Polina Cupcea, reporteră și fondatoare a proiectului de jurnalism independent din Replica Moldova „Oameni și kilometri”, a fost al doilea jurnalist care le-a vorbit voluntarilor noștri despre ce înseamnă să faci storytelling, despre povești care merită spuse și despre cum construiești un articol de succes.
Discuția din 31 mai a făcut parte dintr-un program informal, pro bono, desfășurat în 2020/2021 de Asociația Informală a Vocilor pentru Incluziune („umbrela” media.hub), menit să familiarizeze adolescenții care scriu și editează împreună cu noi cu încurcatele cărări ale profesiei.
Mă bucur că am reuşit să găsesc timp pentru acest atelier, deoarece Polina ne-a prezentat informații de care ne vom folosi în viitorul nostru de jurnalişti. Poveştile de viață m-au captivat si sper să o pot asculta din nou, cu altă ocazie!
(Colin)
Polina Cupcea nu a fost dintotdeauna jurnalistă și o împătimită a poveștilor care merită să vadă lumina zilei. A cochetat cu actoria, fiind absolventă a Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău. Însă, din anul trei de facultate, și-a dat seama care e realitatea. „La noi, salariul unui actor începe de la 100 de dolari. 100 de dolari înseamnă echivalentul chiriei. M-am reorientat foarte rapid și m-am gândit că jurnalismul e mai aproape de ceea ce vreau să fac. Am urmat o școală de jurnalism”, a povestit jurnalista de peste Prut.
Polina Cupcea a lucrat în mai multe redacții, prima fiind ceea a unui partid politic. Nu i-a plăcut. „Pentru mine era clar mesajul primit de la Școala de Studii Avansate, unde eu am făcut școala de jurnalism. Că un jurnalist trebuie să fie obiectiv, trebuie să fie echidistant și trebuie să spună adevărul”, a precizat jurnalista. A renunțat la acest fel de presă, iar în noiembrie 2016 a lansat platforma „Oameni și kilometri”, un proiect finanțat din fonduri externe.
A fost o experiență foarte interesantă, am aflat mici secrete, detalii legate de jurnalismul narativ, pe care o să le folosesc în viitoare articole.
(Rebeca)
„Finanțatorii noștri sunt granturile pe care le scriem. Nu suntem presă de partid. Nu suntem nici de dreapta, nici de stânga, nici verde, nici albastră, nici roșie. Partidele noastre au fiecare câte o culoare. Asta îmi aduce aminte de o întâmplare. Eram odată într-un sat, unde făceam teren. Erau trei biserici. La noi mai mult se construiesc biserici decât școli. Situația era că o cupolă a unei biserici era roșie, una era albastră și una era verde. Oamenii care iubeau socialiștii mergeau la cea cu cupolă roșie, democrații mergeau la cea albastră”, a afirmat Polina, făcând haz de necaz.
Jurnalista a subliniat că tehnica portretului cere ca articolele să fie lungi, unele materiale având și 20 000 sau 30 000 de semne, adică trei sau patru pagini de ziar. Polina Cupcea a definit jurnalismul narativ astfel – „Poveşti documentate exhaustiv, scrise cu tehnici literare, menite să provoace cititorilor o experienţă, empatie, emoţie”.
Polina ne-a prezentat multe detalii, mici secrete și foarte multe sfaturi, care sigur ne vor ajuta în continuare.
(Andreea D.)
A fost o experiență foarte frumoasă, interesantă și specială, din pricina poveștilor de viață adevărate pe care ni le-a prezentat! Informațiile au fost multe, clare și ușor de înțeles, acum tot ce ne-a rămas este să le punem în practică.
Invitata noastră le-a atras atenția participanților ca, în cadrul interviurilor, să fie foarte atenți la ce spune interlocutorul și să aibă mereu pregătite alte cinci întrebări în cap pentru persoana intervievată în momentul în care ea transmite o anumită informație. Cofondatoarea „Oameni și kilometri” le-a explicat și ce înseamnă editarea unui material și a punctat faptul că solicitarea de clarificare a unui articol din partea unui editor nu înseamnă că autorul nu l-a redactat bine, ci faptul că poate fi îmbunătățit și mult mai clar.
Sincer, nu mă așteptam să-mi placă atât de mult. În acea zi m-am trezit târziu; întârziasem deja cu jumătate de oră și mă gândeam că nici nu mai avea rost să mă prezint. În schimb, m-am împins de la spate și am ajuns cumva să ascult ce avea Polina de spus. Mi-a plăcut fiecare moment, ascultându-i toate cuvintele. M-a remotivat să mă implic ceva mai mult în proiecte asemănătoare, să mă reapuc de scris, fie pentru mine însămi sau pentru mase mai mari de oameni. Am cam deviat de la subiect, deci mă întorc brusc la esența lucrurilor pe care vreau să le spun: am apreciat foarte mult că Polina și-a dedicat timp să se prezinte la acest atelier. Mi-au plăcut poveștile ei și-i găsesc viața foarte interesantă, desigur, alături de cele spuse la atelier, în legătură cu jurnalismul.(Florentina)Am așteptat cu mult entuziasm acest atelier și am savurat fiecare moment. Mi-am luat chiar și notițe pentru că Polina ne-a prezentat multe informații valoroase. Mereu am fost curioasă să văd care e povestea oamenilor care fac jurnalism narativ pentru că în spatele acelor pagini sunt chiar și câteva luni de muncă. Mulțumim tare mult pentru întâlnire și mi-ar plăcea să ne mai auzim/vedem și cu alte ocazii!
