În cadrul Festivalului de Film și Istorii Râșnov 2024 am urmărit documentarul De Gaulle, ultimul rege al Franţei, de Patrick Rotman. Filmul urmărește îndeaproape perioada în care generalul Charles de Gaulle a fost președinte al Franței.
Deoarece îmi place istoria și sunt multe perioade despre care nu știu multe informații, aceasta a fost o ocazie potrivită. Știam foarte puține atât despre de Gaulle ca personalitate, cât și despre el ca figură politică. Așadar, ce ascunde imaginea acestui bătrân simpatic, și cum a afectat viitorul Franței?
Cultul personalității
Documentarul este realizat în întregime din videoclipuri vechi, arhive, neavând nici un cadru filmat. Toate informațiile sunt punctuale. Nu vorbim despre un film documentar, ci despre un documentar faptic, fără cadre ficționale.
Documentarul începe prin prezentarea faptelor din 1958 care au dus la alegerea lui de Gaulle. Aceasta are loc la finalul celei de-A patra Republici. De Gaulle vine cu ideea unui referendum care să schimbe constituția, punând astfel bazele celei de-A cincea Republici. Schimbarea implica acordarea unei puteri mai mari președintelui, pe fondul instabilității existente în guvern.
Datorită carismei lui, referendumul ajunge să reprezinte mai degrabă un vot pro sau contra de Gaulle. În final, referendumul a fost aprobat, cu o majoritate covârșitoare de 79 %. Acest lucru va duce la alegerea lui de Gaulle ca președinte, pus în funcțiune în ianuarie 1959.
Citește și FFIR 15 | Filmele documentar premiate în ediția 2023
De la început este obsedat de vârsta lui, respectiv de mortalitate. În film sunt prezentate deseori citate în care în spune că a început prea târziu, și nu va ajunge să vadă ceea ce dorește de la Franța.
Independența Algeriei
Politicile lui de Gaulle aveau ca scop, în principal, ca Franța să devină o putere globală. În acest sens, una din problemele descoperite de el era lipsa banilor. Altfel zis, coloniile consumau prea mulți bani. Deși el spunea deseori că algerienii sunt francezi, în privat declara altceva. Egalitatea este imposibilă, ar însemna ca Franța să își coboare standardele. Așadar, libertatea e unica soluție.
Decizia lui va duce la lupte sângeroase, respectiv la un război care va determina 120 000 de europeni să plece din țară. Organizația Armatei Secrete (OAS), alcătuită majoritar din coloniști francezi, se împotrivea. În urma referendumului din 1 iulie 1962, susținut de o majoritate covârșitoare a populației algeriene, Franța îi va recunoaște independența.
Asocierea lui de Gaulle cu comuniștii
O parte dintre ideile lui, cel puțin așa cum erau prezentate în documentar, nu erau rele. Principala problemă o reprezenta cultul personalității care se forma în jurul lui. Apărea la televizor, acaparând complet spațiul media. Conferințele cu jurnaliștii erau organizate astfel încât de Gaulle să cunoască întrebările și să aibă răspunsuri pregătite. Până și glumele erau scrise dinainte.
Pentru mai multe cronici, ne puteți susține chiar tu!
Deoarece asocierea cu SUA și Rusia nu a funcționat, acestea nedorind independența nucleară a Franței, de Gaulle s-a întors spre comuniști. A prezis că într-o zi cele două țări se vor ridica și vor forma o forță împotriva celor doi coloși.
Se va asocia astfel cu Germania, China, va avea vizite și în România. După câștigarea greoaie a celui de-al doilea mandat, se va axa pe dezvoltare. Economie, tehnologie, cercetare, imobiliare, toate vor fi prioritare în acest mandat. Doar că în timp ce o parte din Franța trăia visul boomului economic, cealaltă se scufunda în mizerie, suferință și sărăcie.
Gânduri finale despre De Gaulle, ultimul rege al Franţei
De Gaulle nu își va încheia al doilea mandat. Fiind destul de bătrân, nu se va putea conecta cu tinerii. Iar Franța anilor ’60 experimenta perioada în care, potrivit documentarului, copiii erau iubiți și considerați mai importanți decât orice.
În urma gestionării precare a revoltei din 1968 de la Sorbona, de Gaulle are o cădere. Deși este singura, va reprezenta sfârșitul gaullismului. Arătându-și slăbiciunea, pierzând frâiele guvernării, de Gaulle se va considera înfrânt, iar puterea va merge mai departe la Georges Pompidou.
Recomand vizionarea documentarului De Gaulle, ultimul rege al Franţei, dacă sunteți interesați de istorie. Pare greoi de urmărit uneori, dar prezintă o față a Franței pe care nu ați văzut-o niciodată. Datorită cadrelor care prezintă realitatea perioadei respective, am avut impresia că am călătorit în timp, aproape simțind, poate, ce au simțit și francezii din acea vreme.
Articol de Alexandra Șteți
Editare și corectură de Iulia Dromereschi
Layout de Alexandra Șteți