Who put Bella in the Wych Elm? — „Misterul ulmului” (Tana French)

Pe 10 iunie, de la ora 20:00, Asociația Informală a Vocilor pentru Incluziune vă așteaptă la o nouă ediție a Clubului de Carte Cluj, adaptat în versiune online încă de la începuturile pandemiei - mai precis, din martie 2020. Ce se întâmplă la un club, vă întrebați? Ne conectăm la zoom (toate informațiile tehnice se găsesc în evenimentul de pe Facebook) și discutăm liber, neîngrădit și prietenește despre cartea pe care am citit-o. Lectura nu este obligatorie, însă; vă puteți conecta și doar pentru a vedea cum decurge discuția și dacă vi s-ar potrivi participarea „cu temele făcute” într-un viitor apropiat. Puteți invita participanți, fără restricții, iar camera și microfonul nu sunt obligatorii, dar sunt încurajate, pentru a păstra atmosfera autentică de club.

Ești entuziasmat/ă de acțiunile cărticești ale Asociației?

Ne poți susține cu o cafea virtuală în realizarea lor.


 

Misterul ulmului“, carte publicată în imprintul ARMADA al Editurii Nemira, este primul roman al autoarei Tana French pe care îl citesc, iar traducerea Iuliei Dromereschi mi-a oferit o lectură fascinantă, care mi-a deschis larg porțile spre universul creativ al autoarei. Am ascultat-o pe Tana French într-un podcast, recomandat chiar de traducătoare, vorbind despre ea, despre ideile ei și, mai ales, despre acest roman. Tocmai îl terminasem de citit, așa încât momentul a fost perfect – am pătruns mai adânc înțelesurile și semnificațiile cărții, chiar atunci când aveam mai multă nevoie de clarificări, ca să pot așeza tot ce am citit în locurile potrivite ale minții și sufletului.

Romanul mi-a plăcut foarte mult. Pasionată fiind de crime și de mistery, am înțeles că nu poate fi încadrat clar în niciunul dintre ele, dar poate fi plasat undeva la mijloc. Mintea umană este un adânc necunoscut, iar autoarea a pătruns în el, folosind portițe la care nici nu m-aș fi gândit. Iar cartea, scrisă la persoana întâi, ca și cum Toby Hennessy și-ar explora aceste profunzimi, îi conferă acestuia forță și consistență, chiar dacă el pare a nu fi cel mai de încredere personaj, având în vedere cum a trăit, din copilărie – deasupra tuturor, observând, reținând și considerând doar ce i se părea interesant și plăcut pentru el – până când soarta a decis să îi răstoarne norocul lui proverbial și întreaga viață.  Este prins într-o vâltoare de emoții: furtul și atacul din apartamentul lui, prima spitalizare, trauma mentală și fizică greu de depășit, mutarea în Ivy House, casa familiei și a copilăriei sale fericite și lipsite de griji, descoperirea macabră, ancheta, trezirea la o realitate căreia îi face cu greu față și care îi răsucește, în toate direcțiile, tot ce știa despre verii și unchiul lui și, mai ales, despre el însuși, deznodământul deloc ușor de acceptat și de înțeles, nicidecum cel așteptat într-un roman polițist clasic.

Aranjament de Rodica Gavril

Poate că introducerea în acțiune pare cam lungă și destul de lentă, dar, privită din perspectiva lui Toby, este firească. Recuperarea fizică, după atac, este dificilă, îngreunată și de cea mentală, căci problemele neurologice nu sunt ușor nici de acceptat, nici de depășit, mai ales de un tânăr ca el, care avea tot ce își putea dori („(…) am reușit să trec prin viață fără să am parte de ghinioanele de care tot auzi” – afirmă chiar el, la începutul cărții), pentru care „totul mergea așa cum trebuie” și care nu concepea să primească ajutor, specializat sau din partea familiei și prietenilor. Te simți ca într-un montagne-russe, călătorind în sus, în jos și în lateral, odată cu gândurile și sentimentele lui Toby, care le reflectă și pe cele ale verilor săi, Susanna și Leon, pe care îi descoperă și redescoperă, din perspective surprinzătoare, dureroase, greu de înțeles și de acceptat.

Unchiul său, Hugo, diagnosticat târziu cu cancer cerebral, la care decide să se mute, împreună cu iubita lui, Melissa, reprezintă un alt izvor de revelații, în plan mental și sentimental, care zguduie și el echilibrul mental și fizic pe care abia începea să îl regăsească în Ivy House. Casa însăși devine, parcă, un personaj în sine, ascunzând și revelând secrete, trăiri, sentimente, gânduri și fapte care își cer dreptul lor la atenție și înțelegere. Cât poate rezista un om, deloc pregătit pentru toate aceste răsturnări de situație? Cum reacționează el la presiune și stres? Cum poate înțelege tot clocotul din mintea și din sufletul lui, când nimic din ce credea că este și îl reprezintă nu e real, când cei pe care îi iubea par să comploteze pentru a-l distruge? Cum poate accepta adevărul despre el, despre verii, despre unchiul și chiar despre iubita lui, când mintea lui nu mai este puternică și completă, când cei care ar trebui să apere, să ajute și să descopere adevărul nu sunt deloc așa cum ar trebui să fie?

Banner (c) Editura Nemira

Toate aceste întrebări, și sute altele asemenea lor, își găsesc, încet-încet, o parte din răspunsuri, pe măsură ce le descoperă Toby, cu un preț greu de plătit. Întreaga lui viață se mai răstoarnă o dată, în finalul care îi marchează întregul viitor. Traseul spre nedumeririle sale din final e cumva firesc, deși nu poți să nu te gândești la extraordinara călătorie în care te-a purtat autoarea, într-o manieră unică, și să cauți, la rândul tău, un răspuns, uimit de tot ce ai simțit, de-a lungul ei, și poate chiar ușor nemulțumit de soartă. „Dacă mi-am mai dat seama de ceva în perioada lungă de la acea noapte de aprilie încoace este că am crezut cândva că norocul e în exteriorul meu, un lucru care guverna ce mi se întâmplă sau nu; […] Credeam că, dacă îmi pierdeam norocul, pierdeam un lucru detașat de mine […]. Credeam cu tărie că fără el aveam să fiu tot eu […]. Cred că norocul a fost integrat în mine, a fost cheia de boltă care mi-a lipit oasele, firul de aur care a cusut laolaltă tapiseria secretă a ADN-ului meu. Cred că a fost nestemata care-mi sclipea la căpătâi, colorând tot ce am făcut și ce am spus. Și dacă a fost excizat din mine și sunt aici, fără noroc, atunci ce sunt?”


Recenzie scrisă de Rodica Gavril, profesoară de informatică la Colegiul Tehnic „Gheorghe Asachi”, pasionată de lectură și participantă fidelă la cluburile de carte organizate de Asociația noastră.

Cartea poată fi cumpărată de pe site-ul Editurii Nemira. A apărut în 2021, în traducerea Iuliei Dromereschi, cu redactarea Cătălinei Stanislav și a Oanei Ionașcu, în imprintul ARMADA, coordonat de Mihai Coman.

27

Comentează