Am fost curioasă să citesc o carte ce își propune să „ghideze” tinerele de astăzi în lumea și prin vremurile pe care le trăim. Schimbările din ultimele decenii ne îndreptățesc tot mai mult pe noi, cei din alte generații, să oftăm că „pe vremea noastră nu era așa”. Asta înseamnă că este tot mai greu pentru părinți, profesori sau psihologi să îi îndrume pe tineri într-o lume care devine, zi de zi, o necunoscută mai mare și pentru ei.
O carte interesantă pentru tinere, dar și pentru părinții lor mai puțini tineri
Mă așteptam la o carte superficială și anostă, dar, spre surprinderea mea, a fost o lectură foarte interesantă. Cartea cuprinde tot felul de sfaturi și de idei pe care probabil orice părinte le-ar da bucuros fiicelor sale, dacă și-ar găsi cuvintele potrivite. Consider că este o carte ce poate fi citită și de adulții care își pierd, ocazional, echilibrul, nu doar de fiicele lor adolescente.
Totuși, există un capitol pe care cred că orice părinte ar trebui să îl citească. Este vorba despre cel despre familiile de astăzi și felul în care își cresc ele copiii, din care voi da un citat care m-a impresionat:
(…) spre sfârșitul secolului trecut, înainte de a te fi născut tu, „a fi părinte” a devenit dintr-o „stare” ceva mult mai activ (…). Asta înseamnă că mulți dintre voi sunteți prima generație care sunteți „crescuți activ”: adică nu doar aveți părinți, dar aceștia și acționează deliberat și programat asupra vieților voastre. Anterior, majoritatea părinților obișnuiau să practice un fel de neglijență benignă, în care își supravegheau copiii de pe margine, cu dragoste, dar își vedeau de propriile vieți fără a simți nevoia să se implice prea mult în viețile copiilor lor. (…) Cândva, aproape de anii 2000, lumea a început să pună mai mult accent pe “mediu”, pe lucrurile care pot fi învățate. Părinții erau încurajați să aibă un rol activ în dezvoltarea copilului lor: era încurajată o mentalitate de tip „geniul Mozart”, și jucării educaționale au început să apară, promovate pentru puterea lor de a întări undele cerebrale și de a stimula mintea copiilor. Aceștia au devenit un „proiect” la care părinții trebuiau să lucreze, oferindu-le odraslelor toate ocaziile pentru a-și atinge potențialul. (…) parentingul a devenit un soi de intervenție exterioară, simțită ca artificială, în loc să existe o relație umană și angajată între părinți și copii. Acești adolescenți simt presiunea de a fi obiectul tuturor eforturilor depuse de părinții lor (…). Eu numesc acest stil de parenting “centrat pe rezultate”. (…) Totuși, pur și simplu nu sunt așa de sigură că un copil trebuie să se simtă ca un produs care trebuie finisat și îmbunătățit.
Tara Porter are un ton simpatic și nu face pe lupul moralist
Cartea este scrisă simplu, fără pedanterii. Nu m-am plictisit nicio clipă și nicio clipă nu mi s-a părut că autoarea vorbește de sus. Unele lucruri sunt tratate cu umor, iar Tara Porter încearcă (uneori cam prea mult) să arate că poate să vadă părțile negative ale părinților plictisitori și se poziționează ca adultul de gașcă.
Majoritatea ideilor din carte sunt despre echilibru și despre măsură. Dar autoarea găsește modul de a le transmite astfel încât să nu simți că încearcă să taie elanul firesc al adolescenților.
Tara Porter pune accent pe parcursul cărții pe ceea ce ea numește momente-cheie, adică niște idei pe care dorește ca cititoarele ei să le rețină, dintre care aș enumera:
- Ca tânără adultă, ai dreptul să fii tu însăți. Nu trebuie să te simți vinovată dacă a fi tu însăți înseamnă ceva diferit față de ce vor părinții să devii.
- Încearcă să nu te temi să fii singură. Încearcă să îți păstrezi acea încredere interioară că ești OK. Găsește lucruri care să te distreze și cu care să îți petreci timpul în perioadele de tranziție la nivel de prietenii (sau mai târziu la nivel de relații). Vor exista perioade de pauză.
Subiectele abordate sunt cu adevărat punctele fierbinți ale adolescenței, mai ales astăzi
Cartea este structurată pe capitole și ridică probleme cu care într-adevăr se confruntă adolescentele, de la problemele de învățare (fie dificultăți de învățare, fie presiunea de a fi cele mai bune), până la probleme legate de siluetă/ alimentație și de folosirea telefoanelor.
Nu lipsesc din carte nici sfaturile practice legate de îmbunătățirea stării psihice, de exemplu prin sport sau meditație, și mai ales prin somn suficient. Dar găsim și discuții despre valori. Acest lucru care mi s-a părut foarte interesant, valorile fiind un subiect destul de abandonat în zilele noastre. Tinerele sunt invitate să își aleagă valorile în care cred dintr-o listă (reprodusă din cartea The Happiness Trap, de Russ Harris) și să se gândească la ce lucruri pot face care să implice aceste valori. Printre valori se numără și cele clasice, precum bunătatea, responsabilitatea, corectitudinea, dar și valori mai potrivite cu vârsta adolescenței, cum ar fi autenticitatea, asertivitatea, umorul, independența, dezvoltarea personală etc.
Sfaturile prezentate de Tara Porter, susținute de studii diverse și de experiența ei clinică de peste 25 de ani, sunt foarte interesante și, aș zice, convingătoare. Ea explică de ce dietele nu funcționează, invocând instinctul biologic de supraviețuire al creierului nostru. Detaliază de ce este bine să lăsăm creierul să se odihnească anumite perioade înainte de a-l expune din nou la stimulii puternici ai telefonului mobil, dar și ce capcane implică social media. Într-o lume în care tot mai multe fete apelează la diete, adesea dezvoltând probleme alimentare, într-o lume în care pozele de pe Instagram arată doar femei perfecte, cred că sfaturile și ideile transmise de Tara Porter sunt utile oricărei adolescente și oricărui părinte care dorește să își protejeze fiica adolescentă. De asemenea, telefoanele îi aduc chiar și pe adulți în situația în care sunt suprastimulați, sunt „online” și disponibili 24 de ore din 24, astfel că nu mai permit creierului să proceseze munții de informație pe care îi primesc zilnic.
Din capitolul despre despre sex lipsește atitudinea moderată cu care mă obișnuisem până acolo
Singurul capitol de care am fost dezamăgită a fost capitolul „Atracție, relații, sex și iubire”. Obișnuită cu echilibrul promovat în celelalte capitole, cu invitații la precauție și moderație, m-a surprins premiza autoarei că toate adolescentele își vor începe viața sexuală devreme și că singurele sfaturi demne de dat sunt despre dreptul la alegere și răzgândire, dreptul la „nu”, dreptul la propria orientare sexuală, la exprimarea sexualității etc.
Am fost surprinsă de faptul că nu am găsit nici măcar o singură referire la protecție în capitolul despre sex, dar presupunerea mea este că în Marea Britanie (unde profesează Tara Porter) aceste informații se furnizează în școală, așa că autoarea a considerat, probabil, că nu este cazul să mai bată monedă pe ele.
Similar, autoarea precizează la un moment dat că nu va da informații despre cyberbullying, furtul de identitate și alte probleme care pot surveni pe internet, pentru că aceste informații sunt predate în școli, ceea ce, de asemenea, nu este cazul României.
Citește și „Fără poză de profil”: Povestiri de citit în loc de postări din feed
Pentru că pe tot parcursul cărții autoarea vorbește despre cât de diferite sunt adolescentele, și că este în regulă ca acestea să facă ce consideră ele potrivit și nu ce consideră ceilalți, m-aș fi așteptat că autoarea să menționeze măcar în treacăt că adolescentele au și varianta de a nu-și începe viața sexuală foarte devreme (doar pentru că toată lumea o face). Mai ales că menționează ea însăși că majoritatea relațiilor se termină și povestește experiențe ale tinerelor paciente/ cliente care au început și încheiat relații, cu multă suferință, la vârste foarte fragede .
Ar fi fost utilă o încercare de ponderare a adolescentelor care își încep prea devreme viață sexuală (foarte posibil presate de anturaj), confundând, așa cum spune și autoarea, pasiunea cu iubirea. Este unanim recunoscut că în prezent tinerii își încep viața sexuală mai devreme ca oricând, că există fete de școala primară care se îmbracă și se poartă ca niște adulte, mai ales în ultimii ani, în care social media a explodat, și copiii sunt expuși la comportamente care nu se potrivesc cu vârsta lor.
România rămâne totuși campioana mamelor minore, indiferent cât am vrea să ne ascundem de acest fapt, sau să ne spunem că acele mame nu sunt în publicul țintă al cărții. Ediția în limba română a acestei cărți ar fi trebuit să vină cu niște precizări adaptate României, dat fiind că „peste 2500 de fete având între 11-14 ani au devenit mame în 2021, de peste trei ori mai multe decât în 2020, arată datele de la Recensământul Populației, publicate de INS”, scrie în cel mai recent articol citit de mine pe această temă.
Activitatea sexuală implică o maturitate pe care multe adolescente nu o au
Pe tema sexualizării precoce și a începerii vieții sexuale prea devreme, aș recomanda (măcar) capitolul A Sexual Turn din cartea Hold On to Your Kids: Why Parents Need to Matter More Than Peers, de Gordon Neufeld, la rândul său psiholog clinician cu peste 40 de ani de experiență. În acest capitol al cărții sale, autorul explică faptul că stilul de a se îmbrăca, de a se machia și de a se purta din ziua de astăzi promovează sexualizarea inclusiv a fetelor care nu sunt suficient de mature pentru activitate sexuală.
Astăzi, tinerele au ajuns să considere felul în care arată – și, mai ales, acest fel sexualizat de a arăta – drept principalul mod de a se măsura pe sine. Potrivit autorului, acum 50 de ani, când fetele vorbeau despre sine și despre îmbunătățiri de adus propriei persoane, se refereau la reușite școlare și la o eventuală contribuție adusă societății. În prezent, fetele consideră aspectul fizic cel mai important și îmbunătățirile pe care le vizează se referă la aspectul fizic.
Gordon Neufeld atrage atenția că începerea vieții sexuale prea devreme poate să aibă efecte negative în plan psihic:
It is not possible for adolescents to walk away from sex unscathed and casually without something essentially human being disturbed. Sex is a potent bonding agent, human contact cement, evoking a sense of union and fusion, creating one flesh. Regardless of how brief or innocent the sexual interaction, sex operates to make couples out of the participants. Ready or not, willing or not, aware or not, it attaches each of those who engage in it. Studies have confirmed what most of us will have found out on our own, that making love has a natural bonding effect, evoking powerful emotions of attachment in the human brain. (…).To the degree that sex attaches one to the other, it also pulls the participants into highly vulnerable territory, to a place where feelings can get hurt and hearts can get broken. What sex binds together cannot be separated without some pain. After sex has done its bonding work, separation of any sort will incur significant tearing and psychological disruption, an experience that most adults will be all too familiar with. Repeated experiences of separation or rejection following the powerful attachments created by sex can create a vulnerability that is too much to bear. Such experiences induce emotional scarring and hardening. (…) There is no guarantee of security in any attachment, of course, even attachments formed by mature adults. It is not so much that we can protect our children from getting hurt, but we can reduce their risk of becoming sexually involved in relationships that are not likely to satisfy or to hold. The sex of adolescence seldom comes with the protection of commitment, the promise of exclusivity, the tenderness of consideration, or the support of the community. It is sex that is unprotected in the deepest sense— psychologically. A person cannot keep on getting “married” and “divorced” without becoming hardened and desensitized, at least not without significant grieving taking place. Postcoital separation is too painful. Adolescents are no more immune from such natural dynamics than the rest of us. In fact, because of the tenderness of their years, their lack of perspective, and their natural immaturity, they are even more prone than adults to be wounded by their sexual experiences than we are.
De altfel, și Tara Porter le transmite adolescentelor să își antreneze „mintea înțeleaptă înainte să fie atrase sexual de cineva, fiindcă aceasta va avea mult de furcă atunci când se vor îndrăgosti”. M-aș fi așteptat deci la o încercare, oricât de timidă, de a explica adolescentelor că sexul nu este ce se vede prin filme sau prin social media, și că pentru activitatea sexuală este necesară o maturitate pe care unele dintre ele încă nu o au.
Ghid psihologic pentru adolescente și tinere. Tot ce dorești să știi despre emoții și corp, școală și prietenii este o carte foarte interesantă, pe care tinerele de astăzi ar trebui să o citească dacă sunt în căutarea unui drum către sine și își doresc și alte opinii decât cele ale grupului din care fac parte. Totuși, cu sau fără această lectură, ar fi bine să nu ne lăsăm fiicele adolescente singure pe acest drum.
Un articol scris de Mihaela Stoica
(departamentul #cărticeală)
Editat de Andreea Sterea
Corectat de Iulia Dromereschi
WordPress de Diana Hîncu