două maini care se ating pe fundal galben si dintre care zboara trei fluturi verzi
Suflete pereche - Ilustrație de Oana Zăuleț

Nu ochii care nu se văd se uită, ci sufletele care nu se simt

Spunea Gabriel José García Márquez că „Dragostea este o limbă pe care surzii o pot auzi și orbii o pot vedea”, iar în articolul acesta mi-am propus să demonstrez că este un citat pe cât de profund, pe atât de adevărat. Iubirea trece peste orice barieră, depășește orice obstacol și unește oameni, indiferent de culoare, vârstă, religie și dizabilitate.

Două suflete care vibrează unul în apropierea celuilalt sfidează orice lege și, în timp, demonstrează că imposibilul este doar în imaginația noastră. O iubire fără limite și fără prejudecăți poate fi capabilă de lucruri de neconceput pentru ceilalți. Spuneam mai devreme că iubirea nu ține cont de dizabilitate, iar cele două persoane a căror poveste o vom afla astăzi reprezintă argumentul suprem în favoarea afirmației mele.

Gheorghe și Lavinia Câmpian formează un cuplu tânăr și frumo , dar sentimentele sincere și profunde pe care le nutresc reciproc nu sunt singurul lucru care îi face speciali. Ambii sunt nevăzători și, în ciuda acestui aspect și a încercărilor pe care viața le-a scos în calea lor, au reușit ca, în timp, să își consolideze și mai strâns relația. Cei trei copii pe care îi au stau mărturie a iubirii care i-a legat încă din școală.

două maini care se ating pe fundal galben si dintre care zboara trei fluturi verzi
Suflete pereche – Ilustrație de Oana Zăuleț

Iubire din liceu

Amândoi sunt absolvenți ai Liceului pentru Deficienți de Vedere din Cluj, loc în care și-au dat seama că sunt făcuți unul pentru celălalt. După liceu au continuat să muncească în doi, dar ca unul, pentru un viitor împreună și o familie fericită.

Lavinia a început Facultatea de Psihopedagogie Specială, însă din motive personale nu a finalizat-o, dedicându-și o parte însemnată din timp creșterii copiilor. Lucrează de trei ani și jumătate ca funcționar administrativ în cadrul unui spital privat din Cluj, iar pentru că a „simțit nevoia de schimbare”, după cum afirmă ea, a participat la un curs de antreprenoriat social, în urma căruia a deschis, împreună cu Geo, un salon de cosmetică și masaj: „Am ajuns aici pentru că mi-am dorit și nu am lăsat nici o piedică să îmi pericliteze activitatea”, povestește Lavinia.

 

Citește și: Muzica unește oameni, iar sufletele noastre vorbesc aceeași limbă. Portret Eusebiu Toma

În timpul acesta, nici Gheorghe, sau Geo, cum îi spun apropiații, nu a stat degeaba, ci a urmat Facultatea de Jurnalism, crezând că este drumul care i se potrivește. Și-a dat seama că nu asta vrea cu adevărat, însă nu s-a lăsat descurajat și a început să își caute un job: „Nu a fost ușor, dar m-am angajat până la urmă în cadrul unui spital privat, la început în biroul de internări, apoi, după absolvirea unor cursuri de specialitate, am trecut la Resurse Umane, unde sunt și astăzi. În paralel, în 2020 am început Facultatea de Drept, iar din 2021 administrez, alături de soția mea, salonul de cosmetică și masaj deschis în cadrul unui proiect european. Cum am ajuns aici? Am știut tot timpul că trebuie să mă implic și să învăț continuu”, spune Geo.

 

„Viața noastră s-a schimbat în bine de când avem copii”

Într-un cuplu de nevăzători, spune Lavinia, viața decurge absolut normal, cu bune, cu rele, însă a sesizat doar o diferență. Care consider că merită să fie temă de gândire: „Singura diferență pe care am sesizat-o într-un cuplu de nevăzători e că nu se pune accentul pe aspectul fizic, ci pe valorile morale ale persoanei pe care o alegi”.

Cred că viața unui cuplu de nevăzători e cel puțin la fel de frumoasă ca aceea a unui cuplu tipic. Sigur că sunt unele particularități, dar ele nu sunt date de absența văzului, ci de comportamentul și pasiunile fiecărui cuplu în parte (Geo)

Anii au trecut, dar dacă acest lucru pe alții îi dezbină, pe Geo și Lavinia i-a apropiat și mai mult, iar odată cu apariția copiilor, după cum afirmă amândoi, a intervenit și un proces de maturizare și responsabilizare, care nu a făcut decât să le confirme încă o dată faptul că sunt făcuți unul pentru celălalt: „Viața noastră s-a schimbat în bine de când avem copii. Apariția lor ne-a responsabilizat. Ne-am dorit copii și ne-am asumat atât zâmbetele lor, cât și nopțile nedormite. În ceea ce privește creșterea lor, ne-am lăsat conduși de instinct. Aș minți dacă aș spune că a fost ușor, dar dacă ar trebui să reiau viața de la capăt, aș face la fel”, susține Lavinia.

prajitura tip briosa maro ambalata cu sprinkles colorate si un fluture albastru
Ilustrație originală de Oana Zăuleț

Din spusele lui Geo, reiese cât se poate de limpede cât de frumos cântă două suflete atunci când se armonizează unul cu celălalt: „E o provocare, dar e cel mai frumos lucru care ți se poate întâmpla în viață. Nu știu dacă a fost ușor sau greu, știu doar că m-a motivat în fiecare zi să vreau mai mult de la mine pentru noi toți.”

 

O familie obișnuită

Tânărul și frumosul cuplu are trei copii: un băiețel de zece anișori și două fetițe, una de nouă, iar mezina familiei de șapte. Toți trei sunt perfect sănătoși, însă după cum afirmă Geo și Lavinia, la unison, viața de părinți nevăzători este atât provocatoare, cât și incitantă și plăcută: „Au crescut doar cu noi și practic asta a fost normalitatea lor. Au conștientizat, în felul lor, că trebuie să ne arate orice obiect sau produs de pe la magazine pe care și-l doreau. Nu le-am explicat dramatic că nu vedem, nu am vrut să punem accentul pe asta, atâta timp cât viața noastră e una absolut normală. I-am lăsat să înțeleagă treptat, prin desfășurarea activităților de zi cu zi, evitând orice explicație care i-ar fi putut afecta ținând cont de vârstă.

Când au început să pună întrebări, le-am răspuns și le-am explicat că nu vedem, dar că fiecare părinte este diferit în felul lui. Această realitate nu îi sperie, și nu se simt cu nimic diferiți față de ceilalți copii. Facem teme împreună. La noi e adevărata provocare, pentru că trebuie să transformăm caietele și manualele în format accesibil pentru a-i urmări și ajuta.

Lavinia nu a întâmpinat probleme la maternitate, stârnind doar curiozitatea celorlalte mămici cu privire la dexteritatea pe care o avea când aplica tot ce îi spuneau asistentele.

 

„Am vrut să aduc diversitate în bucătăria familiei”

În calitate de mamă, și-a luat rolul în serios și nu s-a dat înlături de la nicio responsabilitate. Le pregătește hăinuțele, îi duce la grădiniță, la școală, iar la capitolul gătit nu se dezminte: „Din punct de vedere emoțional, era mai complicat să-i duc la grădiniță și la școală, pentru că nu îmi plăcea să îi știu departe de mine, însă în ceea ce privește pregătirea hainelor și a lucrurilor necesare, nu mi s-a părut dificil. M-am descurcat să îi duc singură, după ce am inspectat foarte bine locul în care se aflau școala și respectiv grădinița, luându-mi niște repere clare.

La gătit m-am descurcat întotdeauna singură; au fost momente în care am avut curiozități și am întrebat sau am citit; mai mult de cât atât, am vrut să aduc diversitate în bucătăria familiei și mi-am creat o pasiune și pentru pregătirea prăjiturilor pe care, de cele mai multe ori le gătesc împreună cu copiii, pentru că le place foarte mult să participe la decorarea lor.

 

Citește: TEATRU | Amintiri care nu s-au întâmplat niciodată (Drama 5)

Cu toate că totul pare roz, nu e așa, nici în cazul celor doi părinți-model. Au întâmpinat dificultăți când venea vorba de accesibilizarea anumitor documente pentru a le facilita viața la locul de muncă, s-au lovit de rigiditatea angajaților diverselor servicii de care au avut nevoie de-a lungul timpului. După cum zice Lavinia, unele obstacole le-au depășit, pe altele încă nu. Nici obținerea unui loc de muncă nu este o sarcină ușoară, ca persoană cu deficiențe de vedere, ne spune Geo. Tot el afirmă că avansăm ca societate, cu pași mici, dar o facem, și este foarte important ca toți să contribuim: „Mai e mult de lucru în România până să avem incluziune în adevăratul sens al cuvântului, dar cred că progresăm și e important să ne implicăm cu toții în asta.

Oamenii trebuie să ceară sprijin, când le este necesar

Geo și Lavinia consideră că, atât ca persoane nevăzătoare, cât și în calitate de părinți, este foarte important ca persoanele cu această dizabilitate să fie sprijinite de familie. Așa vor prinde curaj să-și ia viața în propriile mâini, să își întemeieze o familie și să ducă o viață absolut normală. De asemenea, tehnologia avansează pe zi ce trece și joacă un rol primordial în simplificarea și accesibilizarea vieții nevăzătorilor, atât pe plan personal cât și profesional.

Întrebați ce sfat ar avea pentru tinerii nevăzători care sunt la început de drum și se pot lăsa ușor descurajați de societate și de problemele pe care aceasta le scoate în calea lor, Geo și Lavinia au spus clar: „Să creadă în visul lor, să își urmeze cursul vieții așa cum îl simt, să nu le fie frică să facă pași spre viitor și, dacă au nevoie de ajutor, să-l ceară, fie apropiaților, fie celor care au experimentat aceleași etape și care i-ar putea sprijini cu sfaturi sau soluții concrete.

 

Citește și: CĂRTICEALĂ | Dragă toate lucrurile prin care trec

Povestea celor doi ne arată că oricât de greu de depășit pare un obstacol, doar de tine depinde dacă alegi să renunți sau să lupți în continuare și să ajungi să faci din experiența ta de viață un model pentru alții. Fiecare dintre noi este scriitor al propriei vieți și fiecare zi pe care o trăiește este o pagină pe care o adaugă în cartea destinului. La final, aceste pagini vor fi citite de alții și, cât timp lăsăm ceva frumos în urma noastră, ne putem considera împliniți pe plan spiritual.


Un material realizat de Andreea Maftei (studentă UBB în anul II, la Literatură Comparată-Română). Andreea este practicantă media.hub prin convenția bilaterală cu UBB Cluj, și este nevăzătoare.

Editare: Radu Eremia

Corectură și layout: Iulia Dromereschi

Ilustrații originale de Oana Zăuleț

3