Spot publicitar pentru portocalele Jaffa. FOTO oneworld.ro

Jaffa – Mecanica portocalei, steaua Orientului | One World Romania 2024

Jaffa – Mecanica portocalei este al doilea film în regia lui Eyal Sivan vizionat de mine la One World Romania, ediția a șaptesprezecea. Face parte din seria FOCUS – Eyal Sivan, o retrospectivă a celor mai importante pelicule ale regizorului. Documentarul reprezintă o călătorie prin istoria complexă a portocalei de Jaffa, faimosul fruct cultivat în orașul istoric palestinian Jaffa.


Cadru din film și pozele analizate. FOTO oneworld.ro

Când viața îți dă portocale…

Deși premisa filmului poate părea simplă, el își dezvăluie curând substratul politic și social într-un mod cât se poate de simplu. Documentarul își dorește să demonteze percepția occidentală asupra orientalismului, dar și să ilustreze suferința poporului palestinian. Pentru realizarea proiectului, Sivan a strâns laolaltă oameni de cultură, istorici și localnici pentru a spune atât povestea portocalei, cât și pe cea a unui loc și unui popor neînțeles.

Cu ajutorul materialelor foto-video, datând încă din secolul al nouăsprezecelea, el reușește să alcătuiască, pe parcursul a două săptămâni, un portret cronologic al agriculturii din Jaffa, dar și al conflictelor din zonă. A ales să proiecteze imaginile și video-urile pentru cei din film pe un perete. Apoi, le-a oferit ocazia să detalieze pe marginea materialelor respective.

Explicând alegerea acestui procedeu în cadrul sesiunii Q&A de după film, regizorul a spus că și-a dorit ca persoanele care priveau imaginile proiectate, sau asupra cărora ei se proiectau, să vorbească despre ele. Mi s-a părut un rezumat foarte interesant al acestei metode de interviu. Am interpretat-o ca pe o invitație pentru fiecare participant/ă să vorbească și în cunoștință de cauză. Fiecare poet, istoric sau agricultor întrebat a adăugat mai mult sau mai puțin nota sa personală asupra interpretării pozelor sau videoclipurilor.

 


Citește și

„Ierusalim(uri), sindromul borderline”: O febră greu de stăpânit | One World Romania 2024,

un alt articol scris de Maya Tudor în cadrul acestui festival

Jerusalem FOTO site owr
Jerusalem. FOTO oneworld.ro

 

Cultivarea portocalei de Jaffa a început din prima jumătate a secolului nouăsprezece. Având parte de climatul mediteraneean perfect, a reușit să se dezvolte într-un prototip lipsit de sâmburi, cu o dulceață incredibilă. Aceste trăsături aparte au ridicat fructul la nivel de recunoaștere internațională. Livezile din Jaffa s-au extins, iar economia locală s-a putut baza cu lejeritate doar pe cultivarea portocalelor. Exporturile erau, și ele, pe măsură. Din New York și până la Londra, nicio masă de Crăciun nu era completă fără deosebitele portocale.

Printre altele, regizorul folosește pentru proiecțiile sale numeroase afișe publicitare și materiale de promovare cu lucrători veseli nevoie mare. Însă, evident, adevărul este undeva la mijloc.

 

Paradisul imaginat

Pentru ca vesticii care se înfruptau din fructele exotice să nu servească vinovăție la felul principal, li se vindea această minciună, că portocalele lor erau produse în condiții excelente, iar totul era bine și frumos. Însă, așa cum detaliază și istoricii chestionați în film, curentul sionist a contribuit la această imagine falsă, creată în media. În spatele zâmbetelor din reclamele de la portocale se ascundea, de fapt, o tristețe nemăsurată. În timp ce femeile israeliene dădeau dovadă de emancipare, purtând pantaloni și ocupându-se cu treburi văzute, în mod normal, drept masculine, femeile palestiniene erau alături de ele, însă vizibil reprezentate greșit.

În acest fel, fructul citric originar din Jaffa a devenit un mijloc prin care diferiți participanți la un conflict mai amplu se puteau promova și vinde către lumea occidentală în moduri cât mai atrăgătoare. Orientalism sells well, a adăugat Sivan la finalul filmului. Într-adevăr, acest comercialism crescut folosea elemente de mitologie populară orientală și stereotipuri (considerate demodate în ziua de astăzi) pentru a-și promova produsul.

 

Cadru din film. FOTO oneworld.ro

 

Adresând tragedia de la Nakba din 1948, când sute de mii de așezări palestiniene au fost depopulate pentru a face loc noului stat Israel, regizorul primește din partea unui localnic un adevăr cât se poate de simplu: numai gândul la evenimentul traumatic este destul pentru a cauza fiori pe șina spinării. Portul Jaffa a fost, treptat, încorporat în cadrul metropolei Tel Aviv, devenind un simplu cartier. Livezile care făceau din Palestina un nume de referință au fost înlocuite de clădiri și beton. Numele Jaffa a devenit doar o amintire a unui trecut îndepărtat.

 


Vrei să citești mai multe cronici de film și să ne susții?



 

Cum a fost posibil ca un simplu fruct să ne spună tot ce trebuie să știm despre istoria teritoriului disputat de Israel și Palestina? Portocala a reprezentat, de la bun început, idealul. Prin vânzarea unei imagini deosebit de exotice străinilor, a fost ușor de ignorat ceea ce se întâmpla cu adevărat. Produsul unic palestinian, portocala Jaffa, devenise ținta unei colonizări fără scrupule. Așa cum spune și unul dintre istorici în film, în sionism și alte curente ideologice egocentrice, se întâlnește des acuzarea celui care este colonizat de acte de colonialism. Pot spune că Jaffa – Mecanica portocalei reprezintă, mai mult decât orice, o critică bine-plănuită la adresa sionismului, a prejudecății rasiale și a lipsei sale de omenie.

Gânduri de final

Eseu politic la origine, documentarul prezintă tendințe pro-palestiniene mai puternice ca Ierusalim(uri), sindromul borderline, primul film al lui Eyal Sivan pe care l-am văzut. Mai mult ca oricând, este o peliculă de actualitate, un punct de reper crucial pentru oricine încearcă să înțeleagă mai multe despre conflictul israeliano-palestinian, despre felul în care tensiunile între cele două state au evoluat de-a lungul anilor și, desigur, despre portocale.

Mai presus de orice, ne forțează pe noi, spectatorii, să renunțăm la propriile prejudecăți, și să rămânem întotdeauna deschiși la minte și suflet.


O cronică scrisă de Maya Tudor în cadrul festivalului One World Romania 2024 (departament #cinematics)

Editare de Sorina Sfreja-Nemeș

Corectură de Iulia Dromereschi

Layout de Alexandra Pătrașcu

2