În penultima zi a FIPB (Festivalul Internațional de Poezie București) am asistat la o prezentare despre proiectul „ECHO III: For Memory’s Sake”. În cadrul acestuia, mai multe artiste din țări balcanice au dezvoltat subiectul căsătoriilor aranjate, dragostei și relațiilor de gen în ariile lor de activitate. Pornind de la această bază, au conceput scrieri, filme, muzică originală, video-poeme, și până și un spectacol de teatru.
În seara evenimentului din FIPB, artiste din România, Republica Moldova, Bulgaria, Grecia și Polonia și-au prezentat creațiile și au explicat în detaliu procesul din spatele produsului finit. Am avut parte de poezii, video-poeme și filme scurte despre experiența iubirii de-a lungul istoriei, despre relații abuzive (între oameni sau între state, cu referire la colonialism) și despre sacrificiul propriei persoane, în contextul unui mariaj forțat.
Nu mă așteptam la un eveniment atât de elaborat, dar sunt recunoscătoare pentru astfel de inițiative.
Dorința
La categoria poezie, Miruna Vlada (România) și Tonia Tzirita Zacharatou (Grecia) au prezentat câteva poeme. Versurile Mirunei mărturisesc, cu o duritate aparte, greutățile prin care trece o fetiță aproape de un măritiș precoce. Sunt dureroase descrierile despre inocență, naivitate și fertilitate, caracteristici esențiale ale unei mirese într-o căsătorie aranjată.
De asemenea, este prezentat blestemul reprezentat de apariția menstruației, cum din acel moment viața fetei se rezumă la procreare, maternitate și îngrijirea copiilor.
Poezia Toniei este foarte sensibilă și cuminte, deși subiectele sunt la fel de serioase. Una dintre poezii discută sacrificiul pe care o fată îl face prin a nu riposta la aceste abuzuri, totul corelat cu mediul natural. Poeta reușește să prezinte puterea și stăpânirea de sine ale victimelor, în timp ce conturează imagini strâns legate de spectrul naturii.
The Lost Daughter & The Imitation Game
Katarzyna Wojtczak (Grecia/ Polonia) a creat un film scurt, asemănător unui video-eseu, pornind de la povestea faimoaselor cariatide de pe Acropolele ateniene. Inițial în formație de șase, acestea susțineau templul Erechteion, dar în 1801 Lordul Elgin a importat una dintre statui, o cariatidă care se află și astăzi la British Museum.
Restul se află în Muzeul Acropole din Atena, iar o discuție despre retrocedarea surorii pierdute se poartă deja de decenii. În acest context, Katarzyna prezintă conceptul de „Elginism” (cuvânt englezesc fără echivalent în română), actul de a importa comori culturale înfăptuit adesea de o națiune bogată în defavoarea unei națiuni mai sărace.
Recomandarea redacției: podcastul STUFF THE BRITISH STOLE
Citește și „Neliniștitele versuri ale Anastasiei Gavrilovici”, de Rareș Dinu
Gergana Ivanova (Bulgaria) și Ioana Țurcan (România) au expus rolul femeii în relațiile romantice, de-a lungul istoriei, printr-un documentar scurt. Acesta este compus din cadre ale altor filme alb-negru. În principal, narațiunea s-a referit la relațiile numite lavender marriage, o tipologie de mariaj des întâlnit printre vedetele din SUA secolului XX.
Aceste căsătorii erau tot aranjate, dar de comun acord. Partenerii alegeau să intre în astfel de relații pentru a-și ascunde adevărata orientare sexuală, preferând să fie văzuți de societate ca un cuplu heterosexual. Un alt aspect acoperit în film este lavender language, o serie de cuvinte și expresii folosite de persoanele queer. Existența acestui limbaj a ajutat la identificarea membrilor comunității între ei, dar și la protejarea propriei identități față de posibile amenințări.
My personal favourite
Elena Chirilă (Republica Moldova/ România) și Ana Gurdiș (Republica Moldova/ România) au închis seara, dar așteptarea a meritat. Filmul lor a prezentat povestea unei tinere care rămâne blocată în prima sa relație romantică. Cuplul ajunge să se căsătorească prematur, la vârsta la care mulți încep facultatea. Pe parcursul lunilor apar amenințări, constrângeri, dar și un dezinteres cumplit din partea partenerului naratoarei.
Când amenințările se materializează, tânăra își dă seama de gravitatea situației și cântărește posibilitatea plecării din acel mediu, dar, de frică, alege să rămână. În același timp, are revelația că individualitatea ei este nulă, căci viața sa în ultimii ani s-a rezumat la acea relație, și atât. Situația continuă să escaladeze și naratoarea decide, într-un final, să părăsească relația. Se alege pe sine, pentru prima dată în câțiva ani. Deși este nevoită să își reconstruiască propria identitate de la zero, este determinată să reușească. Și reușește.
Pontul redacției: Fiți pe fază, curând vom publica un material cu și despre Ana Gurdiș!
Filmul conține majoritar scene modeste, cu apă, munți, două lebede, totul în nuanțe de gri sau albastru. Consider că tocmai simplitatea imaginilor te ajută să te concentrezi mai mult la povestea de pe fundal.
Mă bucur că am reușit să particip la acest eveniment. A fost foarte diferit de tot ce mai văzusem înainte, de la subiectul ales până la spațiul în care a avut loc prezentarea. Simt că am învățat multe și sunt recunoscătoare că discuția s-a purtat în jurul unui subiect mai profund.
Avem nevoie de astfel de prezentări și de oameni care să prezinte astfel de teme. Până acum, FIPB a fost o experiență plăcută și informativă. Deși mai urmează un eveniment, mă declar mulțumită de ediția din acest an a festivalului.
Un articol scris de Mara Moraru
Editare și corectură de Iulia Dromereschi
Layout de Diana Hîncu
Lasă un răspuns