IncluRail este un proiect al Fundației Naționale pentru Tineret (FNT România), implementat în parteneriat cu platforma noastră/ programul nostru de jurnalism dedicat tinerilor. Patru curajoși de 18 ani, însoțiți de două coordonatoare din partea AIVI, au pornit într-o călătorie de două săptămâni prin Europa, pe care o documentăm aici și pe Instagram.
Ultima zi în Ljubljana a fost deosebită și a început foarte promițător: am primit trei misiuni de la una dintre coordonatoarele noastre. Știm că poate „misiune” nu sună foarte încurajator, dar micile taskuri pe care ni le-a dat ne-au inspirat să explorăm mai temeinic orașul.
Dragon Hunt
În primul rând, ni s-a sugerat să găsim motivul pentru care peste tot în capitala slovenă dădeam cu nasul de dragoni. Apoi, ni s-a propus să facem o poză sau un scurt videoclip în fața unei clădiri albastre. În sfârșit, a treia parte a misiunii a fost să facem cât mai multe fotografii cu dragoni, indiferent de aspectul lor. Taskul suplimentar a fost să învățăm și două expresii în slovenă. Persoana dintre noi care reușea să urce în driveul nostru de lucru cele mai multe poze cu dragoni câștiga.
Înainte să pornim în Dragon Hunt, ne-am ales destinațiile: Diana și Jules au pornit spre Parcul Tivoli și spre grădina zoologică, iar noi patru ne-am îndreptat spre centrul vechi.
Nu am concurat prea drastic între noi la Dragon Hunt. Din contră, dacă remarcam toți același dragon de pozat, respectam persoana care-l văzuse prima. Misiunile ne-au ajutat să ne apropiem mult, dar și să explorăm străzile capitalei fără un program prestabilit.
Tur ghidat prin Ljubljana medievală
După ce ne-am terminat misiunile, foarte mulțumiți de ce am aflat, văzut și fotografiat, ne-am întors la biserica roz din mijlocul Pieței Prešen, locul propus pentru regrupare. De acolo începea și turul ghidat, despre care am aflat dintr-o broșură de la Vila Veselova, unde am fost cazați.
Turul mi s-a părut un bombardament de informații noi, majoritatea despre perioada medievală a orașului. De altfel, este doar unul dintre tururile gratuite pe care le poți face în Ljubljana. Există și un tur clasic, care include părțile mai noi și istoria recentă. Pentru turul dedicat comunismului se plătesc 15 euro. Ghida noastră ne-a povestit despre începuturile orașului, care a fost prima dată atestat documentar în 1144. A inclus și povestioare amuzante, precum cea din care am aflat motivul pentru care toate întâlnirile oficiale se țineau la orele patru sau cinci dimineața. Se pare că doar atunci erau mai-marii cu putere decizională treji! (Adică n-apucaseră să consume alcool, să ne înțelegem!)
Am aflat, de asemenea, legenda preferată a slovenilor. Totul a început în Antichitate. Legenda spune că Hercule, alături de argonauți, a ucis un dragon în apropierea Ljubljanei. Există chiar și o reprezentare statuară a sa în piața din fața Primăriei.
Și dragonii din Ljubljana sunt pasionați de cafea!
FUN FACT. Una dintre poveștile pe care le-am apreciat foarte mult a fost cea despre băile publice. Acestea au fost închise odată cu apariția sifilisului. Până în secolul al 16-lea, slovenii erau liberi să facă baie împreună, fără vreo diferențiere pe sexe. La băi se mânca și se cânta. Singura condiție pentru a putea fi primit în aceste băi era ca persoana să nu fie căsătorită.
De vorbă cu ghida
După ce s-a încheiat turul, ne-am dus rapid la ghida noastră, pentru a vedea dacă are timp să ne răspundă la câteva întrebări. Spre norocul nostru, a fost mai mult decât entuziasmată să converseze despre meseria ei. Ne-a împărtășit faptul că lucrează ca ghidă de cinci ani, iar la baza acestui job stă o mare pasiune pentru călătorii.
Pentru a deveni ghidă acreditată, a trecut niște examene serioase, urmate de o probă orală și una practică. Ulterior, am aflat că procedura este la fel de riguroasă și în România, spre surprinderea noastră. Ea făcuse studii de Ecologie și Conservarea Naturii, domeniu relativ îndepărtat de ce a ajuns să practice în prezent.
Firesc, am rugat-o să ne dea și câteva recomandări de locuri de vizitat în Ljubljana, dar și în întreaga Slovenie. Fiindcă provine din nord-estul țării, ghida ne-a îndreptat atenția spre Murska Sobota, oraș mic și pitoresc, popularizat prin turismul pe bicicletă. Centrele de spa sunt alt obiectiv de neratat în această zonă, iar pentru fanii istoriei există castelul Grad (numele înseamnă literalmente „castel”). Cetatea este cea mai mare de acest fel din toată Slovenia și se remarcă prin numărul surprinzător de camere – 365, câte una pentru fiecare zi din an.
În sfârșit, în Ljubljana ne-a sugerat să vizităm cartierul Krakovo, așezat de-a lungul râului Ljubljanica, cu multe baruri și restaurante primitoare. Zona este liniștită și se află la walking-distance de centru, deci este o alternativă bună la cazările scumpe din inima orașului.
O stradă dedicată etapelor vieții
Strada Lăcătușului, în slovenă Ključavničarska ulica, pare inițial o stradă ca multe altele din seria celor perpendiculare pe traiectoria râului Ljubljana. Ghida ne-a dus acolo fiindcă voia să ne explice mai bine divizarea din perioada medievală a orașului, când existau piețe și străzi dedicate anumitor meserii. Astăzi, strada nu mai poartă o așa mare însemnătate pentru lăcătuși, dar monumentul care străbate aleea de la un capăt la altul este de-a dreptul impresionant.
Pe mijloc, printre dale, a fost creată o secțiune cu mici capete umane. Acestea descriu 700 de expresii faciale pe care le are omul de-a lungul vieții. În capătul străzii, există o statuie cu o mână, din a cărei deget curge apă printre sutele de fețe, odată ce este răsucită. Imaginea ajunge să te pună pe gânduri, mai ales când iei în considerare efemeritatea și unicitatea fiecărei stări prin care treci.
Castelul Ljubljana
Ultima destinație a turului a fost castelul de pe unul dintre dealurile care străjuiesc orașul, care încă din prima zi ni s-a lipit de retină. De altfel, neașteptat pentru noi, Ljubljana este un loc plin de pante cu înclinație de până la 16-20%. Are o istorie lungă, însă nu a fost locuit permanent niciodată, iar, din această cauză mobilierul din interior este minimal. Ghida nu ne-a recomandat în mod deosebit să cheltuim banii pe biletul pentru vizitarea castelului, fiindcă deja mare parte din spațiile interioare se pot vizita gratuit.
Sarajevo ‘84
La sfârșitul turului ghidat, am primit o listă cu recomandări de restaurante, feluri de mâncare și băuturi. Nu eram siguri de locul unde doream să mâncăm, așa că am decis că este o idee bună să ne uităm peste ea.
Restaurantul nostru nu era tradițional sloven, ci tradițional bosniac. Sowi a fost rugată să-l caute, însă internetul ei nu a dorit să coopereze. Astfel, tot ce a putut afla despre restaurant a fost că prețurile sunt între 10 și 15 euro și că au și mâncare vegetariană.
Citește și despre animăluțele adorabile de la Grădina Zoologică și Botanică din Budapesta!
Față de restaurantul la care am fost în Croația, acesta a fost superb. Mâncarea nu doar că arăta mai bine, ci și era mai gustoasă. Am avut foarte mare noroc – cum am ajuns noi, alți turiști se ridicau de la masă. Noi am scăpat de coada infernală care s-a format ulterior. Una dintre părțile noastre preferate a fost când a venit o trupă de lăutari, care a cântat la fiecare masă câte două melodii parcă desprinse din coloanele sonore ale filmelor lui Kusturica.
Din păcate, aceasta a fost ultima zi din superba capitală slovenă. Trenul nostru către Torino urma să plece la ora 5:50 dimineața, deci a trebuit să încheiem ziua devreme.
Un material de Mara Moraru & Sorina Mateescu
Editare și corectură Iulia Dromereschi
Layout de Sorina Mateescu