira pe profesoara ei de matematică, acum chiar ea a devenit un exemplu.
Documentare și text: Alexia Cernescu & Theodora Lăzărescu (redacția #valcea)
Editare: Radu Eremia Corectură: Iulia Dromereschi