Instabil este primul roman al autoarei Ruxandra Burcescu și, dacă toate romanele de debut ar fi astfel, nu ar mai exista literatură proastă. Nominalizat la Premiile Sofia Nădejde 2022, categoria Proză Debut, finanțat de Fundatia Friends For Friends (FFFF.RO) în cadrul inițiativei de sprijinire a autorilor încă nepublicați, Bursa Prima Carte, și cu o recenzie a lui Florin Iaru, romanul are deja o binemeritată reputație bună.
Romanul prezintă perspectiva lui Lorelei, o tânără originară din Giurgiu, mutată în București. Aceasta devine aproape obsedată după ce vede într-un cimitir poza unui om, pe o cruce. Astfel, ajunge în Gruiu, satul din care se trag bunicii ei. Împletită cu perspectiva ei este și cea a lui Mircea, bărbatul din acea fotografie, care a locuit în același bloc cu ea, s-a născut în Gruiu și la a cărui sinucidere se dovedește că a asistat Lorelei când era mică, fără să-și mai amintească. Pe tot parcursul cărții, viețile lor se întrepătrund, chiar dacă indirect, cu locuri și experiențe comune care construiesc reciproc o imagine mai completă a lor și a lumii în care trăiesc.
Viziunea pur românească
Autoarea conturează în Instabil lumea din spațiul est-balcanic, nu idealizată sau văzută prin lentila de încercare la apartenență vestică, ci fix așa cum a fost și este. Cu elemente spirituale proprii, cu o baba Sela, care se pricepe la farmece și leacuri, cu ligheane de plastic și rasism îndreptat asupra romilor, cu sărăcie. Cel mai important lucru este faptul că povestea este neîndulcită și necizelată. Elementele fantastice din cultura românească nu apar pe un fond idilic sau de basm. Ele sunt construite peste viața rurala și uneori urbană, cotidiană, actuală. Personajele, interesele lor, mediile din care provin, toate sunt șocant de autentice.
Citește și CĂRTICEALĂ | „scutură 2001” – Cosmosul și experiența umană la început de mileniu
Dar geniul acestei cărți, din punctul meu de vedere, nu stă neapărat în portretul atât de fidel făcut acestei lumi românești, ci în felul în care scoate la lumină lucruri despre care nu se vorbește niciodată. Psihologia ajunge ușor-ușor și la noi, dar mai e mult până când se va discuta despre astfel de probleme.
Ruxandra Burcescu vorbește, însă, despre ele. Suicid, posibilă demență, complexe de tot felul, frici, depresie, probleme. Același lucru poate fi extins și la diferite probleme sociale. De obicei, în societatea noastra, nu se vorbește despre problemele sociale decât când sunt complet de neignorat. Altfel, avem o înțelegere tacită de a ne minți singuri că ele nu există, e chiar aproape de neconceput să poată apărea în scris. Dar în această carte, România e așa cum a fost mereu, cu oameni diferiți și care se abat de la norme, uneori mai mult sau mai puțin nebuni și cu siguranță cu probleme mentale, care sunt de neascuns sau ignorat.
Aproape, dar nu chiar
Totuși, există și câteva lucruri care lasă impresia că Instabil este o primă încercare, chiar dacă una foarte reușită. În primul rând, dialogul, mai ales spre început, tinde să nu fie credibil. Din fericire, Burcescu se axează pe proză.
Finalul este foarte abrupt, în loc să fie, cum probabil a intenționat autoarea, deschis. Se rezolvă, într-un fel, misterul, dar prea brusc și prea lipsit de consecințe. Este, așadar, foarte clar, un roman de debut.
Conchizând, această carte este o primă încercare fenomenală, care merită citită. Instabil prezintă, într-un mod foarte nuanțat și complex, o dimensiune a vieții românești care nu a apărut până acum în tradiția literară într-un mod atât de sincer și construiește apoi un adevărat univers fantastic bazat pe spiritualitatea tradițional românească.
Un articol scris de Antonia Dobre
Editare de Sorina Sfreja-Nemeș
Corectură de Iulia Dromereschi
Layout de Diana Hîncu