IncluRail este un proiect al Fundației Naționale pentru Tineret (FNT România), implementat în parteneriat cu platforma noastră/ programul nostru de jurnalism dedicat tinerilor. Patru curajoși de 18 ani, însoțiți de două coordonatoare din partea AIVI, au pornit într-o călătorie de două săptămâni prin Europa, pe care o documentăm aici și pe Instagram.
Prima zi din Budapesta a fost copleșitoare, deși nu am vizitat multe obiective. Am plecat de la cazarea din cartierul evreiesc după-amiază, spre Centrul European pentru Tineret. Am decis să mergem pe jos până acolo, pentru că vremea era foarte frumoasă, și am avut un drum plin de urcușuri și de străzi întortocheate. Ne-a dat ocazia să putem admira orașul. Budapesta este superbă, cu o arhitectură impresionantă și diversă. Mi-au atras atenția clădirile în stil neogotic, întâlnite frecvent. Aproape toate clădirile din oraș au câte ceva specific. Fiecare este unică în felul ei, dar în ansamblu creează o priveliște omogenă.
Centrul European de Tineret
După ce am mers pe jos cam o oră, am ajuns, în sfârșit, în fața Centrului European pentru Tineret. Coordonatoarea noastră, Jules, a avut o idee genială, de a face un before and after cu impresiile noastre despre această experiență. Deși nu am avut mari așteptări de la centru, am rămas toți plăcut impresionați.
La intrare, am primit câte un ecuson cu numele fiecăruia. Numele tuturor a fost scris corect, mai puțin al Marei. I-au scris numele „Mara Morau” în loc de „Mara Moraru”, însă ni s-a părut foarte simpatic. Ce i-a plăcut Marei cel mai mult este faptul că „morau” (もらう) este verbul „a primi” în japoneză. După ce am primit ecusoanele, una dintre membrii staffului, Dora Csontos, ne-a făcut un tur al clădirii și ne-a explicat un pic despre istoria ei.
Clădirea are un trecut foarte interesant: a fost, până în 1995, hotel. Aspectul de hotel al clădirii încă există, pentru că la Centrul European pentru Tineret din Budapesta participanții la activități pot fi și cazați. Turul Dorei a fost plăcut și ne-a ajutat să vedem o parte foarte interesantă a instituțiilor europene, cea care dorește să facă o schimbare la nivel micro.
Cum a fost restul zilei
După vizita de la Centrul European pentru Tineret, am mers încet, încet către podul cu lanțuri. Acolo am decis să avem experiențe diferite. Băieții s-au dus să mănânce, coordonatoarele noastre au dorit să meargă la cazare, iar eu și Mara ne-am îndreptat spre Galeria Națională de Artă a Ungariei. Aceasta se află în Castelul Buda, deci de la pod am mai avut ceva de mers.
Citește și despre echipa de robotică Volta Circuits
Intrarea în castel ne-a indus în eroare, pentru că nu vedeam scările pe care ar fi trebuit să urcăm. Am găsit galeria destul de ușor, iar odată intrate, am putut admira expozițiile de acolo. Biletul a fost ieftin, pentru că am primit amândouă reducere. Un concept foarte interesant: toate persoanele sub 26 de ani se bucură de reducere de la prețul inițial de 5900 HUF. Galeria este uriașă, probabil printre cele mai mari în care am intrat, având trei etaje.
Fiecare etaj e plin de diverse piese de artă. Are expoziții din aproape toate perioadele istorice: de la arta gotică a Regatului Ungar (1300-1500) până la artă contemporană. Printre cele mai interesante expoziții aș spune că se numără: „My Story”, care prezintă imaginea Holocaustului în Ungaria, dar și „Shifts – updated!”, cu arta din Ungaria după 1945. Deși am avut ocazia să văd atâtea expoziții, trebuie să spun că preferata mea a fost „Variations on Realism – From Munkácsy to Mednyánszky”. Iar dacă ar trebui să aleg câteva opere, aș alege „The Greyhound” – Mihály Munkácsy și „Road of Wild Hollyhocks” – Lajos Deák Ébner, ambele impresionându-mă prin micile detalii captate.
Budapesta este mult mai frumoasă dacă putem să bem și o cafea!
Sfârșitul primei zile
După ce eu și Mara ne-am întors de la muzeu, ne-am întâlnit cu restul grupului și am plecat către următoarea noastră destinație, un „ruin bar”. Nimeni, în afară de Jules, nu știa ce este un ruin bar, așa că am fost nerăbdători să aflăm. Spre fericirea noastră, barul era chiar destul de aproape de cazare, deci nu a trebuit să murim de nerăbdare.
Odată ajunși, am rămas fără cuvinte când am văzut interiorul barului. Este o clădire abandonată, care trebuia să fie demolată, însă patronii de la Szimpla Kert au decis că locul e perfect pentru barul lor. Astfel, dintr-o fabrică de aragaze, clădirea a fost transformată în cel mai faimos ruin bar din Budapesta.
Nu uitați să ne urmăriți mai departe aventurile!
Redactare și layout Sorina Mateescu
Editare și corectură de Iulia Dromereschi