Jazzul mă pasionează din clasa a șaptea. Unii îi spun „JaZzz” pentru că poate fi plictisitor. Eu îi zic JaZzztastic, dar nu pentru că ar fi plictisitor. E chiar departe de concept! Îi ascult pe Fun Lovin’ Criminals cântând versurile „It’s Friday night” și îmi dau seama că sunt chiar unde trebuie, printre versuri JaZzztastice și lângă căldura omului meu preferat.
Prima zi din Jazz in the Park 2023
…a fost neașteptată. Deși am ajuns mai târziu, din cauza jobului și a traficului, starea mea de anxietate s-a ameliorat treptat, pe măsură ce auzeam volumul muzicii crescând. Fără să-mi dau seama, am nimerit în Music Lounge, unde Diana cânta la tobe și se distra. Tobe, voie bună și zâmbete: un holy trinity potrivit pentru a 11-a ediție a festivalului.
După ce Diana a terminat de cântat la tobe, verișorul ei, Cristian, și prietenul meu bun, Șerban, ne-au întâmpinat lângă Hill Stage, unde am mărturisit niște versuri adevărate de la Alexandru Andrieș.
„Sunt un derbedeu” — așa cântase el. O fi sau nu o fi, cine știe? Eu știu că mi-a încântat urechile cu versurile sale pline de umor. Nu am stat mult la el, căci voiam să explorez mai mult surprizele festivalului. Am hoinărit de colo-colo, disperat să găsesc un alt loc important: Vinyl Fair!
CITEȘTE ȘI Jazz in the Park sau free flow experimental art… just life after all
Viniluri, plastic scump, Billy Cobham și…
…muzică faină! Muzica de la Vinyl Stage m-a încântat. Hipsterii hetero cu barbă care vindeau plastic scump (also known as viniluri, for the reference)? Nu atât de mult. Vinilurile erau variate (de la Fleetwood Mac și Sade până la Taylor Swift și Disclosure), dar piperate la preț. Am plecat oftând la Billy Cobham, care instant m-a făcut mai fericit!
Billy Cobham a întârziat vreo 20 de minute (but he’s old, deci îl scuzăm; Dumnezeu să-i dea sănătate!) și a fost întâmpinat cu un rând de aplauze, în special din partea mea și a Dianei. Carisma lui Billy și flowul său, pe care îl stăpânea perfect, în timp ce se juca la tobe, m-au cucerit. Diana dădea din șolduri, iar eu pocneam din degete. Șerban se uita serios la noi, iar Cristian era cu noi pe vibe.
Mai multă hoinăreală!
Da, chiar asta a urmat după Billy! Mai multă hoinăreală (și un șoc intern, căci mâncarea nu era cea mai ieftină, but what can you do?) și explorare a festivalului. La un moment dat m-am și rătăcit lângă Friends Stage, unde Andi Moisescu se comporta ca un DJ respectabil și nu punea doar remixuri. May I remind you că nici nu tăia durata pieselor? Mindblowing, nu-i așa? Eu dansam cu lumea, și ea, fără mine. Nu m-a observat nimeni pe acolo în timp ce încercam să trag un twerk prost. La Friends Stage mi-a plăcut mult.
DACĂ DOREȘTI SĂ SUSȚII JURNALISMUL
PRACTICAT DE TINERI
Coșmaruri pe ceară la 1 dimineața
Este ora 23:51 și mor de frig în MedLife Lounge. Oare să mai stau până cântă Nightmares on Wax la Night Stage? Stay tuned, guys.
Este ora 23:57 și încă mor de frig. Jazz in the Park? Mai degrabă mi-e frig în parc.
Este ora 00:04 și am migrat la Night Stage. O tipă m-a întrebat, cam agresiv, dacă am brățară. Am, cum să n-am!
Este ora 00:18 și plec acasă. Cred că o să iau o shaorma de la Rosa.
Update final: e ora 1:00 și am ajuns acasă. N-am luat shaorma de la Rosa. Poate iau mâine. Nu știu sigur.
Știu sigur, în schimb, că merg la a doua zi din Jazz in the Park.
Un material scris de Alexandru Bodnar
în cadrul festivalului Jazz in the Park ediția 11 – 2023
Editare și corectură de Iulia Dromereschi
Layout de Alexandru Bodnar