IncluRail este un proiect al Fundației Naționale pentru Tineret (FNT România), implementat în parteneriat cu platforma noastră/ programul nostru de jurnalism dedicat tinerilor. Patru curajoși de 18 ani, însoțiți de două coordonatoare din partea AIVI, au pornit într-o călătorie de două săptămâni prin Europa, pe care o documentăm aici și pe Instagram.
Călătoriei noastre părea să-i lipsească un ingredient esențial, pe care nu l-am fi putut adăuga până la sosirea în Slovenia: natura. Coordonatoarea noastră, Iulia, a aflat despre excursiile de o zi la Lacul Bled când ne aflam încă în Zagreb. Bugetul nostru nu ne permitea însă o excursie organizată, așa că ne-am administrat pe cont propriu.
Variantele de transport Ljubljana-Bled sunt diverse și accesibile oricărui buget. Suntem recunoscători unui blog turistic care ne-a prezentat pe larg fiecare opțiune, și am ales o combinație tren-autobuz regional. Prognoza meteo ne promitea măcar câteva ore fără ploaie, dar vă vom povesti de ce am ajuns să ne purtăm pelerinele, într-un târziu.
Peripeții matinale
Traseul ales de noi ducea spre Lesce-Bled (gara cea mai apropiată de lac, la care trenurile din Ljubljana ajung în 40-50 de minute) la 11:30. Ajunși în gară, am cumpărat biletele, care s-au dovedit mai scumpe decât online. Am reușit să ne încadrăm bine în timp și să ne luăm de-ale gurii de la o patiserie deschisă non-stop (!).
Am identificat linia și am ajuns la peron. Peronul gol, nici urmă de om sau tren, dar era adevărat că am fost punctuali și mai eram cam 20 de minute până la plecare. A venit ora la care ar fi trebuit să plecăm, dar noi stăteam mai departe pe o bancă, debusolați, crezând că trenul are întârziere. Mara a fost cea care a remarcat un tren plecând de la linie, la câteva sute de metri.
Ne-am uitat lung la capătul peronului nostru și am văzut cum se îndepărtează vagoanele. Ce am învățat? Există și trenuri scurte, pe care le poți pierde din simplul fapt că nu le-ai observat prezența. Dar printre părțile bune ale căilor ferate slovene se numără frecvența trenurilor, așa că într-o oră era disponibil următorul tren în direcția Lesce. Fiindcă biletele noastre includeau un supliment de 1,50 euro care ne garanta călătoria cu orice tren din ziua cu pricina pe ruta respectivă, ne-am putut urca fără să cumpărăm alte bilete. Asta a explicat și prețul mai mare decât online.
Am ajuns în gara mică, de sat, cu o oră mai târziu decât plănuisem. Am găsit stația de autobuz, și după câteva momente de confuzie privind cursa corectă, am reușit să urcăm. Atenție, se plătește cash, la șofer!
Lacul Bled
Drumul până la lac a fost deci plin de peripeții: mai întâi povestea cu trenul, pe care o știți deja, iar apoi nici șoferul de autobuz nu ne-a tratat cu mănuși, și a mers din frână-n frână. Am ajuns însă cu bine la lac, după aproximativ două ore de la plecarea din Ljubljana.
Toată așteptarea a meritat, fiindcă priveliștea ne-a tăiat respirația. Lui Sowi i-a adus aminte de casă, pentru că ea locuiește într-o zonă de munte, cu o apă curgătoare lângă. Pe de altă parte, i s-a părut magic.
După ce am ajuns la lac și am stat câteva minute doar pentru a aprecia natura care ne-a invadat din toate părțile, am decis să ne plimbăm un pic în jurul său. Tot Sowi s-a simțit parcă transportată în timp, în secolul 18, și nu contenea să spună că i se pare de basm. Pe lac erau multe rațe care păreau să se simtă confortabil în preajma turiștilor, apropiindu-se de ei și chiar acceptând ocazional mâncare. În partea dreaptă era o pădure deasă, care popula stânca în vârful căruia se află Castelul Bled.
Am ales rute diferite, pentru o experiență cât mai diversă. Coordonatoarele au pornit pe unul dintre traseele care le-a dus până sus, în vârful stâncii, în curtea Castelului Bled. Au putut admira panorama din mai multe unghiuri de belvedere aflate în jurul castelului și au constatat că acesta era atestat documentar de la 1011. Ar fi dorit să afle mai multe despre istoria sa, dar timpul era prea scurt, iar ploaia nu a ezitat să-și respecte promisiunea.
Noi patru am pornit în explorarea altei părți a lacului, cea mai domoală, din apropierea apei. Am fost opriți în drumul nostru de venirea ploii și ne-am refugiat în magazinele cu produse artizanale diverse. Totuși, am ieșit de la adăpost ca să ne reunim și să facem o fotografie de grup la o inimă roșie care vine la pachet cu o legendă. Aceasta spune că în castelul Bled locuia o văduvă, care a trimis pe insula de pe lac tot argintul și aurul ei, împreună cu un clopoțel, în memoria soțului decedat. Barca ce trebuia să transporte obiectele s-a scufundat din cauza unei furtuni puternice, iar tot echipajul a decedat. Se zice că, acum, în nopțile liniștite, se aude clinchetul clopoțelului, ca un ecou al poveștii de dragoste dintre cei doi.
La finalul zilei
Mica excursie a luat sfârșit la ora 16, când am luat un autobuz pentru a ne întoarce la gară. După o revenire fără alte peripeții, dar punctată de traseul deosebit de pitoresc și de o parte și de alta (unul dintre motivele pentru care e recomandată deplasarea cu trenul între cele două localități este tocmai peisajul), grupul nostru s-a îndreptat spre Vila Veselova, în timp ce coordonatoarele au rămas în oraș pentru încă două ore, fiindcă una dintre ele avea un call.
Nu au regretat decizia, fiindcă au găsit un magazin cu haine second hand foarte bine aprovizionat, dar și un loc simpatic de luat un brunch târziu, în compania unei cafele instagramabile.
În ciuda vremii neprietenoase, tuturor ne-a plăcut foarte mult schimbarea de care am avut parte. La sesiunea de feedback de seară ne-am declarat cu toții entuziasmați de evadarea în natură. Asta subliniază cât de important este pentru noi toți să ne putem deconecta așa. Abia așteptăm să aflăm ce ne va oferi ziua de mâine, după cât de plină de aventuri a fost cea de astăzi!
Un material redactat de Mara Moraru & Sorina Mateescu, în programul #IncluRail
Redactare/ corectură de Iulia Dromereschi
Layout de Mara Moraru