Poster al filmului „The Queen of Versailles”.
FOTO IMDB „The Queen of Versailles”

fARAD.10 | The Queen of Versailles – Ironia „visului american”

Tema ediției din acest an a Festivalului de Film Documentar fARAD, desfășurat la Cinema Arta din Arada fost Om bogat, om sărac. Mi se pare o temă foarte interesantă, care poate stârni discuții despre măsura în care ne controlează banii alegerile în viață. Discuțiile pot fi și despre raportarea la subiecte sau probleme sociale.


Filmul The Queen of Versailles a fost văzut în cadrul retrospectivei dedicate cineastei de origine americană Lauren Greenfield. Este vorba despre o regizoare care abordează în documentarele sale teme precum influența banilor și faimei în societatea americană contemporană.

 

Imagine cu o femeie și două fetițe în fața unui avion, scenă din filmul „The Queen of Versailles”.
FOTO iMDB „The Queen of Versailles”

 

Documentarul are în centru povestea numeroasei familii Siegel, formată din Jackie Siegel, David Siegel și cei opt copii ai lor. Filmul este alcătuit din interviuri, materiale de arhivă și filmări de tip cinéma vérité care amintesc de Reality TV.

În prima parte înțelegem puțin dinamica familiei. Aflăm că aceștia vor să construiască cea mai mare casă de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii. Este o casă inspirată de Palatul de la Versailles. Pe măsură ce acțiunea avansează, SUA suferă din cauza crizei economice. Vedem astfel cum această criză schimbă modul în care familia Siegel se raportează la societate.

 

Imagine cu o femeie care stă așezată în poala unui bărbat, scenă din filmul „The Queen of Versailles”.
FOTO iMDB „The Queen of Versailles”

 

Ce mi-a plăcut cel mai mult la film este că nu s-a concentrat strict pe viața de familie a celor doi, ci a inclus și poveștile persoanelor care lucrează pentru ei. Au fost și ale companiei Westgate Resorts, unde David Siegel este președinte și director executiv, aspect care mi se pare că a fost prea mult dezvoltat. Faptul că regizoarea Lauren Greenfield și-a extins orizontul de documentare și în aceste direcții contribuie semnificativ la mesajul filmului. Se creează un fel de radiografie a „visului american” în jurul anilor 2010.

 

Prim-plan: Jackie

Chiar dacă filmul se prezintă ca un documentar care urmărește viața unei familii foarte înstărite din SUA, personalitatea lui Jackie Siegel domină o bună parte a filmului. Femeia povestește cu nonșalanță și poate puțină nostalgie despre perioada în care era model, despre prima ei căsnicie și apoi despre cum l-a cunoscut pe actualul ei soț. În toate scenele în care apare ori împreună cu David, ori cu copii săi sau cu alte persoane din film, atenția este, mai mult inconștient, îndreptată spre ea.

 


Citește și „Inventatorul viitorului: Viața vizionară a lui Buckminster Fuller” de Alec Nevala-Lee


 

Regizoarea Lauren Greenfield a făcut o treabă bună și curată cu regia filmului. Aceasta nu intervine în niciun moment în poveste. Materialele de arhivă sunt poziționate într-un mod foarte convențional, ceea ce face filmul ușor de urmărit, potrivit pentru toată lumea.

 

Imagine a unei femei împreună cu copiii ei, scenă din filmul „The Queen of Versailles”.
FOTO iMDB „The Queen of Versailles”

 

Tot prin intermediul acestor videoclipuri sau fotografii din arhivele personale ale celor doi, li se conturează într-o anumită măsură personalitatea, sub privirea spectatorilor. Vedem că Jackie a crescut într-o familie obișnuită, într-un oraș de dimensiuni medii din statul New York. A devenit ingineră, meserie de care apoi s-a lăsat pentru a începe o carieră de model. Se creează astfel și un context pentru evenimentele care au urmat să fie arătate în film și ne-a fost oferită o perspectivă mai pătrunzătoare în viața femeii.

 

În cădere liberă

Prima parte a filmului e ușor de digerat pentru toată lumea, atât prin intermediul poveștii, care e lineară și nu provoacă neapărat spectatorul, cât și prin felul în care este prezentată, fără artificii regizorale dificile. Aceste lucruri se schimbă când trecem în a doua parte a filmului, unde vedem impactul crizei financiare asupra familiei Siegel și asupra companiei Westgate Resorts.

Ceea ce mi-a plăcut la această parte din film este faptul că, din nou, regizoarea nu se limitează doar la perspectiva familiei și a altor persoane înstărite. Ne arată și felul în care au fost afectați oamenii de rând. Un exemplu potrivit atunci când sunt intervievate mai multe persoane care lucrează pentru familia Siegel

 


Dacă dorești mai multe cronici interesante, am aprecia ajutorul tău:



 

O femeie care este angajată să aibă grijă de cei opt copii povestește cu lacrimi în ochi cum muncește în SUA pentru a-și construi o casă peste hotare. Acolo se află familia ei. Nu și-a mai văzut copiii de ani buni. Astfel de destine tragice sunt echilibrate cu scene în care Jackie Siegel recunoaște că nu ar fi făcut mai mult de doi copii dacă nu ar fi fost ajutată de angajații ei. Acum are opt doar pentru că are în subordinea ei femei care să aibă grijă de toți. Astfel de contraste sociale sunt accentuate în mai multe părți ale filmului. 

 

Poster al filmului „The Queen of Versailles”.
FOTO iMDB „The Queen of Versailles”

 

O altă secvență reprezentativă pentru această idee este când Jackie se întoarce în orașul în care a crescut și se reîntâlnește cu o prietenă de-a ei din perioada liceului, Tina. După finalizarea studiilor liceale, Tina s-a căsătorit și a rămas în orașul natal să își construiască o viață modestă. Din cauza crizei, aceasta împreună cu familia ei riscă să piardă casa în care locuiesc. Vedem cum criza are două efecte foarte diferite asupra celor două femei, chiar dacă provin din același mediu.

 

Dinamica familiei

Un alt aspect interesant din film este felul în care membrii familiei Siegel se raportează la relațiile dintre ei. Putem vedea cum David, soțul cu 30 de ani mai în vârstă decât Jackie, vorbește la telefon în momentele în care sunt toți în familie. De exemplu, la meciul de baseball al unuia dintre fiii săi, sau la o masă în familie. Din astfel de comportamente remarcăm că relația cu copiii săi nu este cea mai bună.

Dar nici relația cu soția sa nu e bună, fapt abordat mai ales în prima parte a filmului. Acesta recunoaște că atunci când Jackie a făcut 40 de ani, i-a spus că ar fi dat-o pentru două femei de 20 de ani fiecare. Observăm cum o familie care din exterior poate părea ideală în ochii anumitor persoane, are de fapt multe părți mai puțin știute care funcționează deficitar. 

 

Imagine a unei femei care stă în fața unei case asemănătoare unui castel, scenă din filmul „The Queen of Versailles”.
FOTO iMDB „The Queen of Versailles”

 

The Queen of Versailles este probabil cel mai bun exemplu de film care prezintă degradarea societății americane în ultimii 15 ani. Reprezintă goana după bani și faimă reprezentativă acesteia. Înainte să văd filmul nu știam nimic despre familia Siegel, dar documentarul prezintă și informații generale despre ei. Prezintă activitățile în care sunt implicați, fapt care ajută foarte mult la conturarea unei opinii personale. Montajul a fost și el inteligent și a funcționat ca o unealtă care îți arăta, subtil, ipocrizia familiei Siegel și a societății americane contemporane. 

Mi-a plăcut și regia lui Lauren Greenfield. Și-a lăsat subiecții să vorbească și a permis spectatorilor să tragă concluzii pe baza imaginilor prezentate.


Cronică de Carla Pantilie

Editare de Rahela Ulici

Corectură de Iulia Dromereschi

Layout de Alexandra Șteți

0
Carla Pantilie
Sunt Carla, am 17 ani și sunt din Câmpina. Sunt pasionată de artă în toate formele ei, în special de cinematografie. Atunci când nu mă uit la filme, citesc sau scriu :)