Festivalul de Film și Istorii Râșnov 2024 nu este doar un loc unde să vizionezi filme sau să asculți muzică. Aici poți întâlni oameni minunați cu povești impresionante. Poți învăța multe lucruri noi despre care nu știai, poate, nimic.
Sus, în Cetatea Râșnov, am avut ocazia să particip la un atelier care prezenta o parte din procesul de tipărire. Am putut face coli de hârtie așa cum se făceau pe vremuri și să folosesc presa pentru a realiza o felicitare. Am fost impresionată, așa că mi-am zis că este o ocazie foarte bună să realizez un interviu cu doamna Delia Petrescu, care să ne poarte pe tărâmurile tipografiei.
MATS – Muzeu Atelier Tipografie Sibiu
În 2022, soții Delia și Tudor Petrescu au înființat Muzeul Atelier Tipografie Sibiu. Deși activează de mulți ani în domeniu, totul a început din străinătate, unde prima lor incursiune în lumea tipografiei a fost în 2013. În România, lucrurile au început să prindă contur abia de doi ani. Chiar și așa, persoanele cu care lucrează sunt în general artiști, pasionați de tipografie și muzee, inclusiv muzee internaționale de tipografie.
Noi, arhitecți la bază, avem și aceste abilități de a desena geometric și litere, nu doar case sau clădiri, și am desenat litere. Le-am pus pe un site, și ne-au contact niște persoane care cunosc designul de literă și anatomia literei, să le vindem.” (Delia Petrescu).
Metodele de tipărire pe care le folosesc sunt cele tradiționale, de tipul letter press, druckbuch sau druckerei, cunoscut în română și ca tipar înalt. Implică presarea hârtiei pe clișee tipografice prefabricate.
Întrebată de unde a pornit pasiunea pentru tipografie, Delia Petrescu a explicat: „Literele sunt frumoase. Noi nu le cunoaștem în România. Suntem una dintre țările care nu mai au tipografi. În România nu există persoană care să știe să deseneze litere… Nu e chiar în regulă să nu știm să ne desenăm literele”.
Citește și FFIR#16 | „Învățătorul care a promis marea” – Despre victimele istoriei
Delia Petrescu ar dori să pornească un masterat în tipografie, însă este o sarcină foarte dificilă, care necesită multe resurse. Deși a scris un proiect în acest sens, la începutul anului 2024, care a implicat sponsori din străinătate și din universitățile de artă românești, nu s-a realizat.
Interesul există, dar mai mult din afara țării
În Austria, de exemplu, există un program universitar unde poți deveni expert concret în printul letterpress, nu în tipografie ca întreg. Interes există și în Germania, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii, Franța etc. Din păcate, în România nu există niciun program universitar care să predea istoria sau arta tipografiei.
Ei aveau nevoie de aceste clișee, pe care noi le producem, facem și design-ul, CAD-ul (Computer-aided design), dar facem și CAM-ul (Computer-aided manufacturing) și producția de literă și de clișeu, [de care] e nevoie ca să tipărești ca pe vremea lui Guttenberg. Ei aveau nevoie de ele, noi le produceam, a fost perfectă colaborarea.” (Delia Petrescu).
Printre instrumentele de lucru pe care le produc se numără kiturile de litere modulare, ușor de asamblat pentru toate vârstele. Aceste kituri ajută în special cu dezvoltarea motricității fine, a percepției, a memoriei, așezării în pagină, chiar și a mobilității grosiere.
După ce forma este făcută, conceptul este aranjat, venim cu albitura în șasiu, blocăm șasiul și este bun de tipar. Îl ducem la presă să-l tipărim. Acolo deja dăm de manivelă, deci sunt [implicate] toate simțurile, și coordonarea este sută la sută… Vorbim și de o activitate multi-senzorială, în care ne dezvoltăm și simțul olfactiv. Cerneala miroase, [activăm și] simțul tactil, simțul vizual, lucrăm în oglindă. Lucrăm cu toate vârstele de la trei ani, în sus, până la 100.”
Despre arta zețuirii
Cuvântul zețuire vine din limba germană, „setzen”, care înseamnă a așeza. Zețarul așeza literele în oglindă, de la stânga la dreapta, cu capul în jos. Aceste litere erau așezate în zațuri (rânduri) cu penseta. Fiecare zaț era pus pe mașină, iar ele alcătuiau pagina cărții.
Tehnica a fost folosită timp de 400 de ani, până la inventarea mașinii linotip, care culegea singură, turna, topea și făcea zațul (rândul). Mașina linotip a ajuns târziu în România, astfel că la noi în țară se zețuia inclusiv înainte de revoluție. Cu toate acestea, patrimoniul nostru tipografic nu mai există.
Literele de lemn din tipografiile noastre frumoase, din toate orașele importante, ca și din centrele de tipărire a cărții, s-au pus pe foc. Corpurile de litere, de metal, s-au topit. Presele s-au dus la fier vechi. Tipografia frumoasă, de la noi din Sibiu, s-a demolat și [în locul ei] s-a construit un hypermarket.”
Tipografia în România
La muzeu puteți învăța nu doar despre munca manuală, ci și despre istoria tipografiei. Prima tipografie din România a apărut la Sibiu, ca și prima carte în limba română. Tipografi importanți au fost și la Brașov, unde vorbim mai ales despre Diaconul Coresi, datorită căruia au apărut primele texte în limba română.
Din păcate interesul a apărut prea târziu în țară. Generația de zețari din România s-a dus. În Sibiu mai trăiește doar unul, însă nu dorește să fie intervievat. A mers, totuși, la muzeu, a ajutat cu sfaturi, a criticat când a fost nevoie și le-a oferit trucuri care să le ușureze munca.
Presele noastre sunt foarte distractive: cu manivele, totul se învârte, păcăne. Gălăgia este ca un metronom care te ajută să îți intri în ritmul de lucru, ca să produci tipar ecologic.”
Din cauză că instrumentele lor sunt cumpărate din afara țării, tiparele nu conțin litere cu diacritice, așadar trebuie să tipărească fără ele, cel puțin pe textele mici. Pentru cele mai mari au reușit să reproducă clișee cu litere diacritice, însă manual este imposibil să tai litere atât de mici.
Ne puteți susține cumpărând o cafea!
În ceea ce privește interesul românilor, este destul de scăzut. Statisticile vizitatorilor muzeului ne vorbesc despre o populație mai degrabă educată care are ca interes tipografia. Acest lucru este cauzat de lipsa informării despre subiect.
Activitate sustenabilă, bio
Datorită procesului exclusiv manual pentru tipărirea printurilor pe care le fac nu se folosește energia electrică. Cerneala folosită este bio, hârtia este reciclată, de bumbac, ceea ce face această tipografie să fie 100% sustenabilă.
Loturile pe care aceștia le pot produce nu sunt mari. Dețin totuși o presă pedalină americană, „Golding Pearl”, care le permite să producă în serie. Au avut și comenzi de mii de bucăți, iar tirajele pe care le scot sunt, în general, ediție limitată.
William Golding, care a inventat această pedalină la 1890, în Statele Unite ale Americii, spunea că un zețar adevărat poate tipări 1800 de impresii pe oră, cu mușchii lui. Eu pot să tipăresc cam 500 pe oră, 600… Presa Golding cu pedală are un arbore cotit, are o volantă, adică vorbim de o inginerie mai complexă, nu doar de mecanică simplă, ca la presa columbiană pe care o deținem.”
Datorită achiziționării presei columbiene de către MATS, România face parte din puținele țări din lume în care se mai găsește o astfel de presă. În total există 416 prese, care fac parte din patrimoniul internațional tipografic, iar ele sunt dispersate în 30 de țări.
Ce puteți face la muzeu?
Activitatea muzeală nu constă doar în vizionarea exponatelor. După cum am specificat, este vorba de un muzeu interactiv, unde presele pot fi folosite, iar hârtia atinsă. Totul în speranța că astfel oamenii care-l vizitează vor putea găsi în ei interesul pentru tipografie. Se organizează tururi ghidate, ateliere pentru programele „Școala altfel” și „Școala verde”, și primesc grupuri de toate vârstele.
În cadrul festivalului, MATS are un stand unde poți participa la un mic atelier de tipărire. Creezi coala prin folosirea hârtiei reciclate. Aceasta vine în cocoloașe fărâmicioase, din care iei cam un pumn, pe care-l amesteci în apă. Următorul pas e introducerea unui cadru de lemn, cu o sită deasă, în apă, pe care îl ridici apoi încet, astfel încât bucățelele de hârtie să se aranjeze omogen în formă.
Coala astfel creată e răsturnată încet pe o lavetă, pentru a se usca, proces care durează 24 de ore. Colile sunt astfel gata pentru participanții din ziua următoare. Mai apoi, se ia o coală deja uscată, se alege clișeul din cele existente pe masă, se aplică vopseaua pe clișeu, se așază coala deasupra, iar ultimul pas este presarea manuală. Pentru uscarea completă a vopselei, se așteaptă tot 24 de ore.
Deoarece viitorul muzeului este incert, vă recomand să mergeți să-l vizitați când aveți ocazia. Activitatea este relaxantă, satisfăcătoare, și merită să învățați mai multe informații despre tipografie, care reprezintă un pas important în evoluția educației și culturii noastre.
Un material realizat de Alexandra Șteți
Editare și corectură de coordonatorii platformei
Layout de Alexandra Șteți