Pentru mine tu ești Ceaușescu este un film atipic, în care un grup de tineri participă la audiții pentru rolul lui Nicolae Ceaușescu și caută să descifreze ce se află în spatele poveștii acestuia. De ce nu îl consider un documentar, ci mai mult un experiment social, aflați din acest articol.
Nici nu știu de unde să încep, căci părerile sunt multe, dar cred că este cel mai bine să fie sincere. Avem în față un film care din start te face să te întrebi ce a vrut regizorul, Sebastian Mihăilescu, să sublinieze prin acțiune. Nu îți dai seama care este, de fapt, mesajul acestui film. Eu am rămas confuz.
Citește și: FFIR: Cel mai tare șef poate fi și cel mai rău
Acțiunea se petrece pe un platou de filmare, unde vin tineri la audiții pentru rolul lui Nicolae Ceaușescu în tinerețe, la mijlocul anilor ’30. Am înțeles, atât din descriere, cât și din filmul propriu-zis, că tinerii sunt recrutați din medii diferite, și caută să își dea seama de motivația acțiunilor fostului dictator. În principiu, sunt evidențiate câteva aspecte istorice din tinerețea lui Ceaușescu. Procesul de la Brașov, episodul reținerii sale din comuna Ulmi, de lângă Târgoviște, aderarea sa la UTC (Uniunea Tineretului Comunist), dar și arestările sale, pentru că a fost arestat de mai multe ori în decursul vieții pentru „agitprop” în favoarea comuniștilor.
Tinerii care joacă în film sunt puși să reconstituie momentele istorice, fiecare cum știe mai bine. Există scene în care camera îi filmează fie în pauzele de țigară, sau când repetă anumite replici și sunt surprinse părerile lor despre evenimentele de atunci. Unii încearcă să se pună în pielea personajului. Alții, din dorința de perfecționism, pentru că sunt „actori”, nu își dau seama de penibilul situației și astfel în film există momente comice, care și mie mi-au stârnit râsul.
Diferența dintre generații
Se observă destul de mult diferența dintre generații, pentru că am simțit că actorilor le era destul de greu să își imagineze cum ar decurge o arestare pe criterii politice sau cum funcționau lucrurile la acea vreme. O altă diferență a fost reliefată de secvențe în care tinerii încearcă să reconstituie pozele în care apare Ceaușescu. Când am vizionat filmul, am făcut o paralelă vizuală între ei și cei pe care încercau să-i interpeteze și existau discrepanțe puternice.
Au existat în film de voice over, în care unii dintre actori prezentau câteva din pasajele istorice menționate anterior. Nu-l pot numi însă „documentar hibrid”, cum a fost catalogat, pentru că nu a oferit ceea ce îmi imaginam că îmi va oferi. Mi-am creat așteptări legate de el. Din trailer nu am înțeles mare lucru, dar am sperat să mi se infirme ipotezele că ar fi doar o încercare de a plasa un film documentar din zona clasică într-una modernă. În școală nu ni se prezintă întreaga istorie pe care vrem să o cunoaștem. Mi-ar fi plăcut să știu mai multe despre Ceaușescu și tinerețea sa.
Citește și: FFIR. „Cenușă în zăpadă”- o viață în lagăr
Se putea face o construcție a personajului mai amplă, în care să aflu de ce a ajuns să adere la acele valori, cum a fost viața lui, crescând într-o familie de țărani din Scornicești. Practic, voiam să-i cunosc mai bine povestea de viață. Din acest punct de vedere, sunt dezamăgit. Așteptările mele erau legate, mai degrabă, de aspectele istorice, și din punctul meu de vedere era loc de mai mult.
CONSULTĂ AICI PROGRAMUL INTEGRAL ALFESTIVALULUI DE FILM ȘI ISTORII RÂȘNOV |
Un articol scris de Cori Georgescu, trimisul nostru pe teren la Festivalul de Film și Istorii Râșnov
Editare: Sorina Sfreja-Nemeș
Layout și corectură: Radu Eremia