Florin Iurac vorbește cu dezinvoltură și în cunoștință de cauză despre agricultură, dezvoltarea unei afaceri profitabile pe timp de criză și planuri de viitor, deși are doar 21 de ani. Într-o perioadă în care o parte a producătorilor locali caută profitul rapid, Florin Iurac subliniază că omenia este mai de preț decât încercarea de a te îmbogăți peste noapte.
Antreprenor la început de drum din județul Botoșani, are o fermă de roșii dezvoltată cu ajutorul fondurilor europene. A arătat echipei AIVImedia.hub că agricultura, un domeniu la prima vedere banal, se dovedește vital într-o perioadă de criză. În timp ce deținătorii micilor afaceri întâmpină probleme după probleme, Florin atrage atenția că menținerea unei afaceri și supraviețuirea pe o piață concurențială ține de cele mai multe ori doar de propria persoană.
AIVI media.hub: De unde ți-a venit ideea să faci ferma de roșii?
Florin Iurac: Ideea este din familie, s-a moștenit: de la bunicii mei la părinți, iar acum la mine. Cum părinții mei sunt trecuți de 50 de ani, nu mai au cum să acceseze fondurile europene. Am decis să trecem tot pământul pe numele meu și să accesez un proiect pentru tomate, deoarece este ușor și este un proiect mic, pentru familie. Acum am foarte mulți clienți, mai ales la roșii, unde cultiv cam 12 soiuri.
Ce experiență ai în agricultură?
Nu aveam niciun fel de experiență când m-am apucat. Nimic, eram elev la Colegiul Tehnic „Gheorghe Asachi”. Tot ce am învățat știu de la părinții mei.
Cât de greu a fost să obții fondurile europene?
Greu nu a fost. Cred că mai greu a fost până la construirea serelor. Greu e cu munca, pentru că în ziua de azi nu prea mai găsești oameni dornici să lucreze. Noi muncim doar în familie, eventual ne mai ajută cineva care a mai lucrat în agricultură prin Italia sau Spania. Nu poți să angajezi pe cineva fără experiență de lucru. Mai mult lucrăm în familie, mama, tata, eu. Fratele mai mic e cu școala, nu are ce căuta în aceste treburi, deocamdată.
Nu te-ai lovit de birocrație la accesarea fondurilor europene? A fost un demers ușor?
Eu am avut un prieten care m-a ajutat, mi-a explicat tot ce trebuie făcut, suprafața terenului am avut-o, iar cu semințele m-au ajutat cei de la APIA (n.r. – Agenția de Plăți și pentru Intervenții în Agricultură).
Și cam cât a durat tot acest proces?
Cam prin 2013 am început cultura roșiilor în spațiu deschis. În 2014 am construit un solar, cam la vreo 60 de metri, iar de atunci am tot făcut, ușor, ușor. În momentul de față am cinci, însă cred că o să rămân cu patru mai mari, adică o suprafață de 1.000 de metri pătrați, întrucât atât este proiectul și e prea mult de muncă.
Să înțelegem că, pentru ce depășește condițiile, nu vor mai fi alocate fonduri?
Eu o să pun doar 1.000 de metri pătrați, exact cât se cer, cât să îndeplinesc condițiile. Oricum, sunt destul de multe condiții. De exemplu: eu trebuie să arăt dovada că vând trei tone de roșii, în schimb eu vând cam 15 tone de roșii.
Ce presupune munca pentru o fermă de roșii care aduce profit?
Munca e grea. Pe timp de vară, de exemplu, nu poți să lucrezi de la ora 10.00 până la ora 16.00-17.00. În seră este foarte cald. Este o căldură de peste 40 de grade și nu ai cum să muncești, mai mult de cinci minute după-amiaza. Trebuie să lucrezi doar dimineața, de la 7.00 până la 9.00, până se încălzește, sau seara, însă seara e greu întrucât nu se mai vede nimic, din cauza grosimii foliei. Este mult de muncă, mai ales la sere.
Plănuiești să te extinzi și să cultivi alte legume sau poate fructe, în viitor apropiat?
Eu acum mai am și o suprafață de două hectare cu legume, aflată în câmp deschis. E vorba de la rădăcinoase până la roșii, respectiv castraveți.
Pentru acestea nu poți accesa fonduri?
Nu știu deocamdată. Era vorba de un proiect de 40.000 de euro pentru legume în câmp deschis, dar nu am vorbit încă cu părinții mei ca să accesez un fond ca acesta. Fondurile mari sunt greu de accesat, dacă nu ai pe cineva care să te ajute acolo „sus” (n.r. – funcționari în poziții de conducere). Am mai încercat să accesez un fond mare, însă cineva mi-a sugerat că ar trebui să plătesc pentru o semnătură. De aceea nu prea am încercat cu proiecte mari, doar cu proiecte mici care sunt mai ușor de realizat.
În ce măsură a fost afectată afacerea ta de coronavirus?
Eu lucrez zilnic, am declarație pe propria răspundere (n.r. – interviul a fost realizat în luna martie, când era necesară adeverință și pentru a merge la lucrările agricole). Adeverință de la piață, unde vând legume, nu primesc. Clienți am foarte mulți, și în online, dar și la piață. De obicei sunt sunat pentru comenzi. Legume am, însă unele dintre ele încep să se termine. Probabil că o să rămân doar cu murături și morcovi, pătrunjel. În general, cu cele esențiale. Mai am și varză murată, care este cea mai căutată și pe care o trimit chiar și în străinătate. Unele dintre legume se termină; de exemplu, la noi în comună, în Corni, ceapa a ajuns să fie șapte lei kilogramul din cauza acestui virus. Dacă stăm să ne gândim, un pensionar cu o pensie, să zicem, de 600 de lei, își ia medicamente de 200-300 de lei, iar restul îi dă pe alimente la supra-preț. Și gata, i s-a dus pensia. Eu vând sub prețul pieței, adică dacă cineva vinde morcovul cu cinci lei, eu îl pun cu trei, pentru că eu vreau să-l vând. Nu țin la preț, nu mă interesează. Sunt ale mele, din cultură proprie și vreau să le vând, nu să rămână pentru că înseamnă că am muncit degeaba.
Ce presupune activitatea ta online?
Multe persoane de la piață mi-au cerut numărul de telefon sau contul de Facebook. Majoritatea mă caută pe pagina mea de Facebook. După ce le-am acceptat cererea pe Facebook, mi-au spus că dacă o să am răsad de roșii sau de castraveți, o să cumpere pentru că vor să cultive și ei. Foști profesori de-ai mei de la Colegiul Tehnic „Gheorghe Asachi” sau profesori care deja au ieșit la pensie mi-au mai cerut acest lucru. Eu vreau să-i ajut și pe ei să cultive. Vreau să-i fac să vadă cum e să mănânce bio.
Când m-am apucat de agricultură nu aveam niciun fel de experiență. Eram elev.”
Să înțelegem că în perioada aceasta nu ai pierderi?
Nu, pentru că primăvara se investește tot, aproape tot. Toate câștigurile încasate toamna sau iarna se reinvestesc primăvara. De exemplu, am un soi de roșii care costă 90 de bani pe sămânță, sunt scumpe pentru că pun doar semințe originale, de soi bun.
Ce planuri ai după ce se termină perioada de criză?
În primul rând, am de dat Bacalaureatul. O să încerc să trec proba la Biologie. Apoi, tot pe treaba asta (n.r. – agricultură) vreau să continui, însă am să dau la Școala de Jandarmi. Tot pe afacerea de familie o să merg, fiindcă aceasta nu se va pierde niciodată. În perioada asta, vânzările chiar au crescut. Mereu au fost vânzări. În ultima vreme, mai mult se ocupă mama. Afacerea am preluat-o de la 13 ani. De mic mergeam la piață, iar acum mă cunoaște foarte multă lume, mă salută.
Dacă tot îți merge cu afacerea, nu te-ai gândit să urmezi o facultate în domeniu?
Ba m-am gândit și la acest lucru, însă mai mult îmi doresc să intru la Școala de Jandarmi, iar după mă gândeam să fac și facultate.
Ce soiuri de roșii cultivi?
Multora nu le cunosc numele. Cultiv roșiile roz, cele de care vă spuneam că sunt 90 de bani sămânța și care se numesc Aphen F1. Este un soi de roșie determinat, cu greutate între 200-300 de grame. Sunt niște roșii gustoase tot sezonul, de la prima roșie până la ultima. Ele au un gust dulceag și sunt aspectuoase. Mai am un soi de roșii mari, cum erau la bunici odată. Sămânța o am de la bunica, iar în fiecare an, cea mai mare roșie este pusă la uscat, după care îi spălăm sămânța, și tot așa în fiecare sezon. Mai am un soi de roșii negre, cu greutate între 500 și 600 de grame. Sunt și roșiile galbene, care sunt la fel ca cele negre. Am și roșii lungi, care se numesc Colibri, și se folosesc mai mult pentru sucul de roșii. Eu doar pentru acest lucru le folosesc și sunt foarte productive. Pot ajunge la cinci-șase kilograme pe o plantă. Depinde de sezon și de pământ. Mai precis, de cât de odihnit este pământul. De exemplu, acum, unde construiesc o seră, pământul este odihnit ceea ce înseamnă că o să am o cultură bogată.
În câte locuri vinzi produsele pe care le cultivi?
Uneori le vând și de acasă, dar am afacerea în Piața Viilor sau Piața Mică. după cum i se mai spune. A început mama, acum 20 și ceva de ani.
Cât de pretențioase sunt aceste soiuri?
Roșiile negre sunt foarte pretențioase. Mai ales pe parcursul transportului, unde ele se pot crăpa, fiincă sunt sensibile și nu rezistă mai mult de o zi. Sunt un fel de muște care atacă roșia, iar după, ea nu mai este bună și trebuie ori aruncată, ori spălată și făcută suc.
În ce perioade ale anului îți desfășori activitatea?
În februarie le-am plantat, iar acum am răsad mare, pe care l-am pus deoparte. Era vorba să le plantez la 1 aprilie, dar nu am reușit, pentru că e frig și se anunțau temperaturi de -7 grade, așa că nu am vrut să risc plantația. Acum aștept un răspuns de la un sudor, care să-mi termine construcția, urmând să pun folia și să plantez semințele. Cam pe la sfârșitul lunii iunie sau chiar luna iulie voi avea roșiile. Toate aceste soiuri.
Vara asta în condițiile în care și-ar reveni economia și noi n-o să mai stăm în casă, când am putea să te găsim, să zicem, în piață, să-ți facem o vizită, să te găsim în plină activitate agricolă?
Când o să doriți, mai ales că eu o să fiu cu ele acolo. Foarte mulți clienți mă cunosc pe mine și automat cumpără de la mine, nu se duc în altă parte. Pe mama nu o mai cunoaște lumea, fiindcă a stat mai mult pe acasă în ultimul an și jumătate.
Mai revenim cu o întrebare legată de proiectele europene. De unde ai aflat de aceste proiecte care te-au ajutat să-ți dezvolți business-ul ?
Tatăl meu, muncind prin Serbia, de unde a procurat întâi niște soiuri de ardei, printre care capia, gogoșari, a venit în țară și și-a dorit să cultive și el. A început cu pământ puțin, cam trei hectare. Însă știți cum e cu banii: azi îi ai, mâine nu-i mai ai. Astfel a decis să accesăm fonduri europene. Fondul acesta de roșii îl am de doi ani, iar banii îi investesc în semințe, în pământul pe care îl cumpăr, care este cam 100 RON sacul, întrucât este un pământ special pentru pus semințele, care-mi oferă o garanția că o să iasă planta.
Deci tu trebuie să cumperi pământ special pentru răsaduri?
Da, cumpăr pământ special, care este fin, ca la cartofii din Egipt. Iar pentru semințe am garanția 99% că o să iasă. Rar se întâmplă să nu iasă.
Înseamnă că sunt investiții mari?
Da, cu anii mi-am luat și utilaje. Mi-am luat și tractor, pentru că plăteam foarte mulți bani celor care îmi lucrau terenul. Le dădeam cam 1.000-2.000 de euro oamenilor care îmi arau, care dădeau cu freza.
Presupunem că în seră lucrezi manual, doar nu poți să intri cu niciun utilaj.
Pentru seră am un motocultor de mână cu care intru și dau cu freze, iar în rest totul este manual.
Iar aratul este pentru recoltele din câmp deschis, nu?
Da, am chiar și fasole. Mai am cam o tonă de fasole care s-a cumpărat chiar și zilele acestea, pentru că fasolea rezistă în timp, iar oamenii se pregătesc pentru ce e mai rău.
La tine în sat vinzi cuiva produsele?
Da, în perioada asta se vând foarte bine cartofii de sămânță, pentru că acum toată lumea plantează cartofi. Cartofi, varză și ceapă trebuie să ai în fiecare an, după spusele unui bătrân de aici.
Fotografii din arhiva personală a lui Florin Iurac, publicate cu acordul său.
Text: Andrei Chirieac, Răzvan Blană, Valentin Zaharia (Colegiul Tehnic „Gheoghe Asachi”, Botoșani)
Editare: Răzvan Blană Corectură & post-editare: Radu Eremia
–
