Generația desenelor animate urmărește povestea tinerelor generații care se uitau la animatele din anii ’80-’90. În regia lui Alexandru Stănescu, documentarul este o compilație de amintiri și trăiri ale tinerilor din acea perioadă.
După ce am văzut primele două episoade din Deceniul ascuns, eram curioasă cum a explorat Stănescu relația oamenilor cu desenele animate. Generația desenelor animate mi s-a părut că a fost regizată mult mai creativ decât celelalte. A fost menționat chiar și Mihai Stănescu, deci mă bucur că am avut context datorită seriei Deceniul ascuns.
Pentru mulți oameni din acea perioadă, desenele animate erau o oază de liniște și bucurie. Acele câteva minute din puținele ore de televiziune erau așteptate cu nerăbdare nu doar de copii, ci și de adulți. M-am bucurat să văd că a fost precizată paralela dintre oamenii care consideră că desenele animate sunt niște flecuștețe pentru copii și cei care cred că sunt pentru orice vârstă.
Scurt istoric al începuturilor
A început cu generația Viorica Bucur (de la emisiunea „Gala desenului animat”), și m-au amuzat reacțiile oamenilor la aceasta. Chiar ea a afirmat că știa că mulți erau supărați că vedeau mai puține desene, din cauza intervențiilor sale. S-a trecut apoi la filmele Disney difuzate săptămânal la TVR, prin episoade scurte. Eventual, au apărut și desene românești, cele mai cunoscute fiind Aventurierii Spațiului, Lidia, Heidi, Pif și Hercule.
Sfârșitul Generației desenelor animate a fost marcat de faptul că Mihai Cabel nu putea dubla unele dintre cele mai iubite desene. Astfel, epoca „desenelor de la 7 seara” a ajuns la sfârșit.
Citește și Animest.18 | GOPO 100 – O retrospectivă a începuturilor animației în România
Îmi place mult cum a fost abordat subiectul. Am urmărit câteva zeci de interviuri puse cap la cap, care au reușit să transmită cu acuratețe povestea unei întregi generații. Acești oameni și-au luat speranța, voioșia și pofta de viață din desenele animate.
Deși documentarul a fost scurt, m-am simțit de parcă am urmărit o poveste cât o viață. M-a bucurat să văd atât de mulți oameni care-și aduceau aminte cu nostalgie de desenele copilăriei.
Avem și acum iubitori de animație
Din echipa noastră, singura care a prins perioada respectivă a fost Jules. De altfel, am avut o discuție cu ea după film (căci ea nu l-a putut viziona) și a confirmat că desenele animate de la ora 19, de pe TVR1, erau dublate de o singură voce masculină.
Am vrut să aflu care au fost desenele animate preferate ale celor din echipa de anul acesta de la FFIR#16. Desenele care îmi vin prima dată în minte când mă gândesc la copilărie sunt Maestrul strop și Patrula brotăceilor.
Jules
Cel mai probabil în perioada primelor clase de gimnaziu am început să urmăresc desene animate pe canalele RTL2 și Rai Due, desene despre care aveam să aflu mai târziu că erau, de fapt, anime — și nu doar. Printre preferatele mele erau Milla Superstar, Lady Oscar, Gargoyles sau Sandokan. M-au ajutat mult să acumulez un vocabular latent în germană și italiană, limbile în care erau dublate, lucru pe care aveam să-l descopăr doar mulți ani mai târziu, când mi-am dat seama că îmi construiesc o carieră lingvistică.”
Ioana
Țin minte că în clasele primare eram înnebunită după Familia Flinstone. Se dădea pe Boomerang seara la ora 20. Mă certam cu bunica, deoarece fix la ora aia era și Busu cu vremea. Un alt desen animat urmărit de mine pe la vârsta de 5-6 ani era Barney și prietenii săi. Acesta se dădea de la 21 pe JimJam. Din fericire, Busu nu mai zicea de vreme la ora aia.”
Alexandra
Toate desenele copilăriei îmi sunt dragi într-un fel sau altul, dar cel mai mult mi-a plăcut Curaj, cățelul cel fricos. Cred că de acolo a pornit pasiunea mea pentru horror. Îmi plăcea cum Curaj își depășea temerile pentru a-i salva pe cei dragi. Chiar dacă era mic și firav, se autodepășea și făcea față cu brio provocărilor. Ca adult, l-am vizionat din nou, văzându-l dintr-o cu totul altă perspectivă, mai deep, are multe substraturi și înțelegeri ascunse, dacă știi să le cauți. Cred că m-a definit într-o oarecare măsură ca om, și rămâne my comfort show chiar și acum.”
Denisa
Desenul meu preferat din copilărie a fost cu siguranță Micul meu ponei: Prietenia este magică. Era un desen care pornea de la o premisă destul de simplă: cât de importantă este prietenia. În plus, avea destui ponei drăguți pentru fiecare fetiță din grupul meu de joacă de pe atunci.”
Adoram să ne jucam cu figurinele care reprezentau fiecare personaj, pe care le primeam dacă cumpăram cate o revistă care costa destul de puțin, în jur de 15 lei dacă îmi amintesc bine, iar fiecare ponei era ales cu atenție în funcție de personalitatea fiecăreia dintre noi. Prin designul caracterelor și stilul animației pe care îl avea acest desen animat te îndemna să iei un creion și să încerci să îți desenezi proprii ponei, lucru care m-a făcut să îmi descopăr și pasiunea pentru desen.”
Anne
Îmi este greu să aleg un desen animat preferat, deoarece mi-au plăcut foarte multe, însă voi spune Adventure Time pentru că l-am și revăzut recent. Stilul animației e foarte colorat și drăguț. Îmi place mult povestea și dinamica dintre personaje, mai ales dintre cele principale, Finn și Jake. Prietenia lor este deosebită și supraviețuiește tuturor peripețiilor prin care trec aceștia. Faptul că de-a lungul serialului ei explorează o mulțime de locuri și cunosc tot felul de noi personaje interesante, fiecare cu propria poveste, probabil a influențat și dorința mea de a călători și a cunoaște oameni.”
Cati
Nu am cum să aleg un singur desen animat preferat. Mai ales că, de la nouă ani, am fost din ce în ce mai pasionată și fascinată de desen și animație. Îmi amintesc cu drag de My Little Pony, pentru că l-am urmărit de la 5 până la 8-9 ani. Îmi plăcea pentru că era totul foarte colorat și fiecare ponei avea puteri diferite. De asemenea, a fost motivul pentru care m-am apucat de desenat. Cred că am în jur de 100 de foi cu ponei desenați de atunci.”
Pe lângă asta, de pe la vârsta de zece ani au început să-mi placă foarte mult desenele mai amuzante, cu mai multă acțiune și cu lupte. Am fost fascinată o perioadă de Țestoasele ninja (cele vechi și cele din 2012) și de Gumball.”
Nu în ultimul rând, mi-au plăcut mult Pantera roz și Aventurile lui Jackie Chan, chiar dacă sunt desene mai vechi. Pe ambele le știu de la părinți. Am putut să văd Aventurile lui Jackie Chan la o calitate destul de bună, pentru că tata avea un CD cu toate episoadele.”
Citește și Animest.18 | „Perlimps” – Misiuni și secrete uitate
Text intro, compilare, redactare & layout de Diana Hîncu
În colaborare cu echipa AIVI de la FFIR#16
Editare și corectură de Iulia Dromereschi
Lasă un răspuns