Subiectul Întâlnirilor pe prispă a fost viitorul educației muzicale. Ediția a fost moderată de Horia Ghibuțiu, având ca invitați două personalități marcante ale muzicii și jazzului din România: Romeo Cozma și Dima Belinski.
Primul român cu doctorat în domeniul jazzului și cel care a înființat Catedra de Jazz și Muzică Ușoară de la Universitatea din Iași, Romeo Cozma activează în prezent ca pianist, cadru didactic și compozitor. Showman-ul Dima Belinski este pianist și compozitor cu performanțe la Jazz in the Park, nominalizat pentru Premiul publicului în anul 2023.
Propria educație muzicală și primul pas în ceea ce a urmat
Romeo Cozma a mărturisit că primele manifestări ale talentului muzical i-au fost descoperite de părinții lui – mai ales de mama sa, cea care i-a observat atracția către muzică. Copil fiind, se simțea fascinat de „ochiul verde al radioului și de muzica care se revărsa în permanență zi-lumină”. Noaptea, însă, părinții nu-l lăsau să asculte muzică.
Părinții lui Romeo nu au fost muzicieni profesioniști. Nici măcar nu aveau pregătire muzicală specializată, ci pur și simplu iubeau muzica. Mama lui a cântat în cor, iar tatăl său a cochetat cu câteva instrumente muzicale simple, precum muzicuța. A început să fredoneze și să reproducă melodiile pe care le auzea la radio în vremea respectivă. „Eu n-am reușit să fac muzică, n-am avut condiții, războaie, alte probleme care au fost în vremea copilăriei lor, dar copilul meu are talent și am să-l dau la muzică”, a zis tatăl acestuia când s-a convins că băiatul avea potențial muzical. Astfel, Romeo Cozma este îndemnat de o muziciană profesionistă, prietenă cu tatăl său, să meargă la preselecțiile de la liceul de muzică.
În cadrul admiterii, întrebat ce instrument vrea să învețe, răspunsul lui a fost direct: pianul. Asta se întâmpla deși nu avea habar ce presupunea studiul acestuia. Acel moment îl resimte ca un prim pas în ceea ce a urmat.
I-am bătut la cap pe părinți până m-au dus la școala de muzică, destul de târziu pentru a face carieră profesionistă: la 12 ani.”
Dima Belinski a știut mereu că vrea să facă muzică. Când a ajuns la școală și a avut acces la sala de pian, Dima le-a demonstrat alor săi că are un talent muzical nativ.
CITEȘTE ȘI Jazz in the Park 2023, Part Two | Sau, mai bine zis, Alpaca in the Park
Părinții lui Dima nu știau ce înseamnă să devi muzician profesionist, dar la sfatul unui profesor acesta a urmat Colegiul de Muzică din Chișinău. Dima a petrecut trei ani la Conservator în Chișinău, dar în momentul în care a simțit că e „prea mică cutia în care stătea, muzical vorbind”, a făcut o schimbare. De atunci a venit la Cluj. Se consideră clujean prin adopție din ‘94.
Amintiri de la Cluj
În 2004, profesorul Romeo Cozma a susținut examenul de doctorat sub îndrumarea profesorului universitar doctor Valentin Timariu la Academia de Muzică „Gheorge Dima”, din Cluj. Întâmplarea a făcut ca dumnealui să fie primul om din România, primul jazzman care își susține doctoratul în acest domeniu.
De câte ori a avut examene sau întâlniri cu profesorii de aici, a fost o încântare pentru el să viziteze diferite locuri, să cunoască oameni, să vorbesc cu prietenii din Cluj, pe care i-a câștigat în timp.
Școala muzicală din România de astăzi
Din păcate, perioada de până-n 1989 nu a permis muzicii jazz să poate fi studiată într-un cadru instituțional. Astfel, generația muzicianului Romeo Cozma a fost nevoită să apeleze la „autodidacticism”. Cei care au vrut să cânte jazz au făcut-o din pasiune, în paralel cu ce învățau la școală.
În România, abia după ’90 s-au înființat clase de jazz la București, Iași, Cluj și la Timișoara. Pot fi considerate niște încercări, dar sigur că suntem cu mult în urmă. Dima Belinski a petrecut câțiva ani în S.U.A., iar la revenirea în țară mărturisește că a fost surprins cum nivelul a rămas același în ceea ce privește organizarea și volumul de materii. În ‘97 a fost deschis așa numitul modul de jazz la Academia de Muzică din Cluj.
Actualmente, Dima predă modulul de jazz. Și este modul, adică studentul nu se înscrie pentru jazz, el vine fie la vioară, fie la compoziție, fie la teorie muzicală și are opțiunea să-și mai aleagă câteva module care contează, ca niște credite academice și se înscriu binențeles și ăia interesați, dar și ăia care nu prea știu care e treaba.”
Dacă vrei să citești mai multe materiale de festival, ne poți susține așa
Invitație la educație jazz
O formă a educației dincolo de cea instituționalizată și specializată, este reprezentată prin manifestările libere. Un exemplu ar fi proiectul Music Gallery, organizat de echipa de la Jazz in the Park, desfășurat deja la Cluj și la Iași. Proiectul a reprezentat o formă de manifestare jazzistică, sub formă de galerie muzicală, care s-a adresat începând cu cei mai mici până-n rândul oamenilor maturi.
Apropo de tema discuției noastre, educația muzicală, chiar dacă nu provi dintr-o dinastie muzicală poți ajunge să profesezi, să ajungi un muzician profesionist, prin educație bună, îndrumare bună și, sigur, calități native”, ne-a spus Romeo Cozma.
Cei doi invitați au un punct comun esențial. În ambele cazuri, părinții au ascultat de copii, ceea ce reprezintă o componentă importantă a educației muzicale.
Educația nu are un singur sens. Se face de la catedră la elev, dar uneori și invers.”
Întrebări din public
În cadrul întâlnirii, am avut ocazia să le punem câteva întrebări celor doi artiști. Una dintre întrebările care mi-au atras atenția a fost cea legată de diferențele dintre tonul din zona artelor plastice și tonul din muzică. Răspunsul a fost unul clar și prompt:
Terminologia muzicală are foarte mulți termeni împrumutați din artele vizuale. Sinonimul tonului din domeniul muzicii poate fi sunetul fizic, vibrația. De exemplu, în cadrul unui concert de muzică simfonică, la filarmonică, cu asta se începe concertul. Se dă un sunet, adică un ton, după care ceilalți instrumentiști își acordează instrumentele.”
Material redactat de Diana Tudosă în cadrul Festivalului Jazz in the Park 2023
Editare și layout de Briana Lupea
Corectură de Iulia Dromereschi