Cu câteva seri în urmă, am reușit să ajung la un eveniment din cadrul Festivalului Internațional de Poezie București (FIPB). Acesta a avut loc în grădina MNLR (Muzeul Național al Limbii Române), un spațiu luminat ambiental, decorat cu câteva statui și înconjurat de copaci enormi. Atmosfera a fost plăcută și călduroasă.
Va rămâne cu mine mult timp imaginea poeților citindu-și textele pe fundalul înserării.
Dacă ar fi să aleg o caracteristică a evenimentului, aceasta ar fi „diversitatea”. Au fost poeți mai mult sau mai puțin cunoscuți, cu volume publicate sau cu poezii apărute în reviste culturale. Lecturile s-au purtat atât în română, cât și în engleză, spaniolă, poloneză și germană.
În legătură cu subiectele poeziilor, s-a citit despre orice, de la dragoste, conexiunea cu natura, viața din timpul războiului până la AI, Ovidiu, relația cu propriul corp și lucrurile mici, aparent insignifiante, din viața de zi cu zi.
Citește și: Top cărți răcoroase de citit vara aceasta, de Ema Toda
O traducere pierdută
Printre invitații serii s-a numărat și Andrei Codrescu, un poet de origine română stabilit în SUA. Un moment amuzant când acesta și-a dat seama că nu are traducerile textelor cu el, așa că a fost nevoit să le traducă live.
Evenimentul a devenit interactiv, deoarece publicul a ajutat la traducere pentru câteva minute, oferind echivalente cât mai potrivite pentru cuvintele din engleză.
Personajul principal la FIPB
Nora Iuga a fost probabil cea mai așteptată scriitoare a serii. În ciuda vârstei înaintate, dumneaei încă este activă în mediul literar. Anul acesta, în luna mai, i-a fost publicat volumul Fetița strigă-n pahar, iar autoarea participă frecvent la lecturi publice și întâlniri literare. Momentul Norei Iuga a fost scurt, de doar trei poezii, dar umorul și ingeniozitatea versurilor au stârnit râsete printre spectatori.
Cristina Alexandrescu este cea care a deschis seara și am rezonat enorm cu poezia ei. Versurile despre relația cu propriul corp mi s-au părut din cale afară de frumoase. Mă gândesc serios să îmi cumpăr volumul său de debut, Cât mai departe de tot ce cunosc. Un alt poet care mi-a atras atenția a fost Andrew Davidson-Novosivschei, un american care locuiește de șapte ani în România.
Mi s-a părut deosebit studiul pe care l-a dezvoltat într-un poem asupra adverbului „tehnic”. În plus, acesta a contribuit la festival prin traducerile sale, majoritatea din română în engleză.
O poftă extraordinară de poezie
Deși seara FIPB s-a lungit multișor, am plecat cu o poftă extraordinară de a citi poezie. Fix acest sentiment este preferatul meu când vine vorba de cultură: dorința arzătoare de a afla și descoperi. Este foarte frumos să vezi oameni pasionați împărtășindu-și dragostea mai departe, inspirându-i pe alții să dea o șansă domeniilor artistice. Cu prilejul acestui festival, am descoperit mulți autori la care probabil n-aș fi ajuns pe cont propriu.
De-abia aștept să vă cum se vor desfășura și celelalte evenimente!
Un articol scris de Mara Moraru
Editat de Sorina Sfreja-Nemeș
Corectură de Iulia Dromereschi
Layout de Diana Hîncu