În a doua zi de Jazz in the Park 2023 am „furat” trei mere și o banană (de la Mega Image Lounge). După aceea, am văzut o alpaca. Nu, stați așa, am văzut două alpacale, de fapt! Am dansat la Friends Stage, alături de Didi, și era să mă împiedic de vreo zece ori. A doua zi a festivalului a trecut rapid, dar a fost magică.
Haideți să vă spun mai multe!
Întâlniri pe prispă cu Larisa Perde și Tudor Sbîrcea
Poate muzica să facă societatea și oamenii mai buni? Aceasta a fost tema dezbaterii din a doua zi a festivalului. Am urmărit cu atenție conversația dintre Larisa Perde (fondatoarea festivalului Șaraimanic) și Tudor Sbîrcea (psihoterapeut). Discuția era condusă de un moderator ușor enervant, din cauza faptului că avea intervenții prea lungi și personale.
Trecând peste această inconveniență, recunosc că mi-a plăcut vibe-ul acestei întâlniri, unde s-a discutat despre rolul muzicii nu doar în general, dar și în domenii precum cel al psihologiei.
Cum te-a făcut pe tine muzica mai bun?” a întrebat moderatorul.
Larisa a spus că „A fi mai bun înseamnă să simți mai mult; muzica mi-a arătat că este de recuperat ceva din noi”. Tudor, în schimb, a pus accentul pe direcția psihologică, științifică deci, a discuției, argumentând că: „A fi mai bun înseamnă a fi mai împăcat cu tine. Înseamnă a reveni la inocența sau esența pe care le aveai cândva”.
Tudor și Larisa au împărtășit cu noi și din gusturile lor muzicale. Tudor a făcut reclamă bună celor de la Pink Floyd și lui Mozart, în timp ce Larisa și-a exprimat iubirea pentru muzica lăutărească și cea pakistaneză. Mi-a plăcut enorm să văd doi oameni discutând despre genuri diferite de muzică și conectându-se datorită acestei teme.
Credeți că festivalurile ajută la efectele pozitive ale muzicii? Sau credeți că să asculți muzică alături de alții ajută la coerența acestor efecte pozitive?” a întrebat moderatorul.
Tudor a explicat că da, că există șanse mai mari să comunici cu cineva, și că până la urmă, compatibilitatea și echivalența dintre oameni pot ajunge la o oarecare armonie datorită muzicii și festivalurilor. Ne-a aruncat și o glumă tare faină, și anume că râde la două lucruri: la gagurile lui Mr. Bean și la propria-i voce, când cântă.
Pe parcurs, Tudor ne-a mai explicat și despre terapia prin muzică, un concept rar întâlnit în România, care poate va fi folosit tot mai des, în viitor. El a spus: „Terapia prin muzică trebuie să aibă o structură și trebuie aplicată în funcție de problemele unui individ. Noi, bineînțeles, putem beneficia oricând de o astfel de terapie și o putem adapta nevoilor noastre”.
Personal, cred că muzica poate să te facă mai bun, dar poate chiar și rău în unele momente. Un băiat din public a adus în discuție acest factor și am simțit puțină tensiune, în timp ce în fundal răsunau note de jazz. Da, muzica te poate face și rău. Dar, at the end of the day, cred că muzica te face om, iar a fi om înseamnă a fi uneori nu doar bun, dar și rău.
CITEȘTE ȘI Întâlniri pe prispă: cum ascultăm muzica & 10 ani de Jazz in the Park
Părerile participanților de la Jazz in the Park 2023
Bineînțeles, nu se putea să nu vorbesc și cu câțiva din participanții festivalului. Mi-a făcut plăcere să interacționez cu o parte din publicul Jazztastic al evenimentului. Prima participantă pe care am abordat-o a fost Maria.
După ce am întrebat-o pe Maria de ce a venit, mi-a zis că a primit o invitație. Am râs bine și am lăsat-o să continue. Ea a venit pentru că a mai fost și anul trecut și că i-a plăcut mult atmosfera mișto. A adăugat că: „E un prilej de a te bucura cu prietenii și de muzică, în tihnă”.
Totuși… de ce jazz? Maria a recunoscut că îi place mult, la fel ca variația pe care o are când se combină cu alte genuri de muzică la Jazz in the Park. A explicat că: „E o muzică pe sufletul meu, care mă face să mă relaxez, să fiu mai curioasă și să descopăr trupe noi. La fiecare ediție am avut o revelație, să-i zic așa, și am ajuns să cumpăr albume de la artiștii preferați. E mișto să vezi pasiunea oamenilor pe scenă. Una e pe Spotify, alta e live. Uite, de exemplu, m-am simțit foarte bine la Pantaloons. Mi-a plăcut atât energia lor, cât și a celorlalți artiști”.
Am încheiat discuția întrebând-o pe Maria care a fost cel mai memorabil moment din Jazz in the Park. Ea mi-a mărturisit cu mândrie că anul trecut și-a luat bijuterii handmade de la târgul IARMAROC și toată lumea i le-a complimentat. Cu fiecare compliment, Maria mi-a zis că își aduce de momentul în care a cumpărat bijuteriile, de muzica pe care o avea în jur și de faptul că avea must în pahar.
Sunetul, mirosul și restul simțurilor mele mi-au adus o experiență completă”.
În urma conversației cu Maria, am abordat încă două participante: Bianca și Laura, puțintel mai timide. Sunt la prima lor ediție lor Jazz in the Park. Datorită lineupului, ele au spus că a fost ocazia perfectă de a vizita festivalul. Când se gândește la Jazz, Bianca a spus că îi vin în minte pahare de whiskey, țigări și localurile afro-americane din America, unde se pune multă muzică soul. În schimb, Laura se gândește la oameni faini și haine boho.
Conversațiile au fost insightful și mi-a dovedit că atmosfera din Jazz in the Park rămâne la fel: caldă și prietenoasă.
DACĂ NE CITEȘTI CU PLĂCERE, IA-NE O
Sfârșitul zilei
…a fost marcat de muzica celor de la Heliocentrics, care mi-au binecuvântat urechile cu o combinație de jazz, hip-hop, funk și psychedelic. Pe măsură ce cântau, cerul se întuneca pe notele lor ambigue, dar pline de însemnătate. Mai încolo am hoinărit și pe la Friends Stage alături de Didi, unde am dansat ca două vulpici maiestuoase. Ne-am mai împiedicat din când în când, mai ales după câte trei sau patru piruete, dar nu am lăsat asta să ne demotiveze. Dansul a continuat aproape o oră!
După, am mai bântuit puțin pe lângă Vinyl Fair, unde prețurile erau aceleași. Nimic surprinzător! Am lăsat în urmă un exemplar al albumului lui Taylor Swift, Folklore, și m-am relaxat la Mega Image Lounge, alături de Didi și Șerban. A fost o zi bună!
Alt update: azi iarăși n-am luat shaorma de la Rosa. Poate iau după ultima zi din Jazz in the Park. Vă aștept și mâine acolo, la The Cinematic Orchestra, și nu doar. Finalul festivalului va fi magic!
Un material scris de Alexandru Bodnar
(corespondent în teren la Jazz in the Park)
Editare și corectură de Iulia Dromereschi
Layout de Alexandru Bodnar