Documentarul Queendom urmărește viața dificilă a artistei queer din Rusia Gena Marvin. Aceasta practică drag-ul ca formă de exprimare artistică și uneori chiar politică.
FILMUL S-A VĂZUT LA OWR.17 PE 7 APRILIE ȘI VA MAI FI PROIECTAT PE 14 APRILIE.
În film, urmărim câteva moment- cheie din viața Genei Marvin. Ele ne ajută să înțelegem atât persoana, cât și arta sa. Pentru mine, documentarul a funcționat într-un fel ca un jurnal al artistei dar dintr-o perspectivă exterioară.
Ce mi-a plăcut cel mai mult este modul în care urmărește cu o lejeritate specială subiectul filmului. Asta m-a făcut să-mi doresc să fi fost mai lung. Devenisem foarte curioasă de modul în care o să evolueze viața sa.
Filmul a fost proiectat în cadrul ediției cu numărul 17 a festivalului de film documentar One World Romania și face parte din secțiunea Alegeri. Regizoarea Agniia Galdanova a fost prezentă pentru o sesiune de Q&A la finalul proiecției de la Cinemateca Eforie.
Alegerea de a nu te conforma
Tema principală a ediției din acest an a festivalului este Alegeri. Tema poate căpăta valențe diverse și complexe și care se reflectă foarte frumos și în selecția de filme. În Queendom, vedem mereu cum Gena este pusă în situații unde trebuie să aleagă, atât când vine vorba de viața ei, cât și de artă. Una dintre părțile mele preferate din film este atunci când se mută înapoi în orașul natal, Magadan. Acolo locuiește cu bunicii săi. Felul în care bătrânii se raportează la arta practicată de Gena este cu adevărat interesant și pentru mine a reprezentat o perspectivă necesară de evidențiat în film.
Citește și: Les Films de Cannes a Bucarest 2023 | Les Meutes: O noapte în Casablanca
Relația persoanelor queer cu familia biologică este, în multe cazuri, complicată. În cazul din film, cei doi bunici se agață de anumite valori tradiționale impuse de mediul în care trăiesc. Încearcă totuși să accepte viața pe care Gena a ales să o trăiască. Încă din primele minute ale filmului putem observa un contrast foarte interesant între cele două lumi.
Vedem cum Gena este îmbrăcată într-un costum suprarealist specific tipului de drag pe care îl practică. Se duce în Magadan cu bunica sa, pentru a face poze pentru contul său de Instagram. Mi s-a părut un mod foarte bun de a începe filmul: publicul s-a relaxat imediat, dat fiind caracterul ușor comic al situației.
Alegerile Genei nu se opresc aici. Pe tot parcursul filmului, aceasta trebuie să facă alegeri în legătură cu diferite aspecte care țin de viață, siguranță sau carieră. În acest mod, avem o perspectivă complexă asupra vieții sale și a greutăților prin care trec zi de zi persoanele queer din Rusia.
Drag suprarealist
Ce m-a atras cel mai mult la film, reprezentând și unul dintre principalele motive pentru care am vrut să-l văd, este stilul suprarealist de drag pe care Gena Marvin îl practică. Seamănă uneori cu o creatură desprinsă din coșmaruri. Este puternic influențat de legenda lui Slenderman, ceea ce îi accentuează caracterul înfricoșător și supranatural.
În general, arta drag-ului mi se pare foarte interesantă, tocmai prin multiplele nuanțe pe care le capătă. Cultura drag modernă, așa cum o știm astăzi, a început să câștige popularitate în anii ‘80 în Statele Unite, în special în zona New York. De atunci și până acum, această formă de exprimare a trecut prin multe schimbări. Dacă la început era mai mult practicată de bărbați homosexuali, acum toată lumea este acceptată în comunități de drag, indiferent de orientarea sexuală, gen sau sex.
Citește și: Saltburn: provocator sau absurd?
Chiar dacă în Statele Unite această cultură are rădăcini mai stabile, în multe alte țări de pe glob reprezintă un subiect tabu. În Queendom, putem vedea cum este percepută în Rusia, țară infamă în ceea ce privește limitarea drepturilor și libertăților cetățenilor, în special dacă aceștia sunt queer.
Există mai multe scene pe parcursul filmului unde Gena merge îmbrăcată în costume de drag în locuri publice, în special în supermarketuri. Reacțiile pe care le stârnește sunt diferite: unele persoane o filmează cu fascinație, în timp ce alții o ocolesc sau chiar o dau afară din magazin.
Când drag-ul devine politic
Ca orice altă artă, și drag-ul poate căpăta valențe politice, în special în contextul prezentat în film. Vedem cum Gena merge constant la proteste care, inițial, critică politica lui Vladimir Putin. Pe măsură ce avansăm în film, observăm cum izbucnirea războiului împotriva Ucrainei declanșează un nou val de proteste care, de această dată, au consecințe mult mai grave.
Viziunile politice ale Genei sunt și ele reflectate în drag-ul său. Un moment reprezentativ în această direcție este când se înfășoară în bandă adezivă în culorile steagului Rusiei și merge așa pe stradă. Acest act de curaj rezultă, totuși, în arestarea sa.
O altă secvență în care putem vedea cele două lumi, a politicii și a drag-ului, întâlnindu-se, este când artista se înfășoară în sârmă ghimpată, incluziv pe față, tot cu scopul de a participa la un protest. Toate aceste acte de curaj nu sunt trecute cu vederea de autorități. Vedem cum Gena Marvin este nevoită să plece din țară, decizie deloc ușoară dar necesară pentru supraviețuire.
Documentarul Queendom reprezintă o privire unică în viața unei artiste queer din Rusia. Mi-a plăcut foarte mult cum regizoarea a încercat să ne prezinte complex și arta pe care o practică, nu doar viața de zi cu zi a protagonistei. Astfel, apar scene parcă desprinse prin videoclipuri muzicale, unde spectatorii se pot bucura pe deplin de acest mod de exprimare.
Citește și: fARAD.10 | All the Beauty and the Bloodshed: Când arta se întâlnește cu activismul
Mi-aș dori să văd mai multe documentare atât de sincer abordate, care au în centru poveștile persoanelor din comunitatea LGBTQ+ din țări unde acestea nu se bucură de aceleași drepturi și libertăți ca restul cetățenilor. Aceste documentare devin cu atât mai interesante dacă nu încearcă să dramatizeze într-un mod deloc necesar povestea lor, ci o prezintă așa cum e, cu părți bune și rele. Așa a făcut filmul Agniiei Galdanova.
O cronică de Carla Pantilie, coordonatoare #cinematics
Editare: Sorina Sfreja-Nemeș
Corectură: Iulia Dromereschi
Layout: Radu Eremia