Crăciunul este acea perioadă din an în care „ne spălăm păcatele’’. După un an dominat de ignoranță și egoism începem, brusc, să vedem că există oameni nevoiași, pe care îi ajutăm prin orice modalitate am putea, că e Crăciunul și dă bine să facem asemenea gesturi.
Cele mai frumoase momente din această perioadă sunt cele petrecute în familie. Acelea în care îți vezi majoritatea rudelor după un an, pe care nu le-ați mai văzut de Crăciunul trecut. Brusc, ajungi să-ți iubești toată familia, chiar dacă numai cu câteva zile în urmă bârfeai cu ai tăi despre cât de enervant e X sau despre câți bani îți datorează Y. Presupun că e un miracol de Crăciun.
Ebenezer Scrooge, protagonistul Poveștii de Crăciun a lui Dickens, își menține intact caracterul de avar arțăgos și de Crăciun. Nu este mișcat de spiritul Crăciunului, care îi îndeamnă pe cei din jurul său la altruism și compasiune. Singurul său interes rămâne banul. Prietenul său cel mai bun și partenerul său de afaceri, Marley, a murit cu șapte ani în urmă, în Ajunul Crăciunului. În această seară, după toți acești ani, Scrooge urmează să aibă o experiență revelatorie care îl va determina să pună la îndoială tot ce a crezut de-a lungul vieții sale.
Experiența marcantă începe în clipa în care, în seara de Ajun, fantoma lui Marley i se arată lui Scrooge, mărturisindu-i tovarășului său prin ce chinuri e nevoit să treacă din pricina lipsei de interes față de cei din jur de care a dat dovadă cât timp a fost în viață. Cu acest prilej, Marley își avertizează prietenul că va fi vizitat de trei spirite în acea noapte, ce îl vor trage la răspundere, și îl sfătuiește să se căiască.
Din Poveste de Crăciun se pot desprinde lecții de morală care, deși la prima vedere par simpliste, odată ce reflectăm asupra lor, ne dăm seama că sunt esențiale. Oricât de clișeic ar suna, iubirea este cea care care ne animă, care ne oferă adevărata satisfacție în viață. Iubirea constă și în gesturile mici. Dar ceea ce face ca aceste gesturi să reprezinte iubirea este sinceritatea. Când iubești, oferi fără să aștepți nimic în schimb și cred că de aceea este cel mai pur sentiment.
Crăciunul reprezintă doar un pretext în opera lui Dickens. Nu cred că vrea neapărat să evidențieze magia Crăciunului, cât simpla bucurie de a face bine. Scrooge a muncit o viață întreagă, singurul său scop fiind îmbogățirea. Dar la ce bună averea dacă nu ai cu cine să te bucuri de ea? „Scrooge își luă trista-i cină în trista sa cârciumă obișnuită’’. Locuința sa este descrisă ca fiind „(…) un șir de camere întunecoase într-o clădire singuratică ce părea uitată în fundul unei curți’’.
Consider că, în urma citirii acestei cărți, ar trebui ca fiecare dintre noi să privim în jur cu atenție, observându-i cu adevărat pe cei din jurul nostru, însă nu doar cu ocazia Crăciunului. În loc să oferim bunătate doar o dată pe an, îndemnați de spiritul Crăciunului, ar trebui să ne dezvoltăm propriul nostru spirit, un spirit umanitar, și să fim mai buni unii cu alții, să ajutăm și să iubim dezinteresat.
Poveste de Crăciun este o lectură minunată, ce prezintă în detaliu tumultul sufletesc al lui Scrooge în momentele în care toată viața îi trece prin fața ochilor. Drumul spre căință este unul greu de parcurs. Acesta necesită sinceritate. Oare Ebenezer Scrooge va reuși să treacă acest test?
Sursă foto cover: lajajakids.com
Text: Andrada Kerulo (redacția Baia Mare)
Editare: Radu Eremia. Corectură: Iulia Dromereschi
Despre „O poveste de Crăciun” (2009), adaptarea cinematografică avându-l pe Jim Carey în rolul lui Scrooge, puteți citi și în newsletter-ul cărticesc expediat de Asociația Informală a Vocilor pentru Incluziune. Filmul este disponibil pentru comandă pe site-ul ProVideo.
Lasă un răspuns