Cel mai nou film al regizorului Alexandru Solomon ne oferă o perspectivă puțin mai abstractă, chiar ușor experimentală, asupra vieții și morții lui Arsenie Boca, personaj foarte controversat, în jurul căruia s-a format un adevărat cult al personalității.
Proiecția din cadrul Festivalului de Film și Istorii Râșnov a fost precedată de un scurtmetraj-interviu de 20 de minute, din care am aflat cum a început fenomenul din jurul părintelui Arsenie. Îl întâlnim pe jurnalistul Ilie Tudor, care, în anul 1999, a publicat primul articol pe acest subiect, în Revista AS. Subiectul a început să prindă mai mult la public abia în anul 2002, când acesta povestea cum primea saci de scrisori pe adresa redacției din partea cititorilor care voiau să afle mai multe despre viața părintelui de la Prislop.
Filmul în sine începe în luna octombrie a anului 2018, cu o secvență cu mai mulți preoți care își îndeamnă enoriașii să meargă la referendumul inițiat de Coaliția pentru Familie și să voteze DA, în favoarea „familiei tradiționale”. Mi se pare o scenă de început potrivită și cu impact, care ne introduce rapid în atmosfera filmului, acesta abordând multe subiecte care se plasează la granița dintre religie și societate.
Filmul documentar românesc – încotro?
Alexandru Solomon este cunoscut în spațiul artistic și cultural autohton pentru filmele sale documentare de succes, precum „Marele jaf comunist” sau „Ouăle lui Tarzan”. În cel mai recent film al său, acesta decide să se poziționeze el însuși în fața camerei, încercând să apară pe picior de egalitate cu subiecții săi. Acest fapt mi-a amintit de alt film care a stârnit reacții destul de controversate anul trecut, când a fost lansat, și anume „Pentru mine tu ești Ceaușescu” în regia lui Sebastian Mihăilescu. Am apucat să văd acest film în cadrul ediției anterioare a Festivalului de Film și Istorii Râșnov și am fost plăcut surprinsă. Mereu mă bucur când văd perspective noi și îndrăznețe în filmul documentar românesc și nu numai.
Citește și FFIR: „Pentru mine tu ești Ceaușescu”, un altfel de portret istoric
„Arsenie. Viața de apoi” are în centru călătoria unor enoriași pe urmele preotului Arsenie Boca. Aceștia provin din diferite medii culturale și sociale, fiind aleși în urma unui casting organizat de o agenție specializată. Avem șansa să îi urmărim pe tot parcursul călătoriei lor cu autocarul prin locuri relevante pentru conturarea cât mai exactă a personalității care a fost Arsenie Boca, atât în timpul vieții, dar mai ales după moarte. Cea mai interesantă parte din documentar sunt interviurile individuale, care se simt ca niște portrete ale persoanelor implicate în proiect, conturând cu mare precizie ideea colectivă despre personajul părintelui.
Discursul naționalist în contextul pandemic
Pelerinajul inițiat în film are loc în anul 2021, în mijlocul pandemiei de COVID-19, care a amplificat discursurile conspiraționiste la nivel global. Filmul încearcă să prezinte un fel de radiografie a societății românești în pandemie, legându-se în special de relația și influența pe care instituția Bisericii o are asupra societății.
Este un subiect foarte complex și interesant, abordat prin intermediul persoanelor participante la pelerinaj, ceea ce oferă documentarului o doză importantă de autenticitate. Observăm cum se aduc în discuție teme precum mișcarea legionară din România (pe care unii dintre participanții la experiment nu o înțeleg pe deplin), migrația românilor spre vest sau rasismul împotriva romilor. Mi s-a părut o perspectivă deosebită asupra unor subiecte recente și de mare importanță, care nu au avut șansa să fie dezvoltate atât de mult într-un film documentar, până acum.
„Mama lui a visat că are în burtă luna și soarele”
Arsenie Boca este una dintre cele mai controversate figuri din istoria României postdecembriste, iar acest personaj colectiv este adus sub lumina reflectoarelor de regizor, care a ales să îl contureze prin prisma oamenilor care cred în minunile pe care le-a făcut și care doresc să îl vadă în canonul creștin-ortodox.
Preotul Arsenie a fost o figură reprezentativă pentru mișcarea anti-comunistă din România, mai ales după Revoluția din 1989, acesta încetând din viață în luna noiembrie a acelui an. Canonizarea lui este un subiect aprig discutat în societatea autohtonă, multe persoane considerând-o un drept pe care părintele și l-a câștigat datorită minunilor pe care le-ar fi făcut în timpul vieții, și puterilor vindecătoare pe care le-a exercitat asupra credincioșilor, după moarte. Pe de altă parte, unele persoane consideră că nu sunt suficiente dovezi concrete care să indice autenticitatea acestor minuni.
„Cultul personalității” lui Arsenie Boca
Părintele Arsenie Boca e un simbol al societății româneștii din ultimii zece ani, celebrul portret al acestuia regăsindu-se în foarte multe instanțe și fiind chiar și marcă înregistrată pe teritoriul României. Era o perioadă când la televizor era aproape pe fiecare post de știri câte un reportaj care mai de care mai „șocant” despre viața și minunile celebrului preot și puteai să găsești icoane în diferite dimensiuni la cam toate tarabele de suveniruri din țară.
Nu putem să nu remarcăm influența pe care acesta a avut-o asupra Bisericii Ortodoxe Române și a rolului ei în societate, ceea ce îl face o figură destul de controversată.
Dilema morală
În cadrul sesiunii de Q&A de la sfârșitul proiecției s-a ridicat problema moralității. Un membru din public i-a spus regizorului că el a simțit o anumită notă de superioritate în implicarea acestuia în fața camerei și în relația cu participanții la experimentul din documentar. Solomon a negat că el s-ar fi simțit superior în contextul dat, dar cu siguranță înțeleg foarte bine și perspectiva persoanei care a întrebat, pentru că în urma castingului s-au ales mai mult persoane care poate nu au avut șansa la o educație de calitate și care pot părea puțin „inferioare” în fața camerei. Totuși. cred că astfel de dileme apar în majoritatea filmelor documentare, în special când acestea se abat de la registrul clasic al acestui tip de film.
„Arsenie. Viața de apoi” este un film îndrăzneț, care se remarcă prin mesajele puternice pe care le adresează despre societate și prin subtextele cu tentă filosofică, remarcate pe tot parcursul filmului. Completat de o regie și o imagine (realizată de Tudor Platon) de înaltă calitate, rezultă un film care va stârni cu siguranță reacții din partea publicului românesc când va fi lansat în cinematografe.
Un material de Carla Pantilie
(departament #cinematics)
Editat și corectat de Iulia Dromereschi
Ilustrație de Ana-Maria Straua
Layout de Diana Hîncu