Muzica este o tapiserie minunată de sunete diferite. De-a lungul timpului, am încercat să descriu muzica folosind diferite metode, încadrând-o într-un anume gen sau folosind adjective simple. Gama genurilor muzicale variază de la o descrie simplă a perioadei („clasică”, „romantică”) până la o descriere a sunetului însuși („metal”, „industrial”).
Toată lumea știe ce înseamnă „pop”, când ne referim la popular music, și avem o idee despre cum ar putea suna muzica. În linii mari, muzica pop are o structură simplă și o melodie recognoscibilă, fiind şi ușor de digerat pentru o audiență largă. Știm ce înseamnă „The Blues”- se referă la o stare de agitație sau tristeţe, iar muzica este alcătuită din anumite progresii muzicale, anume „12 bar blues” (una dintre cele mai proeminente progresii de acorduri din muzica populară, care se bazează în principal pe acordurile I, IV și V ale unei chei), pe care care le putem recunoaşte imediat.
Așadar, ne este uşor să înţelegem ce reprezintă „pop” sau „The Blues” și putem zice cu uşurinţă că o piesă sună „poppy” sau „bluesy”. Dar ce înseamnă „heavy”?
Cum definim muzica „heavy”?
În dicționarul englezesc, „heavy” are trei sensuri:
- Heavy: weighing a lot, and needing effort to move or lift. (trad.: care cântăreşte mult şi are nevoie de efort pentru a fi mişcat sau ridicat)
- Heavy: of very or especially great force, amount, or degree. (trad.: de o forţă, cantitate sau grad deosebit de mari)
- Heavy: used to describe something such as a situation that is dangerous or unpleasant. (trad.: folosit pentru a descrie fenomene, situaţii care sunt periculoase sau neplăcute)
Aşadar, putem atribui un sens muzicii folosindu-ne de una dintre cele trei definiţii? Haideţi să aruncăm o privire la primul sens: greutate. În limba română, „greu” înseamnă ceva care cântăreşte mult. În ceea ce privește al doilea sens, putem zice „am lucrat din greu”, care poate însemna că „am depus mult efort pentru ceva”. Despre cel de-al treilea sens putem zice că încercarea a fost „grea”, „dificilă” sau „neplăcută”. Drept urmare, putem zice că muzica e „dificilă, într-o mare măsură”, dar poate avea muzica „o greutate mare”? Din care punct de vedere – emoțional sau muzical? Și… muzica poate fi cântărită?
De fapt, prima dată când a fost folosit termenul „Heavy” a fost în epoca beatnik-ului (un stereotip media răspândit, care afișa aspectele superficiale ale mișcării literare Beat Generation din anii ‘50), însemnând „serios” sau „profund”. Sensul acesta se referea la poezie și proză, dar mai târziu s-a folosit ca un termen pentru orice era serios sau profund. Dacă am folosi „heavy” așa, am putea zice „wow, cântecul ăla pop a fost cel mai heavy cântec pe care l-am auzit în viața mea!”, nu?
Cum se „cântărește” muzica
Ar fi ciudat să spunem că un cântec pop e „heavy”? Pop nu poate fi oare dificil, serios și profund, într-o oarecare măsură? Ba da! Dar am zice că e „heavy” în același mod ca Electric Wizard sau Immolation? Aș postula că „heavy” are un al patrulea sens.
Există un anumit gen de muzică care poartă numele de „heavy” și acesta e „heavy metal”. „Metal-ul” ca gen muzical provine din Anglia, și în mod specific, din inima țării, dintr-o regiune care se numește „The West Midlands”, o regiune industrială care nu este văduvită de „heavy” (din punctul de vedere al dificultății traiului) sau „metal” (grație multor fabrici de acolo). The West Midlands este o regiune săracă din punct de vedere financiar, care a constituit inspirația pentru tărâmul Mordor din Stăpânul Inelelor de J.R.R. Tolkien şi este locul naşterii genului muzical „metal”. Era locul perfect pentru a da naștere trupelor Black Sabbath și Judas Priest, trupe care au abordat în cântecele lor teme serioase şi care au vorbit despre sentimente profunde. Sunetului muzicii este caracterizat de chitare distorsionate și adesea, acestea sunt acordate la frecvențe joase. Dacă ne gândim la o frecvență joasă, ce ar putea genera așa ceva? În mod normal, acest sunet provine de la ceva „mare”… am putea spune ceva cu o greutate mare… cumva, „heavy”? În acest sens, muzica a devenit „heavy”, nu doar prin versuri, dar și prin această frecvență nouă. Deci, al patrulea sens ar putea să fie:
4. Heavy: the sound of a distorted stringed instrument tuned to a low frequency. (trad.: sunetul unui instrument cu corzi, acordat la o frecvenţă joasă)
Două tabere de „heavy”
Toate criteriile analizate mai sus trebuie să fie prezente pentru a considera un cântec „heavy”? În acest sens, există două școli de gândire: „heavy” cu referire la „heavy metal” (cu chitarele sale acordate la frecvențe joase) și „heavy” cu privire la atmosfera creată prin muzică. Haideţi să ne uităm la două exemple:
The Cure: Pornography
Greu de ascultat? Da. Serios și profund într-o mare măsură? Da. Primul cântec pe acest album este One Hundred Years, un cântec dezolant, începând cu versul It doesn’t matter if we all die. Chitarele sunt acordate la frecvențe joase? Nu. Putem considera acest cântec ca „heavy”? Categoric, da! Atmosfera acestui album e sufocantă și sunetele instrumentelor, deși nu la frecvențe joase, sunt produse într-o manieră care le face să se resimtă ca fiind tulburătoare. Spațiul sunetului este cavernos și, alături de vocea lui Robert Smith, creează o atmosferă „heavy”. Ascultătorul poate trece prin stări de nelinişte şi angoasă ascultând un album atât de deprimant precum Pornography. Cum ar zice poeţii Beatnik: „That’s heavy, man”.
Devin Townsend: Deconstruction
Greu de ascultat? Da. Chitarele sunt acordate la frecvențe joase? Da. „Serios” și profund într-o mare măsură? Nu. Devin Townsend este un muzician canadian și încorporează simțul umorului său în muzică. Albumul este centrat în jurul unui bărbat care este obsedat de găsirea adevăratei naturi a realității. Îl întâlnește pe diavol, care îi arată secretele universului, prezentându-i un… cheeseburger. Fiind vegetarian, bărbatul nu poate mânca cheeseburgerul, făcându-și inutile încercările de a descoperi adevărata natură a realității. Putem considera acest album ca „heavy”? Din nou, da! Albumul nu este confortabil de ascultat și atmosfera e sufocantă, dar pentru motive diferite față de Pornography. Albumul Deconstruction e haotic și abraziv, pe când Pornography este ordonat și repetitiv. Totuși, ambele creează o anumită atmosferă care poate fi considerată „heavy”.
Concluzie
În muzică, „heavy” e greu de identificat. Cine decide dacă un cântec sau album sunt profunde sau su o atmosferă claustrantă? În ziua de azi, Heavy Metal își acordă instrumentele într-o manieră din ce în ce mai joasă. Însă, asta nu înseamnă că Heavy Metal e mai „heavy” față de trecut. Standardele de producție muzicală s-au îmbunătățit, dar avem nevoie de cea mai bună producție muzicală pentru a crea o atmosferă „heavy”? „Heavy” nu poate fi cuantificat în același mod de fiecare dată și conceptul de „heavy” se schimbă pe parcurs. În fond, „heavy” nu e o știință empirică și audienţa poate considera dacă o melodie este „heavy” sau nu.
Un material realizat de James Breeze, student la Facultatea de Litere (UBB), Engleză-Română, în anul II. James este englez și s-a mutat în România, unde-i place foarte mult. Cântă la mai multe instrumente, însă principalul este chitara, și apreciem nespus efortul de a scrie pentru noi în cadrul practicii profesionale, în limba română
Mulțumiri Ilincăi Matei, editoarea materialului
Corectură de Iulia Dromereschi