Filmul „Maluri” abordează un subiect deloc străin anului 2022. Pandemia a afectat omenirea într-un mod în care nimeni nu se aștepta. Țările și-au închis granițele și peste tot s-a instalat carantina. Planeta s-a întors cu susul în jos. Iar oamenii? S-au izolat, de nevoie, în casele lor.
Vadul Rașcov și Rașcov
Maluri este un documentar despre o familie separată de un râu, din cauza epidemiei. Unii locuiesc pe o parte a Nistrului, în satul Vadul Rașcov, din Moldova, și ceilalți în satul Rașcov, al Transnistriei. Cetățenii treceau râul fără nicio grijă până în martie 1992, când a izbucnit conflictul dintre Republica Moldova și forțele separatiste transnistrene. De atunci, Nistrul s-a transformat într-o graniță, limitând accesul dintr-o parte în alta. Însă pandemia a schimbat radical viețile oamenilor din cele două sate.
Cele două sate sunt aproape identice, au aproape aceeași denumire, iar locuitorii se cunosc între ei. Pandemia care a izbucnit 2020 a forțat țările să își închidă granițele, iar membrii familiei Manea au fost nevoiți să înceapă să se strige de pe un mal pe altul.
Cele două sate sunt aproape identice, au aproape aceeași denumire, iar locuitorii se cunosc între ei.”
Protagoniștii noștri sunt prezentați de pe ambele maluri, fiecare cum s-a mutat. Ni se arată momente în care bunicii sunt nevoiți să își sune copiii și nepoții prin videocall pentru a-i vedea sau, dacă au noroc, să îi privească din depărtare, de pe mal.
Granițe
Tema acestei ediții a festivalului de la Râșnov este granițe de orice tip. Filmul regizat de Lucia Tăut, care a răspuns la întrebări despre el după proiecție, se încadrează perfect în această categorie, fiind vorba atât de granițe naturale, cât și sociale. Cu toate acestea, cea despre care vorbim acum nu pare logică sau existentă.
Una dintre nepoate ne prezintă viața sa pe durata pandemiei, vorbind despre dorul de verișorii ei de pe partea cealaltă a Nistrului, despre cum îi vizitau de câte ori voiau, despre cum îi lipsește școala. Pătrundem în viața unor străini și aceștia ne primesc cu brațele deschise.
Lucia Tăut a menționat cât de primitoare au fost, atât familia, cât și celelalte persoane din documentar. Cum nu erau stresați din cauza camerei de filmat și simțeau că vorbesc doar cu echipa. Cum și în prezent au păstrat legătura.
Aceste mici detalii, pe care nu le aflăm vizionând o proiecție obișnuită, îmbunătățesc atât experiența, cât și sentimentele referitoare la film.
AIVImedia.hub trimite, în perioada 19-28 august, o capsulă redacțională la Râșnov, pentru a transmite din exuberanța și emoția festivalului, prin materiale scrise și intervenții în direct. Alături de ce vom scrie despre festival, îndrăznim să încropim și un al treilea Picționar, bazat pe termeni folosiți în regiune.
Puteți să ne susțineți cumpărându-ne cafele virtuale aici!
Totul se termină
Mi-a plăcut documentarul. A fost ușor de vizionat și am rezonat cu unele detalii care mi-au amintit de casa bunicilor mei. În situația actuală, mi se pare atât relevant, cât și important de vizionat și înțeles dificultățile prin care trec unii. Granița, în acest caz, mi se pare ridicolă.
Recomand filmul tuturor celor care vor să afle mai multe despre Republica Moldova, dar și pentru dezvoltarea personală.
O cronică scrisă de Ioana Micu (prezentă la fața locului, departamentul #cinematics)
Editare: Sorina Sfreja-Nemeș
Corectură: Iulia Dromereschi
Layout: Georgiana Cilian