Atelier - Poet pentru o zi FOTO Adelina Levărda
Atelier - Poet pentru o zi FOTO Adelina Levărda

IAȘI | Atelierul de educație muzeală „Poet pentru o zi”

Poezia are propria sa limbă. Are puterea de a ne rescrie emoțiile păstrate în suflet, de a le da viață prin simple versuri, unele sub forma unor așezări stranii ale literelor și altele prin fantasme complicate, ale căror început și sfârșit sunt alte semne de întrebare.

Pasionată de istorie, aș spune că poezia lui Eminescu, spre exemplu, o privesc ca pe falanga romană: de nepătruns, rezemată pe genunchii unor soldați cu propriile temeri, aspirații și coșmaruri, dar atât de vulnerabilă printr-o poziție greșită a unei sulițe. Rui Zink a spus despre poem că nu ar trebui să ne apropiem de el cu vocișoară suavă și ochișori de mahala și să nu ne batem capul cu ce vrea să spună poemul, să ascultăm doar ce spune poemul (Cititorul din peșteră).

 

Lume ce gândea în basme și vorbea în poezii.

„Venere și Madonă” de Mihai Eminescu

Ioana Leontioaia ghidează pași de copii pe urmele poeților

Vocea poemului nu aparține niciodată banalului, iar a o face să strălucească în ochii unor tineri (posibili) cititori nu este o misiune ușoară. Totuși, Ioana Leontioaia a reușit, prin atelierul său de educație muzeală „Poet pentru o zi”, să amplifice această voce care, ca în deznodământul unei povești, a fermecat copiii. De Ziua Culturii Naționale, am revenit în universul de care, recunosc, îmi fusese cu adevărat dor, și anume Muzeul Poezie(i). Este, încă din prima zi de când și-a deschis porțile, păstrat viu prin dragostea pentru literatură, la Casa Muzeelor din Iași. Atelierul Ioanei avea să îi ajute pe copiii de la Palatul Culturii din Iași să urmeze pașii poeților lăsați, la propriu, pe parchetul muzeului.

Citește și: Educație alternativă. Spații revoluționare: Muzeul Literaturii din Iași

 

De obicei, se spune despre artă că nu poate fi frumoasă sau urâtă, ci doar interesantă, diferită.

– Ioana Leontioaia

Acestea au fost cuvintele Ioanei când a îndrumat grupul de copii în Muzeul Poezie(i) pentru prima dată. Efectul mașinilor de scris, ale căror manuscrise se lasă atârnate în clipe de frumusețe, nu a întârziat să apară. Zgomote de uimire și entuziasm au umplut încăperea, iar eu, alături de Ioana, doamna învățătoare și doamna muzeograf, am putut doar să le observăm fascinația. Spre marea mea surprindere, vocile li s-au unit spontan pe versurile din Somnoroase păsărele, făcând ziua în care ne-am amintit de vocea lui Mihai Eminescu, pentru care literatura română nu a fost pregătită, și mai specială.

Atelier periodic al elementelor poetice FOTO Adelina Levărdă
Atelier periodic al elementelor poetice FOTO Adelina Levărdă

Copiii au fost îndrumați apoi să descopere instalația din sticle, tablourile expresive și celelalte elemente unice ale sălii, urmând drumul perechilor de încălțăminte ale scriitorilor. După ce au analizat cu minuțiozitate fiecare sticlă și s-au privit în oglinda magică a poeziei (repetând mesajul Sunt cel mai frumos din orașul acesta de fiecare dată) au avut misiunea de a își alege sticla preferată, alegere foarte dificilă, de altfel, și de a o fotografia. Desigur, discuțiile contradictorii despre scopul sticlelor nu au lipsit:

Ioana: Sticle pentru suc?

Poeții pentru o zi:

Sticle pentru succes!

Sticle pentru suflet!

Sticle pentru minte!

Sticle pentru literatură!

Poezia nu este nașpa

Cu telefoanele pregătite pentru poze și curiozitatea de nestăpânit au ajuns și în ultima sală din Muzeul Poeziei – locul unde s-au pierdut în tot ce era în preajma lor. Lucrările Pietre pentru templul meu, dar și Hault couture/Hault culture, alături de picto-poemele în care versuri binecunoscute ale poeziei clasice românești sunt reprezentate grafic, adesea ironizate, au fost dovezile de care cei mici aveau nevoie pentru a separa poezia de adjectivele „plictisitoare, dificilă, confuză, nașpa (foarte celebru în zilele noastre)”. Au fost exemplele care au întărit teoria Ioanei despre natura artei și calitățile ei.

Atelier periodic al elementelor poetice FOTO Adelina Levărdă
FOTO Adelina Levărdă

Următorul lor scop a fost să își însușească, într-un final, identitatea de poet pentru o zi, așa că și-au ascuns motivația în ghiozdănele și zâmbetele sub măști și am pornit împreună spre atelier. Era momentul să-și creeze propriile sticle în care să ascundă, la rândul lor, poeme.

Citește și: FILIT 2021 | Întâlnire virtuală cu autoarea Krystal Sutherland

 

Să fiu alături de ei în timp ce lucrau concentrați, cu simțul creatorului arzând inconștient în mintea lor colorată, a fost unul din cele mai frumoase momente din toată luna ianuarie. Am fost de-a dreptul fericită când am putut să mă alătur jocului lor și am plecat și eu cu o sticlă (frumos) pictată acasă. Atât pentru mine, cât și pentru ei, a reprezentat amintirea perfectă pentru acea zi.

Balada unui Alexandru mic

Înainte să ne despărțim Alexandru, un suflețel pasionat de poezie, el ne-a recitat o strofă din Balada greierului mic de George Topârceanu. A fost modul perfect de a încheia o activitate în care poezia și copilăria s-a completat încântător una pe cealaltă.

După ce poeții s-au întors la părinți, mulțumiți de bucățica lor de artă și de hainele (doar puțin) pătate de acuarelă, am rămas pentru câteva minute cu Ioana, să văd cum a simțit ea pulsul activității.

Cum îți poți da seama dacă sunt sceptici cei mici privind ce urmează să se întâmple?

Ioana urmărește cu atenție elementele de body language, aspect care ține și de latura ei de psihologă, dar și interacțiunea cu părinții, căci viziunea lor asupra unei lumi literare tradiționale sau moderne contează foarte mult în atitudinea copiilor, mai ales la primul contact cu o astfel de lume. Așadar, primul pas este să creeze o relație de încredere pentru a le arăta că muzeul este un spațiu safe în care ei se pot simți bine și le poate plăcea.

Sticle atelier FOTO Adelina Levărdă
Sticle atelier FOTO Adelina Levărdă

Este foarte important ca ei să fie introduși în activitate, dar libertatea lor de a pune întrebări și de a descoperi lucruri noi, chiar și prin întrebările puse de educatorul muzeal, nu trebuie niciodată oprită. Deosebirea clară între atelierul de educație muzeală și lecția tipică de la școală trebuie făcută încă din primele momente: Ei trebuie câștigați, să rămână mereu în prezent și să fie conectați cu ceea ce se întâmplă în jurul lor.

Citește și: Reflecting on my 2021. Eseu personal

 

Cum te simți când lucrezi cu un grup nou, ca astăzi, spre exemplu?

Recunosc că m-a surprins nu doar ușurința prin care a răspuns, dar și răspunsul în sine: emoționată. Mi-a explicat că sunt foarte multe variabile pe care nu le poate controla, chiar și când lucrează cu un grup pe care îl cunoaște deja, oricât de prietenoasă ar fi ea. Odată ce se apropie de copii, construiește echilibrul activității:

Este frumos ca o activitate să aibă caracterul său ludic, dar să nu fie prea jucăușă, astfel încât să nu se creeze o situație haotică […] chiar și cu riscul de a fi puțin prea pedagogică, a spus ea râzând.

Cum „câștigi” un grup de copii și cum le păstrezi vie curiozitatea

Cum crezi că privea grupul de astăzi poezia, înainte să începi să le-o prezinți prin forma unică a muzeului?

Ioana, ca și mine, a fost surprinsă de faptul că și-au amintit versurile poeziei lui Eminescu, fiind ceva neplanificat. S-au remarcat copii care au recitat cu patos, copii în care puteai vedea apropierea de poezie care exista dinainte de atelier, poate chiar de la învățător/învățătoare sau de la părinți. Alții au crezut că poezia și plictiseala sunt sinonime, așa că aici a intervenit Ioana.

Crezi că grupul trebuie câștigat vizual mai întâi?

De multe ori am observat, la Muzeul Poeziei, că, atunci când copiii văd, nu mai aud.

 

Citește: Constanța FotoFest: Focus pe vechiul Tomis

Oferindu-le explicații, s-a pregătit terenul înainte ca ei să fie lăsați să cerceteze pe cont propriu. Ei trebuie să plece și cu un bagaj de cuvinte și informații din muzeu, nu doar cu ce au văzut, deși pozele instalației din sticlă au jucat și rolul unor suvenire palpabile. Ioana a observat, de-a lungul anilor, că le poți capta atenția oamenilor prin imagini, dar ce rămâne în timp este cuvântul. Desensibilizarea vizualului poate apărea în momentul în care ne obișnuim cu ceea ce vedem, dar nuanțele cuvântului construiesc și adâncesc sensul a ceea ce privim.

Oul dogmatic FOTO Adelina Levărdă
Oul dogmatic FOTO Adelina Levărdă

Cu ce pleci tu de la grupul de astăzi și cu ce crezi că a plecat grupul de la tine și de la atelier?

Dacă Ioana se desparte de atelier cu mulțumirea îndeplinirii a ceea ce și-a propus și cu fericirea cauzată de entuziasmul lor, copiii au dobândit o amintire pozitivă și emoția Zilei lui Mihai Eminescu, altfel decât se așteptau de dimineață. Acum, au dat un alt sens al cuvântului „muzeu”, căci au făcut cunoștință prima dată cu educația muzeală.

Un tablou al culturii și un puzzle de emoții

Ioana Leontioaia le-a oferit un tablou complet al culturii, dar și un puzzle de sentimente, și recunoaște că îi așteaptă cu drag pentru partea a doua, fiind curioasă să le vadă și celelalte valențe creative.

Îndrăznesc să spun despre copilărie că este cea mai frumoasă formă a artei, iar prin imaginile pe care le-am captat de la atelier pot să afirm cu sinceritate și cu zâmbetul pe buze că poezia o completează neașteptat, prin transparența și libertatea pe care le-o dă sentimentelor.


Adelina Levărdă - format pătrat

 

Redactare: Adelina Levărdă (redacția #iași)

Editare: Iulia Dromereschi

3
Adelina Levărdă
Sunt Adelina, o cititoare cu normă întreagă şi un omuleţ colorat care adoră căţeii. În ghiozdan îmi car doar visurile şi cărţile, deşi nu aş refuza o cafea la pachet!