De când a apărut seria CoLecția de știință de la Editura Publica, sunt topită după aproape orice titlu scoate. Așa se face că m-am apucat de citit Excitat: Istoria hormonilor și modul în care controlează aproape totul, de Randi Hutter Epstein, apărută în 2019.
Ca orice neinițiat într-ale biologiei, când aud de hormoni mă gândesc invariabil la hormoni feminini și masculini. Dar mereu când e vorba despre corpul uman, lucrurile sunt mai complexe. Cu cât aflu mai multe despre el, cu atât sunt mai surprinsă că putem funcționa, în general, atât de aproape de perfecțiune. Să ne întoarcem însă la cartea noastră.
Sfânta hipofiză și sfântul hipotalamus
Hipotalamusul și hipofiza se află foarte aproape unul de alta. Hipotalamusul reglează temperatura corpului, asta ca să mă limitez la cuvinte puține. Hipofiza face… foarte multe. Și conține mult mai mulți hormoni decât ne-am putea imagina.
De fapt, am putea spune că toată povestea endocrinologiei, a științei care se ocupă de studiul glandelor și al hormonilor, a început cu hipofiza. Vă las să vă delectați personal cu informațiile și explicațiile pe care nu aș putea să le scriu pe scurt aici. Tot ce trebuie să știți e că hipofiza e un soi de tastatură cu multe butoane, care acționează sau ajută la acționarea mai multor procese din corpul nostru.
Deci nu există doar estrogen și testosteron?
După cum am spus, când mă gândeam la hormoni, mă gândeam specific la aceștia doi. Desigur, știam mai mult sau mai puțin că, de exemplu, glanda tiroidă produce un soi de hormoni, dar cunoștințele mele se opreau aici. Biologia elementară studiată în școală nu e chiar… elementară.
Oferă-ne doza de cofeină necesară concentrării!
Pe ici, pe colo, am mai învățat că, de fapt, corpurile femeilor și ale bărbaților conțin și estrogen și testosteron, diferența constând doar în predominanța unuia din cele două și a cantității. Dar nu știam că apetitul este controlat de un hormon. Că dacă ceva nu merge bine în hipofiză, nu vom avea niciodată senzație de sațietate. Că nanismul provine de la o dereglare a hipofizei.
Sunt mai multe informații interesante pe care le veți găsi în carte. Cert este că, la fel cu orice carte de genul, a răspuns la niște întrebări pe care nu mi le-am pus niciodată, dar a dat naștere la numeroase altele.
Medicina: între perfecțiune și antreprenoriat
Autoarea volumului Excitat: Istoria hormonilor și modul în care controlează aproape totul pornește discuția chiar de la începuturile endocrinologiei. Ne este ușor să acceptăm că medicina modernă a vindecat multe boli și a oferit șansa la viață multor oameni. Dar, de obicei, cunoștințele ne sunt limitate la boli mai cunoscute și ne pierdem în numere. Endocrinologia a făcut și ea multe schimbări, dar la începuturi, ca orice știință nouă, a avut și coborâșuri.
Auzim și astăzi de felurite creme-minune care promit marea cu sarea. Voi pomeni aici crema anticelulitică, fără vreun cuvânt în plus. Începuturile endocrinologiei au fost cam la fel, doar că promitea, de exemplu, tinerețe de lungă durată dacă te apucai să consumi testicule de animale. Și probabil asta nici măcar nu era cea mai nebună idee în care credeau oamenii.
Citește și SWORDS – Spoken Word Sessions: 14 ianuarie, la Control Club
Pe de o parte, aveam doctorii care doreau să învețe mai multe despre această știință. Cei care au lucrat cu sârguință pentru a avea rezultate concrete, nu doar vorbe. Pe de altă parte, aveam medici care au văzut o oportunitate și nu au ratat-o. Cea de a face bani.
A crede sau nu în știință
Deși încearcă să ne transmită adevărul cât mai obiectiv, știința are limitările ei. În unele cazuri e vorba de o limitare practică. Știi ce are pacientul, dar nu există nici un leac. În altele, de eroare de diagnostic. Nu poți stabili diagnosticul sau o faci greșit. Și asta pentru că suntem oameni și știința e făcută de oameni. Nu suntem perfecți și suntem departe de a avea cunoașterea a tot și toate.
Citind cartea, mi-am imaginat cum frica și scepticismul din zilele noastre, legate de vaccinuri, de exemplu, nu sunt atât de iraționale. În secolul trecut, oamenii au avut încredere oarbă, fără să pună la îndoială nimic. Luau ce li se da și asta, uneori, a dus la moartea mai multor pacienți, totul din cauza unor erori. Azi, unii oameni pun totul sub semnul îndoielii, până în punctul în care recurg la leacuri băbești care, în cele mai bune cazuri, oferă doar un mic confort sau nu fac nimic.
Când vine vorba de știință, consider că ar trebui să ne raportăm la ea cu un minim scepticism. Să nu acceptăm totul, dar nici să nu negăm totul. Ne informăm și încercăm să luăm decizii în cunoștință de cauză. Nu există bine sau rău în știință – uneori e vorba de o zonă gri. Nu putem afla nici dacă am fi trăit mai mult sau nu dacă făceam X sau Y procedură. Putem doar să sperăm că, abordând totul cu mintea deschisă, vom reuși să trecem prin viață mai bine.
Recomand cartea oricui este curios să citească despre știință într-un mod accesibil. Excitat: Istoria hormonilor și modul în care controlează aproape totul poate fi considerată o carte care să pună bazele cunoștințelor despre endocrinologie.
Recenzie scrisă de Alexandra Șteți
Editare de Andreea Sterea
Corectură de Iulia Dromereschi
Layout de Alexandra Șteți