Pentru noi, REACTIV a fost despre întâlniri. Despre ciocniri de oameni și idei, care poate altfel nu s-ar fi întâmplat niciodată. Despre sentimentul că oamenii din jurul tău te înțeleg, chiar dacă nu vă cunoașteți decât de câteva zile.
În ediția din acest an, participanții au fost împărțiți în șase grupe, fiecare coordonată de către un vecin-trainer invitat în festival. Împreună, aceștia au avut la dispoziție patru zile ca să pună cap la cap șase instalații performative, care s-au jucat în cea de-a cincea zi de festival, în diferite puncte din Cetatea Neamțului. Privite în ansamblu, ele sunt rezultatele unei munci colective de creație, forme experimentale de căutare artistică, piese de puzzle care, puse laolaltă, alcătuiesc cel mai bun portret al primei ediții a Festivalului RECTIV.
Primul performance din circuitul REACTIV a fost cel al grupei coordonate de Andrei Ursu. Bazat exclusiv pe interacțiunea cu publicul, experimentul acestei grupe a pornit de la conceptul de acțiune-reacțiune dintre performer și public. Fiecare dintre adolescenții din această grupă a provocat spectatorii la un joc inedit – Spun ceva/Spui ceva. Arăt ceva/Arăți ceva. Zic o propoziție/ Îmi spui un secret (la ureche). Deși, la început, oamenii păreau să se oprească doar dintr-un soi de curiozitate cu privire la ceea ce se întâmpla acolo, pe parcurs grupul de oameni care intra în joc se mărea tot mai mult. Pe lângă jocul menit să ne reamintească faptul că, de fapt, noi primim și oferim în permanență informație, fiecare adolescent a rostit câte un monolog, aducând în discuție teme precum încălzirea globală, adicțiile, politica și fricile noastre cotidiene.
Citește și: REACTIV | Măcar aici e marea (Asociația Rhea)
Grupa coordonată de Eva Danciu a propus un moment coregrafic pornind de la efectele pe care le are intervenția umană asupra naturii, în special prin defrișarea pădurilor.
Deși cele patru zile pot părea un interval restrâns pentru a crea de la zero un performance axat în mare parte pe mișcare, momentul lor, jucat în aer liber și îmbibat cu accente poetice, a fost unul extrem de bine coagulat și fascinant de privit. Adolescenții din grupa Evei au reușit să corporalizeze drama pădurilor, să dea glas nedreptăților la care omul, autoproclamat îmblânzitor suprem al naturii, supune mediul înconjurător.
Conștientizare pe tema problemelor cauzate de alcool
Angel Lopez a construit, alături de grupa sa, o instalație cu o dimensiune audio aparte, care aduce în prim-plan efectele pe care le poate avea alcoolul asupra unui destin. În centrul poveștii pe care au pus-o în scenă se află personajul Daniel Vulpe – soț, tată, fiu și, poate cel mai important, dependent de alcool. Cel mai important pentru că adicția dă peste cap toate celelalte aspecte ale vieții sale. Cel mai important, pentru că adicția distruge relația cu membrii familiei sale și, totodată, cu societatea.
REACTIV | Care-i faza cu economia?
Grupa coordonată de Alice Monica Marinescu a propus un performance „subteran”, într-un spațiu în care spectatorii, înghesuiți, lipiți umăr la umăr, s-au regăsit ei înșiși în poziția personajelor. Momentul lor a fost despre cum poți fi împreună când ești, de fapt, îngrozitor de singur. Câțiva tineri fugiți de acasă, care se simt neînțeleși și care nu își mai găsesc locul nicăieri, se refugiază într-o „peșteră”, cu un geamantan, o chitară, o sticlă goală și niște pahare. Singurele lumini sunt lanternele de mineri legate pe cap și ecranele telefoanelor. Își spun poveștile, cântă și fac freestyle. Reușita grupei lor a fost, de fapt, aceea de a transmite un sentiment de libertate absolută într-un spațiu restrâns, ai cărui pereți păreau că te strivesc.
Dans și monolog
Raul Codlea a realizat, împreună cu participanții coordonați de el, un al doilea moment construit pe mișcare, de data aceasta îmbinând dansul cu un monolog care răsuna dintr-o boxă așezată în fața performerilor. Experimentul lor coregrafic a vorbit despre o utopie. Mai degrabă, despre o normalitate care, aici unde trăim noi, pare o utopie. Din boxă se aude vocea unui copil care vorbește despre școala lui. O școală în care nimeni nu judecă pe nimeni și în care profesorii îi ascultă pe elevi. O școală în care poți fi cine vrei tu să fii. O școală în care se învață împreună, o școală în care nu există fiecare pentru el.
În același timp, în punctul cel mai înalt al Cetății, un grup de adolescenți îți vorbește prin mișcare despre revolta noastră, a tuturor tinerilor. La început, blând, lent, incert. Apoi, din ce în ce mai violent. Îți transmit împreună o furie tăcută, o furie catalizată de gândul că acest sistem educațional utopic ar trebui să fie, de fapt, o realitate. Cu ce rămânem la final? Cu speranța că generația noastră marchează începutul unei schimbări. Și cu ecoul ultimei propoziții care răsună din boxă – Sper să ai și tu parte de așa ceva într-o zi.
Toate materialele publicate despre prima ediție a festivalului REACTIV sunt disponibile accesând acest tag, dar și în Ziar REACTIV2021 A4 print, care a fost distribuit tuturor participanților în ultima zi, la Cetate. Echipa care a scris ziarul a fost formată din Andreea Anca, Daria Ancuța și Mălina Turtureanu (redactore), Iulia Dromereschi (coordonatoare & trainer ateliere de jurnalism participativ) – din partea AIVImedia.hub și Lucian Gherasim (DTP). Să ne revedem cu bine la anul!
Un text de: Andreea Anca & Daria Ancuța
Editare: Radu Eremia
Corectură & layout: Iulia Dromereschi