Dreptate pentru un criminal (c) Apollo111 Teatrul
Dreptate pentru un criminal (c) Apollo111 Teatrul

FNT2024 — Un caz devastator. „Dreptate pentru un criminal”

Pe data de 20 octombrie, „Dreptate pentru un criminal” s-a văzut în premieră națională la FNT34.

Spectacolul pornește de la un caz real, anume violul și uciderea Yulianei Samboni, o fetiță nativ columbiană în vârstă de șapte ani. În aproximativ o oră și jumătate, asistăm la discuțiile dintre avocatul ucigașului și un personaj important în ecuația crimei. Pe parcurs ne sunt dezvăluite informații compromițătoare despre ambele tabere.

Reprezentația a avut loc la Apollo111 Teatrul, un spațiu independent, relevant pentru scena culturală contemporană. Următoarele au loc pe 24 și 26 octombrie.


Dreptate pentru un criminal (c) Apollo111 Teatrul
Dreptate pentru un criminal (c) Apollo111 Teatrul

Coordonatele inițiale

Spectacolul debutează cu o scenă foarte puternică, fără replici, construită de Karina Jianu, actrița care o interpretează pe fetiță. Un simplu joc cu o mașinuță se transformă, după un ritm progresiv mai alert, într-o serie de mișcări repetitive. Gesturile conturează, alături de expresii faciale înfricoșătoare, atingerile trăite de copilă în ultimele sale momente de viață.

Ulterior, intră în cadru avocatul criminalului, jucat de Alexandru Ion, și gardianul complexului în care locuia inculpatul, întruchipat de Vlad Brumaru. Fapta fusese comisă de un arhitect bogat, membru al unei familii influente. Personajul său este aproape inexistent ca prezență scenică. Pe de altă parte, avocatul și gardianul conduc aproape în întregime reprezentația. În completare vin intervențiile și mișcările copilei, de o fragilitate impresionantă.

În continuare, ni se aduce la cunoștință, prin dosarul bine informat al avocatului, că portarul este un om amabil. Are frică de Dumnezeu și este bun cu copiii. În cinci ani de muncă n-a lipsit nicio zi și nu a primit vreodată o mustrare. Cu această imagine în gând, publicul își asamblează propria judecată, odată cu începutul interogatoriului, iar ziua crimei este reconstituită, pe părți, de către gardian.

 

Dreptate pentru un criminal (c) Apollo111 Teatrul
Dreptate pentru un criminal (c) Apollo111 Teatrul

Ce a rămas cu mine

Câteva aspecte, semnificative pentru firul narativ sau nu, mi-au atras atenția, și în continuare le voi dezvolta cât mă ține vocabularul.

În primul rând, scurtele momente de heblu. Ele fac tranziția dintre conversațiile formale, înregistrate pe reportofon, și discuțiile colocviale, prin care adesea avocatul sădește mici manipulări în mintea portarului. Acesta țintește, prin șantaj emoțional și amenințări, să-l convingă pe gardian să-și schimbe declarația pentru a-l scoate pe arhitect din prăpastie. Este notabilă inclusiv schimbarea nuanțelor de alb ale luminii din sală, anume o trecere de la lumină caldă la lumină rece. Asta reiterează atmosfera apăsătoare de interogatoriu, respectiv aerul degajat al absenței dispozitivului de înregistrare.

În al doilea rând, odată cu evoluția conversațiilor, se poate observa anxietatea care îl cuprinde pe paznicul complexului. Îi schimbă complet atitudinea față de avocat. Pe de altă parte, și avocatul este afectat de natura situației, circumstanțe în care și el își pierde din profesionalism și imaginea de „figură a dreptății” se năruie. Angoasa devine atât de sufocantă încât, până la finalul spectacolului, pare că Vlad Brumaru este total consumat de emoțiile gardianului. Subiectul este într-adevăr foarte solicitant, mai ales psihologic, dar jocul fiecărui actor reușește să facă dreptate poveștii originale.

În al treilea rând, dintre cele câteva cuvinte rostite de fetiță, deși personajul ei traversează frecvent spațiul scenei ca o amintire vie, etern prezentă, este uimitor acel „Îmi pare rău”. Nu pot descrie în ce parte din corp mi-a fugit inima când mi-a fost dat să aud această replică, mai ales din partea singurului personaj pe care nu-l puteai condamna pentru nimic.

 

Dreptate pentru un criminal (c) Apollo111 Teatrul
Dreptate pentru un criminal (c) Apollo111 Teatrul

Finalitatea cazului real

Deși nu voi dezvălui mai multe detalii despre punerea în scenă și textul dramatic, mi-am dorit să scriu câteva rânduri și despre ce s-a întâmplat cu adevărat. În documentare m-a ajutat o prietenă dragă, vorbitoare de spaniolă, pentru că, pe cât de puternic a șocat acest caz Columbia, pe atât de superficial a fost tratat de presa internațională.

Arhitectul, pe numele său real Rafael Uribe Noguera, a fost acuzat de femicid, tortură, viol și sechestrare. A primit o sentință de 58 de ani în închisoare. În prezent, își ispășește pedeapsa, în timp ce Yuliana rămâne prezentă în memoria colectivă a societății columbiene prin texte, articole și spectacole precum acesta.

 

Dreptate pentru un criminal (c) Apollo111 Teatrul
Dreptate pentru un criminal (c) Apollo111 Teatrul

Cronică scrisă de Mara Moraru în timpul FNT2024

Editare de Iulia Dromereschi

Layout de Oana Rădulescu

2
Mara Moraru
Mă pasionează filmul, teatrul și literatura. Iubesc cafeaua, mai ales când e însoțită de o conversație și o companie bună. Să mai spun că-mi place să-mi dau cu părerea?