Dacă este am învățat ceva în această perioadă extrem de bizară, ar fi că viața nu stă pe loc. Lucruri mici, mari, importante sau nu, fericite sau triste, continuă să se întâmple în fiecare secundă și nu depinde decât de noi dacă alegem să trăim înăuntrul sau în afara lor.
Recunosc că, în ultimele luni, am refuzat instinctiv să particip la orice eveniment fizic la care eram invitată, știți voi, just in case, pentru că știam că nu m-aș fi simțit safe din punct de vedere psihologic. Așa că, atunci când am auzit prima dată de Street Delivery 2020 Resoluții, păstram câteva rețineri, deși îmi sunase foarte fain inițiativa de a readuna (ținând cont de contextul pandemic) frânturi din oraș, de a le trezi din nou la viață și de a invita oamenii să-și îmbine energiile. For free & for sure.
Cred că toată criza asta mondială nu a făcut decât (în ciuda tuturor #-urilor mai mult sau mai puțin (de)moralizatoare ca #weareallinthistogether) să ne dezbine și mai mult. Așa că, în momentul în care apar astfel de proiecte locale, făcute cu și pentru oameni, nu am cum să rămân indiferentă. Existența lor (îmi) întărește încă o dată impresia că nu e mereu nevoie să fii pe cont propriu. Evenimentul s-a desfășurat timp de trei zile (11-13 septembrie) în aproape tot orașul, fiind grupat în diferite ateliere/întâlniri cu artiști contemporani/activități sportive în aer liber, și cred sincer că, pentru ieșeni, a fost o superoportunitate de a ieși din zona de confort și de a (re)descoperi ce potențial creativ are fiecare. Măcar pentru trei zile. Pentru că Street Delivery Iași a avut de toate pentru toți.
Fiind atrasă de handmade, am ales să trec pe la evenimentul celor de la CUIB, organizat în parteneriat cu REDU, ReSoluții 3R: reducere, reutilizare, reechilibrare. Eram pe terasa cozy a celor de la Cuib și mă apucase destul de tare nostalgia, pentru că nu mai trecusem pe aici cu nimeni de când se închiseseră școlile, în martie. M-am dus la tejghea, destul de stânjenită, pentru că mi se tot abureau ochelarii din cauza măștii, am întrebat când începe eventul și am aflat (cu un zâmbet pe care l-am intuit în spatele măștii interlocutorului meu) că ăsta e eventul. Muzică, oameni, voie bună. Atât mi-a trebuit ca să încep să mă simt în largul meu. Simply the best.
Apoi am început să mă dumiresc și am observat, în jurul meu, tot felul de standuri cu aspect vintage. De la mâncare, la haine, accesorii, cărți, obiecte artizanale, sloganul Iei ce vrei, dai cât vrei îți lua ochii. Nu știam unde să mă duc mai întâi. Eram în spate și examinam niște borsete de festival foarte faine când am văzut o tânără la un stand căutând bluza sau rochia ideală. Am prins momentul oportun (tocmai găsise ce căuta și părea fericită) ca să o întreb cam ce o aduce pe aici și cum i se pare toată treaba asta. Mi-a spus că îi place să participe în fiecare an la Street Delivery, e ca un fel de tradiție proprie, iar anul ăsta a căutat mini-eventuri cât mai safe ca să nu fie nevoită să renunțe la tabieturile personale. Fiindu-i și tare drag localul și fiind fană a bazarurilor de articole vestimentare & decorative, a ales să-și petreacă seara de vineri la Cuib, în compania muzicii ambientale și a obiectelor vintage. De data asta am ales această cămașă de noapte, pur și simplu. Am simțit că mă atrage.
Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost că inițiativa lor a pornit de la idei extrem de mici. Poate ai o brățară pe care n-o mai porți sau Vreau să mă răsfăț azi, dar simt că magazinele mari nu-s pentru mine. Idei minimaliste, dar care, împreună, oricât de banal sau arhicunoscut ar suna, au într-adevăr puterea de a trezi o scânteie în noi. Ah, și încă ceva. Prima dată, după mult timp, m-am simțit extrem de confortabil printre străini. Extrem de confortabil să pun întrebări random. Să mă holbez la toate lucrurile care mi-au atras atenția fără să simt privirea cuiva în ceafă. Să caut preferințe comune cu cei din jurul meu. Din astfel de emoții mărunte ar trebui să fie compuse viețile noastre, zi de zi de zi.
Din conversațiile purtate și din toată atmosfera am înțeles exact de ce al treilea R vine de la reechilibrare. De ce avem nevoie de astfel de pauze de respiro. Și de ce inițiativele pornite din dragoste de oameni au nevoie de oameni pentru a continua armonios. Dacă nu ați ajuns în weekend, check out ce evenimente mișto vă mai propun cei de la Delivery Iași și haideți să facem #-ul weareallinthistogether să nu mai fie un simplu #!
Un articol documentat și realizat de Mălina Turtureanu (#departament #cinematics). Mălina scrie despre film(e), dar și-a depășit reticențele și a dat un tur pe la evenimentul ieșean din weekend.
Editor: Iulia Dromereschi – Fotografii originale: Mălina Turtureanu