Briana este coordonatoarea departamentului #creativ – muzică. A ajuns în acest punct după ce și-a făcut practica profesională din cadrul UBB la noi. Admirăm imens determinarea ei de a învăța cât mai multe lucruri și relația cu familia ei. Despre ambele a scris mai jos.
Un interviu cu tata mi-a părut cel mai complicat lucru. E tatăl meu, și pentru că e tatăl meu, mă gândeam că deja știu răspunsurile la toate întrebările. Ei bine, nu a fost așa. Am rămas chiar surprinsă de câteva, și asta mi-a plăcut mult de tot.
A se citi ascultând acest playlist.
Cine este tata?
Despre tata vă pot spune că e un mare iubitor de muzică, în special de rock, dar de asta vă veți da seama din interviu. El a fost cel care m-a crescut cu această afinitate pentru muzică, pasiune pe care, cu siguranță, o să o transmit la rândul meu.
Pe parcursul interviului am descoperit un alt om. Era de parcă mă întorsesem în timp și vorbeam cu un adolescent de 16 ani, care îmi mărturisea ce îl face cel mai fericit. Mi-a plăcut să ascult, din nou, de unde a început pasiunea lui pentru muzică. Mai întâi l-a atras muzica veche, rock, apoi a început să fie fascinat de tobe, pentru că simțea că i se potrivesc cel mai bine, iar mai apoi hard rockul a ajuns genul lui muzical preferat.
Pasiunea pentru tobe a început tot datorită muzicii. Nu știu cum, pur și simplu îmi plăceau. Îmi plăceau cum arată pe scenă, cum sună tobele și pur și simplu am știut că asta vreau.”
Tata a crescut în România Socialistă, așa că am vrut să aflu cum avea acces la muzica de peste hotare, pentru că la noi în țară, în acea perioadă, muzică „din afară” nu era încurajată.
Ascultam la radio, când prindeam. Aveam două-trei discuri de la fratele meu mai mare, discuri cu Bon Jovi, Whitesnake și Black Sabbath. Cam asta găseam și ascultam și, în rest, mai vedeam câteodată videouri.”
Dat fiind regimul, nu existau nici prea multe locuri unde puteai trăi cu adevărat muzica iar tata aștepta zile întregi ca o trupă să vină în Deva. Dar și când venea… mergea „la fața locului” cu cinci ore înainte!! (hmm, cu siguranță de la el am moștenit asta. Și eu fac la fel 😊)
De ce sunt mai speciale trupele de atunci, în comparație cu cele din zilele noastre?
Ei bine, aceasta a fost o întrebare la care nici măcar eu nu sunt sigură că aș fi știut să răspund. Răspunsul meu ar fi fost „Pentru că așa e!”, fără vreun alt argument, pentru că nu aș fi avut unul. Am vrut să aflu și ce părere are tata despre acest subiect, fiind un fan înfocat al trupelor vechi.
Un argument pe care l-a oferit a fost legat de mentalitatea muzicală care, în România, este și a fost foarte diferită de alte țări. Noi sunăm într-un fel, zice tata, iar alții sună total diferit. Poate acesta este unul dintre motivele pentru care, în afara țării, marile trupe ale anilor ’80 încă au succes, iar toate bilete sunt sold out.
Dacă îți place cum scriem, ne poți susține printr-o cafea virtuală
Rockstar în (re)devenire
Tata nu este un pasionat de muzică și atât. S-a visat un adevărat rockstar, motiv pentru care a și avut o trupă.
Trupa se numea „Ad hoc”. Nu eu i-am dat numele, dar povestea a fost simplă: ne-am adunat câțiva băieți și am zis: Hai să facem o trupă. Iar inspirația a fost luată, în mare parte, de la trupele românești: Compact, Iris, Holograf, Celelalte Cuvinte.”
Deși are multe trupe preferate, cea mai de suflet rămâne Europe. Tot ce înseamnă Europe, de la prezență scenică până la muzică, îl fascinează, motiv pentru care i-ar fi plăcut să cânte genul acela de hard rock.
Despre concertul de unde este foto de mai sus, Briana a scris aici
Curaj al tinereții sau pură pasiune?
Dacă ar avea iar 16 ani, oare ar mai avea același curaj? Și-ar face iar o trupă? Mă întrebam asta, și ca să primesc un răspuns, l-am întrebat (și) pe el. Nici nu a stat pe gânduri și mi-a răspuns că, fără doar și poate, și-ar face din nou o trupă, iar stilul abordat ar fi tot hard rock. N-ar schimba nimic.
Partea mea preferată a acestui interviu a fost exercițiul de imaginație la care l-am „supus”. Tata a trebuit să își imagineze că este toboșar într-o trupă de succes, trupă care ar putea fi formată exact din cine ar vrea el. Nu am să vă mint, am fost puțin surprinsă de alegerile sale. Primul coleg de trupă a fost Joey Tempest, de la Europe, ca vocalist. Chitarist l-a ales pe Yngwie Malmsteen, basist – Gene Simmons de la Kiss și la clape pe Ionuț Cârjă de la Cargo.
Îmi place să cred că (și) din punct de vedere al pasiunii pentru muzică semăn foarte tare cu tata. Amândoi recunoaștem foarte repede o piesă, ne plac aceleași melodii, aproape aceleași trupe și amândoi sugerăm întotdeauna cele mai bune melodii. Ăsta e modul nostru de a transmite ce simțim și ce gândim despre muzică: dăm sugestii. Indiferent dacă vorbim despre disco sau rock, sugerăm o melodie și știm sigur că e cea potrivită. Nu avem cum să dăm greș.
Sunt „muzici” pe care nu le-ai asculta? îl întreb curioasă pe acest iubitor de muzică.
Da. Rap, manele și R&B. Pur și simplu nu îmi plac, nu sunt genul de „muzici” care simt că mă definesc”.
CITEȘTE ȘI Bon Jovi: muzica veche este cool și acum
The last question (and the most surprising answer)
Este cea al cărui răspuns m-a surprins cel mai tare pentru că, așa cum ați observat din interviu, tata e un consumator de muzică rock și, totuși, dintre cele trei albume recomandate, doar unul singur este de rock.
Naufragiezi pe o insulă pustie și poți păstra doar trei albume cu tine. Care sunt?
Oxygène de Jean-Michel Jarre, The 1st Album de la Modern Talking și The Final Countdown de la Europe.”
Inițial, credeam că articolul cu Bon Jovi este „articolul meu special”, dar am ajuns la concluzia că acesta este cel mai de suflet. Mi-a dat ocazia să îmi cunosc (din nou și altfel) tatăl, să mă detașez de faptul că e tata și să mă prefac că sunt o jurnalistă care intervievează. A fost puțin cam greu, pentru că am crezut că știu toate răspunsurile. Ce mă bucur că nu a fost așa!
Pentru toți consumatorii de muzică și nu doar: sper ca acest interviu să vă cânte frumos!
Interviu, transcriere, redactare & layout de Briana Lupea
Editare de Alexandra Stancu
Corectură de Iulia Dromereschi