james joyce afiș
FOTO Diana Hîncu

FFIR #14 | „100 de ani de Ulise” – Cartea care a revoluționat lumea

100 de ani de Ulise este un film în regia lui Ruan Magan, apărut în anul 2022. Documentarul celebrează 100 de ani de la apariția cărții, care este considerată de mulți cea mai importantă publicație a secolului trecut, fără de care lumea pe care o știm astăzi nu ar mai fi la fel.


100 de ani de Ulise a fost unul dintre documentarele de la Festivalului de Film și Istorii Râșnov. A deschis seria dedicată culturii irlandeze, care a inclus două documentare, o dezbatere și un spectacol de dans și muzică tradiționale.

 

Istoria este un coșmar din care încerc să mă trezesc.

Deși nu știam mare lucru despre subiect, în afara câtorva mențiuni vagi despre Ulise, filmul mi-a atras atenția și mi-am spus că nu pot să îl ratez. Din fericire, a fost făcut atât pentru persoanele care îi cunosc lucrările lui Joyce, cât și pentru cei care nu au absolut nicio idee despre el. Asta m-a surprins plăcut și mi-a stârnit curiozitatea de a cerceta mai multe despre el și după eveniment.

 

bannere ulise
FOTO Diana Hîncu

Cine a fost James Joyce?

James Joyce s-a născut în 1882, într-o Irlandă aflată sub controlul  Marii Britanii. Deși a fost crescut de mic în spiritul religiei catolice, a militat pentru separarea Bisericii de Stat. Din cauza lucrărilor și ideologiilor sale, Irlanda l-a văzut multă vreme ca pe un trădător.

 

Citește și FFIR14: „În căutarea inginerului Dragomirescu” sau istoria întunecată a trecutului recent

A încercat să studieze Medicina la Paris, dar a renunțat rapid, din cauza condițiilor proaste. A început să dea lecții particulare de engleză pentru a avea un venit, și își petrecea mare parte din timp în Biblioteca Națională.

James Joyce
FOTO openculture.com

S-a întors în Irlanda pentru a-și lua rămas bun de la mama sa. Deși aceasta era pe patul de moarte, Joyce i-a ignorat rugămințile și a refuzat să își îmbrățișeze din nou religia. Pe 10 iunie 1904 a cunoscut-o pe Nora Barnacle, marea și singura sa iubire. Pe 8 octombrie a părăsit pentru a doua oară Irlanda, alături de Nora.

A plecat la Zürich, după ce a aflat că acolo ar existat un post vacant de profesor. Din cauza unei confuzii, a fost redirecționat către Trieste, unde a fost refuzat din nou. A treia încercare i-a reușit, și a ajuns să profeseze în orașul Pula (Croația).

În 1905 a fost nevoit să plece, după ce străinii au fost obligați să părăsească orașul. Și pentru că nu are rost să ne lungim, și-a petrecut o mare parte a vieții mutându-se dintr-o țară în alta, din varii motive.

 

Cum a ajuns să prindă viață Ulise?

Când a început să lucreze la Ulise, Joyce voia să se răzbune pe Biserică, care controla întreaga viață a irlandezilor.

Mintea mea respinge întreaga ordine socială și creștinismul.

FOTO humanitas.ro

Din cauza Primului Război Mondial, s-a întors la Paris, mai hotărât ca niciodată să lucreze la Ulise. Totuși, acestă misiune s-a dovedit a fi oricum, dar nu ușoară. Câteva pasaje din roman au fost publicate deja în ziar și nu au fost bine primite, iar cartea a ajuns într-o situație imposibilă pentru a fi publicată.

Sylvia Bleach a salvat situația și a acceptat  provocarea de a-i publica cartea, care, la insistențele lui Joyce, a apărut în ziua în care acesta împlinea 40 de ani. Și astfel, la 18 ani de la părăsirea Irlandei, și-a atins scopul: a publicat o carte care îl va propulsa în literatură.

 

Ce mesaj transmite Ulise și cum a fost primită cartea

Încă de la început Joyce a intenționat ca Ulise să fie o capodoperă. Asta nu a împiedicat romanul să fie interzis în America și Anglia, criticile negative fiind abundente. Este printre primele, dacă nu chiar prima carte, care prezintă nevoile fiziologice și sexuale ale oamenilor, cât și menstruația. Fiind subiecte tabu la vremea respectivă, a fost considerată de mulți o carte porno.

 

afiș james joyce
FOTO Diana Hîncu

Ulise este o repovestire după Odiseea lui Homer, firul narativ presupunând o călătorie de întoarcere acasă. Protagonistul, Bloom, este evreu, portretizat ca un om obișnuit. Deoarece soția sa îl înșală, își petrece toată ziua pe străzile Dublinului, evitând să se întoarcă acasă până în ultima clipă. Dublin era prezentat într-o situație extremă de sărăcie, cu o societate cu posibilități umane limitate, unde nu era loc pentru frumos sau pentru bucurie.

 

Este scrisoarea lui de dragoste către Dublin. El însuși devine un fel de Dumnezeu.

Ulise ridică întrebări asupra prejudecăților noastre față de tot ce este diferit, de la culoarea pielii la ideologii. Susține că nu există un singur mod de a-ți trăi viața și este strict alegerea noastră cum alegem să o trăim.

 


Susține voluntarii noștri în alte demersuri culturale!



 

Considerată o capodoperă modernă, Ulise ne prezintă un scenariu haotic și tulburător, care ar putea oricând să se transforme în realitate. Deși inițial a fost văzută cu ochi răi de un grup vast de oameni, au existat și susținători. Și, în timp, a ajuns să fie privită drept una dintre cele mai influente și importante cărți ale secolului.

 

Cartea trebuia să se termine cu da. Trebuia să se termine cu cel mai pozitiv cuvânt din vocabularul nostru: Da.

În ciuda controverselor și începutului anevoios, Ulise și-a atins scopul și a reușit să ofere Irlandei imboldul de care avea nevoie pentru a reveni pe linia de plutire. Motiv pentru care Joyce și romanul său au devenit simboluri ale țării.

 

Dezbatere despre James Joyce

După film a avut loc o discuție cu Paul McGarry (Ambasadorul Irlandei în România). Mi-a atras din start atenția, cu un zâmbet mereu atent și o prezență călduroasă. Ne-a oferit mai multe informații despre situația teribilă în care se afla Irlanda în acea perioadă și despre Joyce, și ne-a răspuns bucuros la orice întrebare.

Era o vreme când Irlanda era una dintre cele mai sărace țări din Europa.

Paul McGarry

dezbatere ulise
FOTO Diana Hîncu

Ne-a împărtășit experiența sa de lectură a operelor lui Joyce. A fost mereu fascinat de stilul său de scriere, mai ales ținând cont de perioadă. Ordinea de lectură pe care o recomandă este Oameni din Dublin, Portretul artistului la tinerețe, Ulise, Finnegans Wake. „Sunt cărți care trebuie citite în ordine, pentru că vezi evoluția poveștii și are cursivitate. Capătă intimitate.După spusele sale, Ulise este una dintre cele mai provocatoare și curajoase lucrări.

 

Joyce voia ca Ulise să fie citită de oamenii din Dublin, să fie văzută ca pe o carte normală, chiar dacă știa că va ține ocupați criticii vreme lungă.

Paul McGarry

Întrebat dacă vede vreo asemănare dintre situația Irlandei de atunci și cea a României de acum, ambasadorul a spus că sunt câteva aspecte similare. Există diferențe mari între o țară colonizată și una post-comunistă, dar există și aspecte comune. Însă crede că România este pe drumul cel bun și că va reuși să treacă peste probleme.

 

Irlanda modernă este un loc la care ne place să ne gândim ca fiind european.

Paul McGarry

Dezbaterea a completat perfect documentarul și a introdus și următoarea parte a dimineții irlandeze, unde ne-am afundat mi mult în cultura și situația politică a acesteia. Ambasadorul Irlandei, Paul McGarry, mi s-a părut o persoană fenomenală și mă bucur că am putut să interacționez cu Excelența Sa.

Păreri personale

100 de ani de Ulise m-a surprins plăcut. Nu pot să spun că aveam așteptări de la el, în afara faptului că îmi va plăcea. Informațiile au fost bine structurate, chiar dacă nu au urmat neapărat axa timpului. Regizorul Ruan Magan a făcut o treabă extraordinară pentru a te introduce în poveste, fără să îți lase șansa să te gândești măcar că vrei să ieși. A avut o atmosferă aproape mistică.

 

 

Nu cred că a fost niciun moment mort sau de plictiseală. Eram atât de absorbită în documentar, încât mi-a fost greu să observ că s-a terminat. Mi se pare atât de fascinant cât de multe lucruri mărunte pot influența viața unui om, a unei comunități sau chiar a întregii societăți.

Rareori am auzit termeni sau fraze simandicoase, pe care le-ar înțelege doar persoanele specializate. Și chiar dacă a abordat un subiect serios, glumele nu au lipsit.

 

Nu știu dacă mai este nevoie să o spun, dar vă recomand și vouă să vedeți 100 de ani de Ulise. Mai ales dacă doriți să aflați mai multe despre romanul și autorul care au jucat un rol atât de important în societatea în care trăim.


Redactare & layout de Diana Hîncu
(departamentul #cinematics)

Editat de Radu Eremia

Corectat de Iulia Dromereschi

 

Diana a scris acest material după ce a participat la FFIR#14, festivalul la care am fost prezenți în august cu o echipă redacțională.

1
Diana Hîncu
Sarcasmul și ironia îmi sunt cele mai bune arme... deși uneori sunt însoțite de mult prea multe glume proaste și momente „stânjenante”.