Între Revoluția din Iran și Revoluția din România au fost zece ani. Ce au însemnat cei zece ani pentru poporul iranian. Dar pentru cel român? Ce au însemnat cei zece ani pentru Zahra și Maria? Care este legătura dintre aceste evenimente, unul având loc în Orientul Mijlociu, iar celălalt în estul Europei?
Filmul Între revoluții de Vlad Petri a fost un highlight al Moldox – Festival de Film Documentar și Schimbare Socială din Cahul, Republica Moldova.
Arhive care comunică între ele
Din dorința de a explora tinerețea mamei sale și anii timpurii ai propriei vieți, Vlad Petri ajunge să creeze un paradox cinematografic, alcătuit din două lumi paralele, care comunică între ele prin arhive, scrisori și schimbări sociale de amploare. Între revoluții este un film care îmbină documentarul cu ficțiunea, spunând povestea a două revoluții care nu au nimic în comun, în afară de prietenia dintre Zahra și Maria.
Zahra este o iraniancă venită în România pentru a studia medicina la București. Ea o cunoaște pe Maria în facultate, iar între ele se leagă o conexiune specială, platonică, pe care ar fi nedemn să o numești doar prietenie.
Revoluția care a dat totul peste cap
În ultimul an de facultate, Zahra se întoarce în Iran pentru a participa la evenimentul istoric din țara ei natală: revoluția din 1979. Însă revoluția care promitea libertate ia o întorsătură neașteptată și declanșează o criză social-politică în Iran. Drepturile femeilor vor avea de suferit considerabil și, din păcate, ireversibil.
Consecințele acestui eveniment se resimt și astăzi pentru femeile din Iran. Zahra documentează experiența sa în aceste vremuri instabile prin scrisorile pe care i le trimite prietenei sale din România. Începutul a fost promițător și plin de speranță, însă sfârșitul revoluției e dezolant. Tânăra iraniancă își comunică deprimarea și găsește confort în corespondența cu Maria.
Te caut peste tot…
Primele lor scrisori sunt încurajatoare. Speranța că se vor revedea nu dispăruse complet, iar căldura dintre ele era prezentă în fiecare cuvânt pe care și-l scriau. Cu trecerea timpului, distanța și dorul deveneau tot mai mari, imposibil de înfruntat, iar scrisorile lor, tot mai sensibile.
Citește și: „Avaton” la Moldox: Nonsens religios împotriva libertății
Cele două protagoniste devin tot mai vulnerabile în mărturisiri, tot mai dornice să se revadă, să își vorbească așa ca pe vremuri, dar e imposibil. Scrisorile, deși inspirate din arhiva personală a mamei lui Vlad Petri și din arhivele securității, sunt un exercițiu de imaginație realizat de Lavinia Braniște.
Zahra și Maria, la fel ca alte personaje feminine construite de Lavinia, sunt sensibile, vulnerabile, melancolice, dar dețin o putere emoțională nemărginită. Fac față singurătății, dorului și marilor schimbări.
Maria observă cum lucrurile în țara ei se schimbă radical
Revoluția din România este prezentată ca un power move. Imaginile în care poporul român s-a unit pentru un scop comun sunt pline de încredere și speranță în viitor. Potrivirea cadrelor extrase din Arhivele Naționale construiește imaginea de ansamblu a unei schimbări benefice, care mișcă ceva în interiorul tău, care atinge corzile patriotismului, care stă ascuns și stingher în fiecare.
Citește și: „Războiul meteorologic”, Bigert & Bergstrom, Suedia: Un studiu asupra obsesiei umane pentru control
Sunt multe materiale care ilustrează anul 1989 pentru România, dar majoritatea se opresc acolo, la revoluție. Regizorul și-a propus să asigure o continuitate acestei povești, să arate ce a urmat acelui act imens de bravură. Schimbarea de la economia socialistă la economia de piață a fost dificilă, banii și-au pierdut valoarea, iar oamenii au intrat din nou în criză.
În tot acest timp, Maria urmărește, cu o doză moderată de anxietate, evenimentele din țara sa. Schimbarea istorică din România ar fi trebuit să o entuziasmeze, însă ea se simte tot mai singură, mai tristă, pentru că îi lipsește cineva foarte drag, de care nu a mai auzit de mult.
Efectul poetic creat de un film documentar
Printre toate filmele despre ceaușism și revoluție, Între revoluții este unic nu doar pentru că plasează acțiunea pe două planuri diferite din punct de vedere cultural, geografic și istoric. E un documentar aparte prin efectul poetic puternic, prin sensibilitatea poveștii intime a personajelor, care umanizează narațiunea istorică.
Citește și: „Fragmente de femei: Gini și Resi”, Austria: Mai mult decât sisterhood
Între revoluții este despre empatia și grija pe care o femeie poate să le poarte pentru cealaltă, sentimente care se pierd în valurile mării, în mulțimile care protestează, în ideologii politice controversate. Ele sunt mici în fața istoriei, dar conexiunea lor e suficient de mare pentru a crea o adevărată revoluție în interiorul fiecărui spectator.
O cronică de
Ana Leu (departament #cinematics).
Ana a văzut documentarul la Moldox 2023.
Editată și corectată de Iulia Dromereschi
Layout de Radu Eremia
Dacă ți-a plăcut cronica Anei, citește și materialul realizat de Iulia Cabacenco despre film, pe baza unei discuții ample cu regizorul Vlad Petri.