Jazz in the Park: a treia zi a fost cea mai reușită. Vremea s-a decis să fie mai îngăduitoare și a fost prima zi din această ediție a festivalului în care nu a plouat deloc în timpul programului. Echipa noastră s-a folosit de acest avantaj și s-a împărțit care încotro.
Această zi a fost prima în care oamenii „au sfințit” într-adevăr locul. Toate zonele au fost deschise publicului larg și puteai întâlni o mulțime de persoane în orice colțișor al parcului. O atmosferă festivă emana de peste tot și mulțimile de la concerte erau mult mai mari și animate. Unul dintre locurile pe care le-am vizitat prima dată a fost un lounge Hochland. Aceștia au pus un Insta corner unde se puteau face mai multe poze magnetice, de pus pe frigider. Acolo, eu, Rahela și Cristi, o parte din echipă, am pornit în căutarea voluntarilor, pentru a le lua scurte interviuri. Inițial, nu am dat de aceștia, dar între timp ne-am făcut câteva poze cu recuzita oferită de echipa Hochland.
Apoi, am stat la povești cu cei care lucrau acolo, la un „studiu de piață”. Am fost întrebați ce ne place cel mai mult de la Hochland. Rahela și cu mine am răspuns în același timp – brânza topită, normal – spre exasperarea amuzată a angajatei. Ea ne-a spus că toată lumea care vine la Hochland știe doar de brânza topită, și niciodată nu pomenesc alt produs ca fiind preferat. Apoi, tot de la ea am aflat că undeva la 40% din vânzările companiei sunt strict de brânză topită. Nu ne miră. Într-un final, în același loc am dat de mai mulți voluntari, ale căror interviuri le puteți vedea sub formă de reels pe Instagramul asociației.
Mi-am împlinit un vis din copilărie la Craftsman’s Corner
Apoi, ne-am dus la Craftman’s Corner, unde în articolul precedent am menționat că nu am reușit să olăresc pentru că programul se încheiase. De această dată, am avut norocul de a fi ultima persoană primită și am reușit să fac un vas de lut, pe care apoi l-am pictat așa cum mi-a venit (am încercat să combin mai multe stiluri, bineînțeles). Așa mi-am îndeplinit un vis din copilărie. În timp ce olăream, am intrat într-un dialog frumos împreună cu colega noastră, Georgiana, și domnul care era responsabil de activitate. Am aflat de la acesta că el olărește de 25 de ani, iar povestea lui interesantă ne-a făcut să îl întrebăm dacă ar fi de acord să îi fie luat un interviu. Dacă totul va ieși bine, acesta va apărea într-un articol separat. Însă, ca „spoiler”, domnul ne-a sfătuit, mai în glumă sau mai în serios, pe noi și pe cititori deopotrivă, „să ne alegem o meserie bănoasă”.
În timpul conversației noastre cu olarul, fără știința noastră, Georgiana era „muza” unei ilustratoare, care a surprins-o în acel moment și a început să o creioneze. La final, a venit la noi și i-a oferit desenul creat cu câteva momente înainte. Am fost atât de surprinși de talentul acelei femei și de discuția ce a urmat, încât am convenit ca ziua următoare să scriem un articol și despre dumneaei. Așadar, o zi plină, care a deschis, la rândul ei, multe oportunități de a cunoaște viața celor care fac deliciul acestui festival.
Pentru experiența Jazz in the Park din perspectiva Rahelei, continuarea o veți citi în cuvintele ei.
Experiența continuă cu mine, Rahela, care am participat pentru prima dată la un festival. Am fost uimită de diversitate, de liniște. Chiar dacă răsuna muzica din toate colțurile, era o liniște interioară plăcută, aș putea spune pace și muzică, atât. Am asistat, împreună cu colegii mei, la „Întâlnirile de pe prispă” care, la început, mă îngrozeau. Credeam că vor fi anoste și plictisitoare dar, de fapt, am râs cu lacrimi. Oamenii care au organizat acest festival sunt uimitori, prezența lor a fost îndeajuns pentru a anima publicul.
Continuând, am luat-o la pas prin târgul cu de toate. Haine vintage, bijuterii homemade, cărți, ba chiar am văzut un stand care încuraja cititul în limba engleză pentru copii. Mi s-a părut minunat. Apoi am asistat la câteva concerte de la Young Stage. M-a captivat însă ce a urmat după, la Church Stage.
Grija și implicarea organizatorilor au bucurat orice categorie de public
În drumul nostru în căutare de activități, am observat femei, bărbați, cupluri și bătrânei având un stil vestimentar aparte. M-am îndrăgostit pe loc de toate outfiturile pe care le-am văzut, erau de acolo, erau din filmul potrivit. M-a emoționat grija și implicarea organizatorilor pentru a bucura fiecare categorie de oameni. Copiii aveau zona lor, special amenajată, iar la fiecare pas vedeai câte un cățeluș. La un moment dat, o femeie stătea lângă un stand, pentru a lăsa oamenii să-l mângâie pe „Marele Alb”. Așa l-am numit eu după aspect: mare, pufos, superblănos și alb. Un nume perfect.
După o mulțime de discuții cu voluntarii festivalului, m-a bucurat dragostea lor pentru voluntariat. Erau toți un zâmbet și foarte săltăreți în a ne ajuta pe noi. După aceea ne-am împrietenit cu un cuplu, doi studenți, care ne-au făcut câteva poze, iar de la poze am ajuns să ne petrecem toată seara împreună.
Am descoperit ritmuri noi pe care să-mi mișc corpul
Echipa noastră și noii prieteni au asistat la concertul Mădălinei Pavăl Live Orchestra, care a fost excepțional. Până acum, nu știam mai nimic despre muzica jazz, însă seara mi-a schimbat total percepția. Talentul, performanța și pasiunea au fost excepționale. Nu m-am așteptat să-mi mișc corpul pe astfel de ritmuri și uite că s-a întâmplat. Chiar mă bucur că am descoperit și altceva, în afara rutinei mele zilnice și a playlistului deja format, iar după seara asta fiți sigur că s-a mai îmbogățit.
Faptul că ziua a treia de Jazz in the park a fost ferită de ploaie s-a simțit prin cerul colorat. Chiar și Mădălina a spus, în timpul concertului: „Bine ai venit, soare!”. Și bine a zis, căci soarele era în spatele scenei, norii deasupra și cerul plin de culoare. A fost de vis.
Prietenii noștri ne-au spus că vor să stea neapărat la concertul lui Asaf Avidan. Nu știam cine e, nu știam dacă ne va plăcea, dar am ales să-i dăm o șansă. Bine că am făcut-o. Cum am mai spus, playlistul meu s-a îmbogățit considerabil după această noapte. Un singur cuvânt poate să descrie acest concert: incredibil. Și a fost și mai incredibil că, de fapt, toți îl știam pe el la final, după ce a cântat piesa One Day. Toată lumea știe piesa asta. Toți au fost în extaz, mai ales noi. Ne-am bucurat că, astfel, am reușit să-l descoperim și cu alte cântece. A fost mai frumos decât ne-am imaginat.
Fotografii de Oana Zăuleț
Interacțiunile din festival m-au umplut de energie pozitivă
După concert, ne-am așezat pe o bordură, ne-am luat câte o băutură și am dat iar curs discuțiilor noastre. Nu credeam că voi avea ocazia să cunosc astfel de oameni. Erau deschiși la subiectele noastre de discuție, erau bucuroși să le povestim despre AIVImedia.hub, erau fericiți că suntem acolo, la fel și noi. Interacțiunea cu ei m-a umplut de energie pozitivă.
M-am bucurat că i-am avut alături pe colegii mei. Alin, deja de două zile la festival, ne-a fost ghid, lucru care ne-a prins foarte bine. Oana a făcut niște poze superbe. Georgiana m-a bucurat prin simpla ei prezență și prin modul ei de a se exprima și de a spune lucrurilor pe nume. Cristian m-a amuzat teribil, a fost un coechipier pe cinste în a descoperi festivalul. Și, într-un final, noii prieteni, care mi-au arătat cât de frumoși pot fi oamenii.
Urmează o nouă zi și ultima de Jazz in the Park. Vom avea, cu siguranță, mai multe activități, interviuri, reels, poze și povești.
Această primă zi (pentru mine), această nouă experiență, m-au făcut să îmi dau seama cât de important este să ai oamenii potriviți lângă tine la un astfel de eveniment. Atmosfera m-a surprins plăcut, am început să iubesc și alt gen de muzică, și a fost un real succes.
Un material de la voluntarii noștri la fața locului, Rahela Ulici (Satu Mare) și Alin Ierima (Sighetu Marmației)
Editare: Sorina Sfreja-Nemeș
Corectură: Iulia Dromereschi
Layout: Georgiana Cilian
Fotografii de Oana Zăuleț (voluntară AIVImedia.hub)