FNT34 a început într-o notă sensibilă, cu un spectacol de la care aveam mari așteptări. Sâmbătă seara eram în fața Teatrului Țăndărică, la coada pentru „Dragoste” (regie de Andrei și Andreea Grosu). În orele care au urmat am vizionat cinci episoade despre oameni, despre relațiile lor și despre sentimente care, câteodată, pe cât vindecă, pe atât distrug.
Spectacolul este împărțit între cinci cupluri, aflate în stadii diferite ale conexiunii romantice. Pe parcurs, observăm interacțiuni bizare, obsesive sau pudice, construite pe sentimente răscolitoare și încercări de a crea, până la urmă, o legătură. Decorul descrie un cadru intim, compus din variațiuni de scaune, iar trei din cei patru pereți ai interiorului sunt întruchipați de spectatorii așezați pe scenă.
Un început de prezentare
Primul fragment acompaniază intrarea publicului în sală: o orchestră restrânsă, formată din actorii spectacolului, își cântă disonant partitura. O pseudo-soprană întreține, prin cuvinte neinteligibile, atmosfera posomorâtă. În prim-plan stau dirijorul și un personaj îmbrăcat complet în negru. Despre acesta aflăm, în cele două ore, că îndeplinește rolul de narator-voce-a-conștiinței-alte-personaje-secundare-diverse-etc. Odată cu stingerea luminii, muzica este întreruptă, iar urlete și injurii ies numaidecât din gura dirijorului. Sunt adresate în special cântăreței roșcate, care face repetitiv o greșeală colosală: cântă fa în loc de fa diez (ori vice-versa, mă trădează memoria).
După această pauză abruptă, orchestra își reia melodia mohorâtă. Soprana își începe momentul de solilocviu introspectiv, în care ne explică sentimentele pe care i le poartă dirijorului, cauza inabilității sale de a se concentra. Curând ajunge să se lege o relație, a cărei natură dăunătoare are efecte profunde asupra ambilor artiști.
Citește și „O familie perfect normală” (NFF 2023)
Următoarele duouri, doi soți care se displac, dar se iubesc, un tânăr orășean fără experiență și o provincială sinceră, un cronicar și o fană înfocată, și un băiat de șaptesprezece ani și o doamnă căsătorită de treizeci, evidențiază, mai presus de tot, cât de divers experimentează fiecare dragostea. Deși toate poveștile se aseamănă prin sfârșiturile deschise, într-o notă mai mult sau mai puțin melancolică, ele expun franc amalgamul de emoții. Sunt emoții contradictorii și dificile în interpretare, care ne domină în interacțiunea cu persoana iubită. Nu sunt narațiuni idealizate, ci manifestări credibile ale unor oameni care se ghidează după iubire, când mijloacele raționale de viețuire le scapă.
Tehnica din spate
Abordarea decor/ costume/ coloană sonoră simplă mi s-a părut justificată, pentru că altfel subiectul spectacolului ar fi fost eclipsat. În plus, această modestie la exterior a evidențiat și mai mult conflictul interior și mai presus, actul de a verbaliza aceste stări complexe.
Interpretarea actorilor a fost excepțională și a reprezentat un motiv de bucurie să realizez că am în fața mea fețe complet noi. Gesticulația și limbajul corporal au fost deplin ilustrative pentru sentimente așa intense, chit că expuneau manifestări ale propriilor emoții sau reacții la acțiuni ghidate de inimă, nu de creier. Acest aspect evoluează până pe culmile neașteptatului pe parcursul spectacolului, încă un motiv pentru care vizionarea merită din plin. Personajul jucat de Cosmin Teodor Pană mi-a plăcut cel mai mult: un statistician din Petersburg cu un comportament simpatic și politicos. El încearcă să zăbovească cât mai mult alături de o localnică, interpretată de Rusalina Bona.
În două ore, am putut identifica sensibilitatea pe care am cunoscut-o în inegalabilul „Regele moare” (TNB, 2017). A fost primul meu contact cu acest cuplu de regizori. Adaptarea textului le aparține tot lor, lucru care m-a fascinat în totalitate. Mi s-au părut valoroase toate replicile și chiar sunt motivată să caut textele scurte de Cehov, pentru a mă familiariza cu ele și în forma originală.
Despre FNT34
Ediția de anul acesta se învârte în jurul tematicii „Dramaturgiile posibilului”. De-a lungul celor zece zile au loc spectacole de teatru, expoziții, spectacole-lectură, lansări de carte și evenimente culturale. Cum era de așteptat, am rămas impresionată încă din prima seară. Entuziasmul meu pentru restul evenimentelor pe care mi le-am propus este imens.
Cronică realizată în cadrul FNT2024 de Mara Moraru (departamentul #creativ – teatru)
Editare și corectură de Iulia Dromereschi
Layout de Oana Rădulescu