Box Hill, romanul lui Adam Mars-Jones, este sursa de inspirație pentru debutul regizoral al lui Harry Lighton, cu Alexander Skarsgård și Harry Melling în rolurile principale. Premiera a avut loc la Festivalul de Film de la Cannes în sectiunea „Un Certain Regard”.
Văzut în Les films.
Chimia dintre Alexander Skarsgård și Harry Melling e aproape palpabilă într-un film care explorează complexitățile unei relații BDSM/ sub-dom și care, poate contrar așteptărilor, nu e lipsit de tandrețe.
ATENȚIE! ACEASTĂ CRONICĂ ARE SPOILERE.
Animal de companie
Colin, un tânăr timid, care încă n-a plecat din casa părintească, se îndrăgostește iremediabil de Ray, un biker misterios, pe care îl întâlnește într-un pub în ajunul Crăciunului. Părinții lui sunt oameni deschiși, care nu au nimic împotriva orientării sexuale a băiatului lor. Mama lui este cea care îi aranjează întâlnirile. Deși bolnavă de cancer în stadiu terminal, emană o energie pozitivă sufocantă uneori.
Ray, un semi-zeu nordic, face parte dintr-un club de bikeri gay sub-dom, în care fiecare membru are câte un „animal de companie”. Are și un Rottweiler (ar fi fost culmea un chihuahua!). Citește, cântă la pian și își spală motocicleta cu religiozitate în fiecare dimineță.
Primul test și prima întâlnire
Prima interacțiune dintre cei doi, complet nonverbală din partea lui Ray, are loc la bar. Acesta îi ordonă din priviri lui Colin să plătescă chipsurile comandate cu banii pe care i-a pus pe tejghea. Nesigur, dar curios, Colin execută comanda și drept recompensă primește o felicitare pe care sunt scrise o oră și un loc de întâlnire.
A doua zi, entuziasmat de ce ar putea urma (cine n-ar fi? poate doar cei cărora nu le plac blonzii înalți și frumoși), constant cu ochii pe ceas, Colin abia așteaptă ca masa de Crăciun să se termine. Nici părinții lui nu sunt mai prejos, ba chiar îl încurajează să poarte vechea geacă de piele a tatălui său.
Citește și: „Mame tinere”: Bucăți de viață. Un studiu de observație
Întâlnirea din spatele magazinului Primark depășește cu mult atât așteptările lui Colin, cât și capacitățile cavității sale bucale. Ray se mulțumește doar să-i fie linse cizmele. Cu toate acestea, Colin trece testul.
Reguli și instrucțiuni
De-a lungul relației lor, Colin descoperă treptat că nu are niciun drept. E mai puțin decât un servitor. E un sclav, pe ultimul loc în ierarhie, după câine și motocicletă. În prima seară petrecută împreună, Ray îi face turul casei și îi ordonă să pregătească cina. Paste. Nu are voie să manânce lângă el, ci în spatele lui. Nu are voie să doarmă în pat, ci pe covor, dar doar dacă nu are nevoie la baie peste noapte, caz în care trebuie să se aciueze pe scările de la intrare.
Se tunde la zero pentru a se integra mai bine în grupul de bikeri și poartă la gât un lanț gros, cu lacăt (simbolic pentru rolul pe care îl are).
Prima „răzvrătire” o are de ziua lui, cand îl roagă pe Ray să ia prânzul cu parinții. Deși Ray refuză inițial, până la urmă cedează șantajului emoțional („Mama are cancer, va muri în curând”).
Time-out
Îndurerat de moartea mamei, Colin se rănește intenționat în timp ce pregătește mâncarea. Asta îl determină pe Ray să-i dea voie să doarmă în pat, cu mențiunea că nu va deveni o regulă. Dar Colin vede această păsuire ca pe o deschidere din partea „stăpânului” său și prinde curaj.
Îi propune o „zi liberă” pe săptămână, sau măcar una pe lună. Ray refuză, spunându-i „Dacă nu ești fericit, poți să pleci”. „Sunt, dar aș vrea să fiu și mai fericit”. Pentru că rămâne neînduplecat, comite păcatul cel mai grav: îi fură motocicleta.
A doua zi, Ray e complet schimbat. Deși se așteaptă la o pedepsă, Colin primește exact ce a cerut: o zi fără reguli, în care îi vedem fericiți pe amândoi.
Concluzii
Pillion e o poveste de dragoste, chiar dacă atipică. Bineînțeles că ridică multe întrebări. E o relație abuzivă? Toxică? Disfuncțională? Prea dezechilibrată? De ce ai renunța complet la control ca să te supui unui alt om? Dintr-o insuficientă stimă de sine? De teama de a nu-l pierde pe celălalt? Sau poate din dorința de a scăpa de povara de a lua orice decizie? Și apoi, nu ne supunem vieții oricum în fiecare zi? N-avem doar iluzia controlului?
Pentru toate aceste întrebări, pentru regia și cinematografia deloc pretențioase, pentru interpretarea celor doi, dar mai ales a lui Melling, filmul merită vizionat. Cu mențiunea că scenele de sex sunt explicite, posibil greu de digerat pentru unii, dar deloc gratuite. Nu e pornografie.
O cronică de Georgiana Savu
Editare & layout: Radu Eremia
Corectură: Iulia Dromereschi