Trebuie să recunosc, Colleen Hoover a reușit să mă facă să plâng, după mult timp în care nu am făcut-o. Probabil și pentru că e prima carte scrisă de Colleen Hoover pe care o citesc. It Ends with Us sau Totul se termină cu noi este o poveste despre curaj, iubire, distrugere, a doua șansă, durere și alegeri. 

You’ll be smiling through your tears

Sarah Pekkanen, bestselling author of Perfect Neighbors

Deși adoptă câteva subiecte clasice, adesea întâlnite și în alte romane, ceea ce mi-a plăcut probabil cel mai mult a fost că prezintă cititorului una dintre cele mai mari probleme actuale în lume, și anume, violența domestică și, în același timp, gândirea toxică pe care ființa umană o poate avea, fără să își dorească sau să își dea seama. 

Însă, înainte de a intra în pâine și de a ne avânta în povestea lui Lily Bloom, cred că e important să o cunoaștem puțin pe Colleen Hoover, pentru că veți vedea spre finalul romanului că această carte și-a găsit ca sursă de inspirație povestea de viață a autoarei și a relației dintre părinții săi. 

Cine este Colleen Hoover?

Colleen Hoover este una dintre cele mai îndrăgite autoare de romane pentru tineri. A publicat primul roman, intitulat Slammed, în 2012, un roman pe care nu intenționa să îl publice. Când vine vorba de It Ends with Us, Colleen a descris-o ca fiind „cea mai grea carte pe care a trebuit să o scriu”. Romanul se bazează într-o oarecare măsură pe relația dintre părinții autoarei, și cred că acest aspect este unul foarte emoționant și overwhelming. 

It ends with us, îmbibat în toxine

Lily Bloom nu a avut o viață ușoară. Având un tată abuziv, și-a promis că nu va ajunge niciodată ca el. Nu a găsit puterea să își ierte tatăl, motiv pentru care, la înmormântarea lui, a refuzat să țină un elogiu. Detaliul interesant pe care l-am observat la acest roman este faptul că acțiunea se petrece în două planuri: primul este cel al trecutului, când Lily își aduce aminte de perioada adolescenței, perioada în care mama ei a fost victimă a violenței domestice, dar și perioada în care și-a întâlnit prima iubire, pe Atlas. Un băiat cu un destin destul de nefericit, aș putea spune. Nu și-a cunoscut niciodată tatăl, iar soțul mamei sale nu l-a acceptat, așa că a fost dat afară din casa în care locuia, pentru ca mai apoi să se mute într-o casă abandonată. 

Cei doi și-au fost refugiu reciproc. Prizonieri în această lume crudă, plină de tristețe, Lily și Atlas s-au salvat unul pe celălalt. Toate aceste detalii și chiar mai multe le aflăm din jurnalul pe care Lily l-a păstrat și pe care îl citește de fiecare dată când vrea să își aducă aminte de Atlas. Vom vedea conexiunea specială dintre cei doi creată prin acest jurnal, prin tatuajul pe care ea îl are, dar și prin alte detalii. Nu vă dau încă spoiler, promit!

Cel de-al doilea plan în care se desfășoară romanul este cel al prezentului, în care vedem cum a evoluat viața lui Lily, îl cunoaștem pe Ryle și aproape uităm de Atlas. De fapt, prin această alăturare de planuri, creștem și ne maturizăm odată cu Lily. E asemenea unei povești în poveste.

Povestea merge mai departe

Momentul înmormântării este și cel în care îl întâlnește pe Ryle. Ryle, neurochirurgul arogant, încăpățânat, dar carismatic și inteligent care nu își dorește relații. Asta până să o întâlnească pe Lily. Ați ghicit, cei doi se îndrăgostesc, însă lucrurile nu sunt exact așa cum se aștepta Lily. Mutată la Boston, își deschide o florărie, cel mai mare vis al său. Acolo o întâlnește pe Allysa, care îi va deveni angajată și cea mai bună prietenă. Și ce să vezi? Allysa e chiar sora lui Ryle. Începând de aici, cartea are un parcurs normal: Lily, Ryle, Allysa și Marshall, soțul Allysei, trăiesc o viață normală, se distrează, își cunosc părinții și își fac planuri de viitor. Din nefericire, lucrurile nu se termină așa pentru că Lily e urmărită de trecut. 

Mergând cu Ryle la un restaurant, îl reîntâlnește pe Atlas. Este copleșită de toate sentimentele care o încearcă: iubire, durere, fericire, încântare și tristețe. Era, totuși, prima ei iubire și, așa cum se spune, prima iubire nu se uită niciodată. Și ea nu a putut și nu ar putea să îl uite pe Atlas, oricât de mult și-ar dori. Realitatea o lovește în față când decide să se concentreze în totalitate pe Ryle, omul pe care îl iubește și căruia, câteva capitole mai târziu, îi devine soție. Și, deși totul pare un clișeu în care băiatul rău se îndrăgostește de fata cea bună, în It Ends with Us lucrurile se schimbă și Lily descoperă o altă latură a lui Ryle. Îl regăsește pe tatăl său în Ryle, lucru pe care refuză să îl accepte.

Își repetă constant că a fost doar o singură lovitură, că nu va ajunge ca mama ei, că el se va schimba. Episoadele de violență alternează cu cele de iubire în care, dacă te lași dus de val, îi găsești foarte multe scuze lui Ryle și îl ierți, așa cum a făcut și Lily (și eu). Era greu pentru ea să plece. Era vorba despre soțul ei, jumătatea ei, și-au jurat că vor fi alături unul de celălalt la bine și la rău. Ironia face că își aduce aminte de vorbele pe care chiar Ryle le-a spus în seara în care s-au întâlnit: „Nu există oameni răi. Suntem doar oameni care uneori fac lucruri rele.” Așadar, în nenumărate rânduri decide să îl ierte. 

Uneori, cei care te iubesc te rănesc cel mai tare.

Ryle o rănea, o abuza fizic și psihic, dar o și iubea. Uneori, indiferent de cât de mult rău ne face o persoană, alegem să ne întoarcem la ea. De ce? Pentru că o iubim, pentru că, deși e toxică, încă avem speranța că se poate schimba. Este ca un safe place pentru noi. Cred că e vorba atât despre iubire, cât și despre frică și nu neapărat despre frica de partener ci, mai degrabă, frica de necunoscut. Ce se va întâmpla dacă victima pleacă? Cum se va descurca? Dacă îi era mult mai bine alături de partenerul ei? 

În sufletul lui Lily are loc o luptă cu sinele. O luptă greu de dus, în care trebuie să decidă dacă Ryle o merită cu adevărat și dacă este pregătită să aibă o viață asemănătoare cu cea a mamei sale, sau dacă e momentul să se aleagă pe ea, să rupă din ea pentru a se putea rupe de Ryle. 

SPOILER!

Și, după un timp, se alege atât pe ea, cât și pe copilul pe care îl are cu Ryle. Nu v-ați așteptat la asta, știu. A ales să rupă acest cerc vicios în care se afla și renunță la omul pe care îl iubește mai mult decât orice. Argumentul lui Lily, folosit în finalul romanului, a fost unul dintre cele mai emoționante pasaje. În ziua în care se naște fiica lor, îi spune lui Ryle că vrea să divorțeze. Îl întreabă cum ar reacționa dacă, într-o zi, fata lui ar veni la el spunându-i că iubitul ei a lovit-o. Își dorea ce era mai bine pentru micul pui de om și știa că, având o familie alături de Ryle, lucrurile nu se vor repara și, la un moment dat, viața ei va fi exact ca a mamei sale.

Stați liniștiți, regăsește fericirea în brațele omului pe care l-a iubit dintotdeauna și pe care nu a putut vreodată să îl uite: Atlas. Lily înțelege că fiecare perioadă din viața ei a ajutat-o să se descopere pe ea și să învețe că trebuie să se pună atât pe ea pe primul loc, cât și siguranța și fericirea ei. Personal, cred că fiecare victimă a violenței domestice ar trebui să învețe câte ceva din acest roman și, implicit, de la Lily, un personaj atât de puternic și de curajos. 

Gânduri

Aș putea spune că It Ends with Us este un roman despre viață, sine și mai mult curaj decât dragoste și sentimente. E un roman ușor de citit, dar cu atât de multe lucruri pe care le putem învăța. It Ends with Us ne arată că într-o zi soarele răsare pe strada fiecăruia și că fiecare dintre noi își va găsi, la un moment, dat fericirea.

Sunt convinsă că, indiferent câți bărbați precum Ryle vom cunoaște, într-un final, în drumul fiecăreia va apărea un Atlas. 

Recenzie de Briana Lupea

Editare de Diana Hîncu (coordonatoare #cărticeală)

Corectură de Iulia Dromereschi