My 20th century (1989) este primul lungmetraj al regizoarei de origine maghiară Ildikó Enyedi, premiat cu Camera D’or la Cannes în 1989. Mulțumim proiectului cinematografic F-Sides pentru oportunitatea de vizionare.
My 20th Century este un omagiu adus filmului mut, cu imagini vizuale incandescente în alb-negru, împletit cu umor, simbolism și un optimism profund.
Precum sugerează pronumele posesiv din titlu, Enyedi nu ne prezintă secolul 20 din perspectivă obiectivă, cu acuratețe istorică, dar ca viziune personală. Este o trăire similară a unui vis obscur. Contextul spațio-temporal este distorsionat, suntem purtați prin imagini fragmentate care nu au o logică unificatoare sau coerentă, dar suntem fermecați de fiecare cadru.
În această reverie se contopesc meditațiile regizoarei cu privire la adevărata natură a femeii și a poziției sale în societate, la defectele secolului 20 marcat de schimbări sociale, un progres accelerat al tehnologiei și la conexiunea dintre artă și știință.
Lumina ca sursă de viață
Laitmotivul filmului este lumina. Ea conectează atât noile descoperiri științifice, cât și oamenii, care sunt cuprinși de o aură incandescentă. În ciuda conștientizării ororilor care au marcat secolul 20, Ildikó Enyedi crede cu statornicie în umanitate.
CITEȘTE ȘI The Teachers’ Lounge: O poveste despre lupta pentru adevăr, justiție și egalitate
Imaginile din debutul filmului sunt magice. Sute de ghirlande din becuri festonează crengile copacilor din Menlo Park. Cu o curiozitate puerilă, publicul asistă la lansarea ultimei descoperiri a lui Thomas Edison: lumina electrică. Evenimentul este celebrat cu o fanfară grandioasă, iar fiecare membru din paradă poartă pe creștet un bec aprins.
Pe cerul nopții strălucesc două stele vorbărețe care încearcă în zadar să îi distragă atenția lui Edison. Reușesc, în schimb, să redirecționeze planul acțiunii către Budapesta. Acolo, miracolul tehnologiei este dublat de unul natural: cel al nașterii. Aici, gemenele Dora și Lili apar pe lume, întruchipând o alegorie a originii îngemănate ale modernității și cinematografiei, ambele născute din electricitate.
Gemenele, simboluri în antiteză
Dora și Lili (jucate de actrița Dorota Segda), rămase orfane în copilărie, sunt împovărate de sărăcie și ajung să vândă chibrituri pe străzile Budapestei. Sunt separate în scurt timp: un cadru sinistru ne arată cum, în timp ce dorm, fiecare dintre surori este luată de către un bărbat și dusă în direcții opuse.
Experiențele de viață le formează caracterele într-un mod antitetic. Dora ajunge să fie adepta hedonismului. Menirea ei este să atragă și să păcălească bărbații. Lili devine o anarhistă idealistă care militează pentru drepturile femeilor și se pregătește să asasineze un om politic influent. Gemenele reprezintă întruparea standardelor duble la care au fost (și încă sunt) supuse femeile în societate, a scindării produse de modernizare, a luptei dintre hipersexualizarea femeii și a dorinței pentru egalitatea de gen.
Cele două surori sunt captive în aceste stereotipuri. Nu par să existe un echilibru sau o posibilă rezoluție în ceea ce privește stabilirea „idealului feminin”. Dora își caută libertatea în trupesc, profită de amanții ei, apelează la manipulare și înșelătorie. Dar rămâne perpetuu nesatisfăcută. Nu poate depăși postura în care s-a amplasat, cea a unui obiect menit să satisfacă nevoile masculine. Este limitată la a fi doar „eye candy for the male gaze”.
Aflată la celălalt capăt al spectrului, Lili luptă pentru dreptate socială și apelează la anarhism și revoluție. Ea își dorește să obțină acces la o lume dominată de „masculin”. Se află pe punctul de a arunca în aer o instituție publică, însă, după ce aprinde fitilul explozibilului, se sperie și alege să fugă cu bomba în mână, în timp ce încearcă să o dezamorseze.
Dualitatea surorilor poate fi interpretată și din perspectiva unei parabole politice. Ele reprezintă embleme ale capitalismului și comunismului. Sunt două sisteme care s-au întrepătruns de-a lungul secolului XX, aflat între democrație și totalitarism.
FEMEIE, femei, s. f. 1. (în opoziție cu bărbat) persoană inexistentă – nonom, 2. alogică, amorală, lipsită de ego
Inserată între peripețiile protagonistelor, întâmpinăm o scenă semnificativă din punct de vedere tematic. Are un umor aparte și oferă o imagine clară în ceea ce privește statului femeii în timpul secolului XX.
Lili participă la o conferință ținută de filosoful austriac Otto Weininger, un misogin consacrat, care se adresează Uniunii Feministelor din Ungaria. Weininger clasifică femeile în două categorii: desfrânate și virgine. Discursul lui atinge cote înalte de isterie. În timp ce discută problema sufragiului femeilor, ajunge la „raționamentul logic” că femeia nu există. El motivează faptul că femeia nu se manifestă în afara dorințelor trupești, fiind complet subordonată bărbatului. Este lipsită de ego, logică și morală.
Enyedi ne arată ceea ce crede despre toate teoriile „științifice” care au încercat să demonstreze și să concretizeze rolul femeii în societate, reducând-le la ceea ce reprezintă cu adevărat: ridicolul. Prelegerea lui Weininger reflectă crudul adevăr al unui secol clădit după regulile și principiile bărbaților, în care femeia este redusă la statutul de nonom.
Un caleidoscop al metanarațiunilor
În primă instanță, povestea e una aparent simplă. Firul narativ deviază și se fragmentează oricând dorește. Devine o poveste complexă care prezintă contextul social în care s-au dezvoltat surorile, factorii care le-au influențat sistemul de valori, relațiile și alegerile în viață.
Finalul ne introduce într-o altă metanarațiune, alternează în mod simetric planurile. Vedem încă o invenție victorioasa de-a lui Thomas Edison: telegrama. Prima telegramă lansată în jurul lumii a transmis mesajul „Este o lume minunată, creată de Dumnezeu, precum este și omul, care învață să modeleze lumea minunată.” În timpul emiterii mesajului, ca un simbol al lumii pierdute odată cu progresul tehnologiei, pe pervazul geamului din încăpere se așază un porumbel mesager.
Dacă ți-a plăcut cronica scrisă de Cristiana, iată cum o poți susține
Porumbeii, care au fost folosiți de-a lungul filmului ca instrument de transmitere a mesajelor între anarhiști, ne arată transformările radicale ale ordinii sociale și a ceea ce era considerat „natural” în comunicare. Edison pare conștient de schimbarea care va surveni în urma acestui eveniment, privește intens către geam. Care este prețul tehnologiei și cât din esența noastră suntem dispuși să sacrificăm în favoarea evoluției?
My 20th Century reprezintă un paradox, o poveste ramificată care pornește în direcții contrastante, de la relațiile dintre bărbat și femeie la relația dintre om și natură. Prezintă modernizarea secolului XX ca factor care a subminat rolul femeii. Imaginile alb-negru sunt de-a dreptul uluitoare, iar umorul lui Enyedi și tehnicile ample de narațiune nu au cum să nu te capteze.
Cronică redactată de Cristiana Boboc (Practică UBB 2023/2024)
Editare de Rahela Ulici
Corectură de Iulia Dromereschi
Layout de Briana Lupea