Laura Benedek este basista și lidera trupei de jazz 7th Sense. S-a născut și a crescut la Brașov. La 18 ani s-a mutat la București pentru a-și urma studiile, dar și visurile.
Prezentarea Laurei este simplă. Când apare într-un cadru muzical, spune cine e, ce face, care-i treaba cu muzica ei, a lor, și detalii legate de trupă. Într-un cadru formal își spune tot numele, că e lidera și basista trupei 7th Sense. Laura s-a autocaracterizat ca fiind foarte drăguță și mi-a dezvăluit talentul ei secret: are puterea de a aduna oameni în jurul ei.
Îi conving să aibă încredere în visul meu, în ideile mele. Reușesc să fac asta cu un grup mare de oameni. Câteodată, e greu să sincronizez doar doi oameni, dar de patru ani, de când am început proiectul acesta, am reușit mereu să adun foarte mulți oameni, să-i sincronizez, să fie pe același film cu mine. Cred că e un talent secret. Îmi place că oamenii răspund cu același entuziasm. Cred că asta mă definește. Presupun că așa am și reușit să ajung în punctul ăsta: sunt foarte entuziasmată și aș putea vorbi ore în șir despre proiect și despre muzica noastră.”
Curiozități, performanțe și muzică comercială
Pentru că am avut șansa să o văd pe Laura pe scena de la Jazz in the Park în septembrie, ea și trupa m-au făcut să devin fană a jazzului. M-am întrebat, deci, despre mediul din care provine, cât de mult a muncit, câtă muzică a făcut și cât de bine se descurcă. Laura mi-a răspuns la aceste curiozități spunându-mi că nu a crescut într-un mediu muzical. Părinții ei nu sunt muzicieni și nici nu au vreo legătură cu muzica.
Mediile mele muzicale au fost MTV și VH1. De ele am dat prin sora mea, care e cu patru ani mai mare, iar tot ce ascultam era de fapt ce asculta ea. Apoi am intrat într-un ansamblu vocal instrumental, Canzonetta. În acest ansamblu, timp de 12 ani, m-am dezvoltat pe plan muzical.”
La început, susținerea a venit în mare parte de la prieteni, soră și tată. Mărturisește că a fost puțin mai complicat la început cu mama sa, fiindcă nimeni din familie nu se ocupa cu muzica. Cu timpul s-a acomodat, ba chiar merge și la concertele ei.
Mai multe despre performanțele ei în ansamblul Canzonetta
Eu nu am făcut liceul de muzică. Am terminat Liceul German la profil real, iar singurul lucru legat de muzică a fost ansamblul. A fost ca o școală. Era distractiv și nu mergeam din obligație. Eram mulți copii din diferite generații. Pe lângă că repetam și aveam concerte în Brașov, mai mergeam și țară. Umblam peste tot. Am avut turnee în Germania și în Austria. A fost chiar foarte fain. Am trecut prin toate stilurile, de la baroc clasic până la lucruri foarte moderne. Am învățat să cânt la mai multe instrumente și a fost minunat. Consider că partea vocațională vine de aici.”
În ansamblul Canzonetta, copiii erau încurajați să învețe să cânte la multe instrumente. Laura povestește că ea cânta la Blockfloete, iar în vara anului 2022 a încercat să cânte la flaut. I-a plăcut mult, și fiindcă digitația este asemănătoare cu cea de la Blockfloete, s-a simțit încurajată să-și cumpere un flaut și să învețe să cânte la el.
Trebuie să învăț să suflu și să respir, în rest nu o iau chiar de la început. Anul acesta mi-am cumpărat un flaut, ca un cadou pentru mine, după cât am muncit anul trecut. La acest instrument știu că nu am o anumită presiune să excelez. Cânt când vreau, studiez când vreau. Mi se pare foarte fain să știi să cânți la mai multe instrumente.”
„Acum cred că am reușit”
Probabil că Laura nu-și dă seama de faptul că e o inspirație pentru multe fete care vor să ajungă ca ea. Fete care vor să cânte, să fie auzite, care vor să aibă curajul de a fi pe scenă cu o mulțime de băieți, alături de care să strălucească. Exact așa cum face Laura. Și pentru că ea e o inspirație, am întrebat-o cine o inspiră pe ea.
Înainte să dau la Conservator, am fost mentorată de cel mai bun basist din România, care acum locuiește în Viena, Michael Acker. El m-a inspirat foarte mult. Când am făcut trecerea de la Brașov la București eram destul de nesigură pe mine, dar făcând ore cu el mi-am dorit să fie mândru de mine. Acum cred că am reușit.”
Ce mă fascinează la ea este admirația și bucuria cu care vorbește despre toți acești oameni. Mi-a spus la un moment dat că am putea vorbi ore în șir doar despre muzică și muzicieni. De acord. Vorbește frumos chiar și despre artiștii ei preferați. Ceea ce o ajută cel mai mult este să se uite la interviuri cu artiști. Spre exemplu, Little Simz, care e preferata ei pentru că are o mulțime de discursuri motivaționale. Laura încearcă să ia cate ceva de la fiecare și să transpună în ceea ce face ea.
CITEȘTE ȘI Jazz in the Park 2023, Part Three | Ploaie și pufoșenii in the Park
În diferitele faze ale vieții, a ascultat muzica pe care o asculta sora ei, încă de când era mică. Muzica care răsuna în casă era mai mult comercială. Mi-a dat chiar și niște nume precum Fall Out Boy, My Chemical Romance, Christina Aguilera și Taylor Swift. Chiar dacă nu era la un liceu de muzică, era la zi cu tot ceea se întâmpla în această industrie.
„La petreceri puneam eu muzică, pentru că știam tot”
A descoperit jazzul în clasa a 11-a, iar în anul doi de facultate a ajuns la jazzul din UK. Mi-a dezvăluit faptul că a ajuns la mai multe genuri muzicale datorită artiștilor ei preferați de jazz, care și ei la rândul lor ascultau diferiți artiști. Prin urmare, astăzi, Laura e fană Kendrick Lamar. A menționat că a trecut foarte mult pe rap și că admiră foarte mulți rapperi din UK, printre care Loyle Carner și Little Simz.
După cum am menționat mai sus, Laura vorbește atât de frumos despre oameni, încât e imposibil să crezi că acei oameni sunt altfel decât zice ea. Acest lucru mi s-a întâmplat și mie. Mi-a povestit despre Gilles Peterson în felul următor:
Ceva ce mai ascult și cred că în ultimii șase ani a contat extrem de mult în educația mea muzicală e BBC Radio Six. E un tip pe nume Gilles Peterson, broadcaster, care pune muzică o dată pe săptămână, timp de trei ore. Nu am ratat nicio emisiune, de șase ani. I-am ascultat toată muzica. Ce îmi plăcea adăugam în playlist. Mi se pare că muzica pe care o găsește el este incredibilă. Nu e selectiv, pune de toate.”
Confirm. Când am ajuns acasă, am vrut neapărat să-l ascult pe omul ăsta. Laura m-a făcut curioasă și îi mulțumesc pentru muzica împărtășită cu mine.
Recomandări de muzică de la Laura: Gilles Peterson, Nubya Garcia,
Little Simz, Loyle Carner, corto.alto
„Îmi pun playlistul și mă simt bine”
Un ritual al Laurei este că, în fiecare dimineață, după ce se trezește, primul lucru pe care-l face e să asculte muzică. Își pune boxele în funcțiune, deschide laptopul și muzica răsună cât de tare se poate. Așa cum a spus și ea, din fericire, n-are probleme cu vecinii. Ce norocoasă! Un alt ritual de-al ei ar fi emisiunile cu Gilles Peterson: chiar dacă ratează câteva episoade, le recuperează.
Laura mărturisește că în ultimul timp nu a reușit să asculte atât de multă muzică pe cât și-ar fi dorit, deoarece a muncit mult anul acesta. Și pentru că a muncit mult nu a reușit nici să facă ceea ce îi place cel mai mult în timpul liber, și anume să se uite la seriale. Îi este dor. Serialul ei preferat este Dark și-l recomandă din tot sufletul.
Îi place să asculte muzică singură, chiar și când iese două minute până la magazin. Oriunde merge, o urmărește muzica. În acele momente îi vin multe idei, o inspiră. Totodată, îi place să pună muzică și pentru alții, la o petrecere sau la o mică adunare la ea acasă.
„Nu am simțit niciodată că sunt inferioară…”
Laura e singura fată din trupă și mi se pare firesc să știm dacă existe avantaje sau dezavantaje cu privire la acest aspect, cum simte ea că este privit acest lucru și cum se simte ea, ca fată, într-o industrie plină de băieți.
Singura chestie la care mă gândesc când vine vorba de avantaj și dezavantaj e chestia de imagine. Sunt singura fată și apar unele răutăți mai misogine, așa. În facultate mi se zicea să-mi pun o rochiță, să mă îmbrac mai frumos, doar pentru că sunt fată. Ceea ce mă disperă, urăsc chestia asta. Nu pot să zic că e ușor mereu și nu neapărat în trupă. În trupă mereu e super, ne înțelegem incredibil de bine. Nu am simțit niciodată că sunt inferioară, dar câteodată, fiind eu lidera, ocupându-mă de e-mailuri și de comunicare, simt energia asta de „Ce vrea și fata asta de la mine?”. Astfel de situații se întâmplă foarte rar, dar oricum am început să mă obișnuiesc cu ele și nu le mai bag în seamă.”
Am întrebat cât de greu e pentru o femeie să-și construiască o carieră muzicală, mai ales cât de greu e pentru o basistă. Laura a zis că e foarte greu. Nu crede că mai greu decât dacă ai fi băiat, dar e greu. Laura ne-a povestit o experiență în care a putut să simtă că oamenii o desconsiderau.
Am fost undeva plecată mai multe zile, și eram singura fată într-o gașcă de băieți muzicieni. Erau foarte mulți. Am simțit presiunea aia din partea lor de „ Hai să vedem dacă a evoluat”. Să zicem că fac ceva bine și toată lumea e încântată, mă laudă, dar a doua zi o iau de la capăt, pentru că iar sunt cu ochii pe mine și așteaptă să greșesc. În cazul băieților, nu e așa. Uneori, e greu și apar insecurități. Am încercat să mă feresc de astfel de cercuri. Am reușit să-mi dau seama de cercurile toxice, să știu cu cine pot să am o relație mai strânsă sau nu. Ferindu-mă, mă simt mult mai în siguranță.”
Cum trece Laura peste insecurități
Plâng. Mă ajută mult Sergiu și Lucas. Ne-am văzut în toate ipostazele, încă de când eram mici, imaturi, și eu eram mai strictă. Apoi m-am mai maturizat. Cred că ei, cunoscându-mă atât de bine, când intrăm într-o situație de genul, încearcă să mă ridice, încearcă să fie acolo. Plâng mult. Deși, după ce treci prin astfel de experiențe oribile, ai niște luni absolut groaznice, în care vrei să renunți, dar reușești să treci peste, când mai apare ceva nu te mai afectează, deja esti imună. La început eram la pământ de multe ori, stăteam acolo și câte două-trei luni. Acum sunt mult mai OK și asta pentru că îi am și pe ei, pe Lucas și pe Sergiu. În ultimul timp vorbim foarte deschis, sunt un adevărat sistem de susținere.”
Visele Laurei sunt mărețe. Consideră că au acoperit toată scena de jazz din România, iar obiectivul principal în momentul de față e să iasă din țară și să se facă auziți și afară.
De la momentul acestui interviu mai erau încă două săptămâni pentru trupa 7th Sense până la primul lor concert în Istanbul. Erau nerăbdători. Își dorește pentru trupa ei lucruri tare faine, ceea ce și merită și sper să se întâmple cât de curând. Vrea să scoată albumul pe vinil, să colaboreze cu muzicieni, să-și cumpere haine de scenă, să-și facă un logo, videoclipuri, să-și creeze merch, șosete, orice, făcând în așa fel încât să crească, pentru ca mai mulți oameni să se poată bucura de muzica lor.
Visul e să cântăm în opt, cred că asta e formula ideală pentru muzica noastră. Nu mă văd singură, nu aș putea. Vreau cel mai mult să cântăm și să ne audă lumea. Sunt conștientă că și piesele astea sună atât de bine pentru că nu le-am compus doar eu.”
„Eu cred că suntem pe drumul cel bun.”
Am întrebat-o pe Laura cum vede peisajul jazzului autohton.
Eu zic că are potențial, foarte mult potențial. În ultimii doi ani a crescut, după părerea mea. Au apărut proiecte mici, fresh și foarte drăguțe. Mi se pare că generația noastră încearcă să lupte și să se zbată pentru a ni se auzi vocea. În București nu suntem mulți, vreo 20 de oameni, dar suntem destul de uniți. Chiar vrem să facem lucruri și ne susținem. Eu am mare încredere în ce se întâmplă.”
Sunt de acord cu ea și chiar în timpul interviului am dezbătut acest lucru. Am avut o conversație frumoasă în care amândouă am încercat să ne încurajăm cu privire la ceea se poate întâmpla în România pe plan muzical.
AJUT-O PE RAHELA SĂ SCRIE MAI DES:
Laura a fost minunată, atât la interviu, cât și pe scenă. Toți cei din trupă au fost geniali. M-am distrat la concertul lor. Au avut invitați speciali, au fost în formulă de opt și ce mi-a plăcut mult a fost faptul că fiecare a avut momentul lui. Toți au strălucit.
Discuția cu Laura m-a încântat. Am simțit că stăm la cafeluță, la o poveste cu o prietenă. Am simțit bucurie și entuziasm și chiar speranță. E uimitoare și sper că o să vă inspire și pe voi, la fel cum m-a inspirat pe mine. Mulțumesc, Laura!
Portret redactat de Rahela Ulici
Editare și layout de Briana Lupea
Corectură de Iulia Dromereschi