Mulți visăm să ajungem în poziții de conducere. Credem că responsabilitățile rămân în mâinile celor pe care îi avem în subordine și totuși lucrurile nu se petrec chiar așa. De aceea, filmul Cel mai tare șef ne prezintă o altă față a unui rol care vine și cu foarte multe riscuri.
Deși filmul este bun și plin de amuzament, nu pot spune că a fost complet pe gustul meu. Chiar dacă am râs la unele scene, nu m-am regăsit în povestea personajului, care se vedea de departe că era constrâns de tot felul de situații.
Îl avem în prim-plan pe Blanco, un patron al unei fabrici de cântare care, în încercarea de a ține firma în echilibru și de a avea totul sub control, ajunge să abuzeze mult de poziția sa. Intră în multe conflicte și, ca orice șef, vrea să le gestioneze în așa fel încât să câștige un premiu din partea unei comisii care urmează să vină în inspecție, pentru a vedea ce potențial are firma lui.
Toate întâmplările care îi dau peste cap viața protagonistului se desfășoară în decurs de o săptămână, ca și cum cineva ar fi deschis cutia Pandorei, iar toate relele s-ar împrăștia în lume, una câte una. Primul obstacol îl reprezintă un fost angajat care, după ce a fost dat afară, începe să se revolte. Scoate în evidență efectele negative pe care le are de suferit în urma pierderii jobului. Acest lucru dă peste cap multe din planurile protagonistului. Blanco încearcă să scape de el, dar fără succes.
Citește și cronica de la „Cenușă în zăpadă” – o viață în lagăr
AIVImedia.hub trimite, în perioada 19-28 august, o capsulă redacțională la Râșnov, pentru a transmite din exuberanța și emoția festivalului, prin materiale scrise și intervenții în direct. Alături de ce vom scrie despre festival, îndrăznim să încropim și un al treilea Picționar, bazat pe termeni folosiți în regiune. Fiți pe fază, abonați-vă la platformă și nu uitați să ne susțineți. |
O noapte de pasiune urmată de șantaj
Aici povestea devine mai interesantă, pentru că unul din angajații firmei, Miralles, suspectează că ar fi înșelat de nevastă. Din acest motiv, randamentul lui la muncă scade pe zi ce trece. Blanco încearcă să îl ajute vorbind cu nevasta acestuia, Aurora, despre căsnicia lor, care afectează progresul firmei. Crede că așa va genera îmbunătățiri. Eșuează, așa că n-are o idee mai bună decât să meargă în club cu Miralles, poate așa mai uită din greutățile din viața amoroasă.
Acum o cunoaștem pe Liliana, noua angajată a firmei în departamentul de Marketing. Ce m-a atras la acest personaj a fost inteligența de care dă dovadă atunci când este convinsă de Blanco să întrețină relații sexuale cu el. Problema este că Liliana se întâmplă să fie fiica unor prieteni foarte buni de familie ai patronului, iar el încearcă să scape de fată. Nu reușește, pentru că ea îl șantajează și ajunge să obțină un post mult mai bun și mai multe beneficii.
Blanco: mai mult manager decât lider
Situația o întâlnim des în viața de zi cu zi și uneori nu i se acordă suficientă importanță. Filmul împachetează o realitate greu de înțeles și de acceptat în umor negru și îți dă senzația că lucrurile nu stau chiar așa de rău pe cât ai crede. Am rămas mut la unele scene din film, când Blanco le spunea angajaților: „Ești al meu, îmi aparții”. M-a dus cu gândul la valoarea pe care noi, oamenii, o avem în această lume. Suntem puși să muncim și, de multe ori constrânși, pentru că diferența de putere dintre angajat și angajator este destul de mare.
Se vedea că Blanco încerca să fie mai mult manager decât lider. Managerul dă ordine pentru buna funcționare a unei firme, iar liderul te ghidează, te ajută să te dezvolți și lucrează alături de tine. Consider că este una dintre multele probleme ale unor șefi, iar aici intră și Blanco. E un personaj care trăiește mai mult în lumea lui, vrea performanță acolo unde nu poate fi, îi vede pe ceilalți cu superioritate.
Cred că El buen patron (Cel mai bun șef) este un film potrivit pentru angajatori sau viitorii angajatori, ca o lecție despre ce înseamnă controlul și nevoia exagerată de echilibru. Am observat interes din partea publicului, pentru că scenele de umor au avut un efect pozitiv asupra lor.
Filmul a fost prezentat de Irina Margareta Nistor (critic de film), alături de Tatian Diaconu (CEO Nhood România) și Nicolae Pepene (manager Muzeul Județean de Istorie Brașov), care au ținut un discurs despre perspectiva lor legată de film, dar și despre ce implică a fi „șef”.
Un material de Cori Georgescu, de la fața locului (Bastionul Țesătorilor, Brașov)
Editare de Sorina Sfreja-Nemeș
Corectură: Iulia Dromereschi
Layout de Georgiana Cilian