Cartea „Eu rămân aici”, scrisă de Marco Balzano, explorează povestea mai puțin fericită a unei familii dintr-un sat de munte, în Al Doilea Război Mondial.
Totuși, chiar dacă tema războiului este un laitmotiv al romanului „Eu rămân aici”, mesajul pe care îl transmite este cu mult dincolo de acesta.
Ce-i drept, Curon și ferma erau viața ei. Mama știa să se desprindă de amintiri și chiar de rădăcini cu o clipă înainte să devină prizoniera lor. Nu se pierdea niciodată, așa cum fac bătrânii, în povestiri despre vremurile de demult. Chiar şi când vorbea despre tata, mai mult decât să-și amintească anumite momente, părea că-i reproșează că o ștersese pe ascuns, lăsând-o de izbeliște ca să continue să trăiască singură. Mama era într-adevăr o femeie liberă”.
Neapartenență și efemeritate
Totul se învârte în jurul întrebării Cum putem lăsa totul în urmă?. Trina, protagonista, care este totodată și naratoarea, își prezintă povestea de viață de la adolescență la bătrânețe. Această carte descrie neputința oamenilor de a lăsa trecutul în urmă, fie că este vorba de o persoană, un loc sau o amintire.
Toate acestea par să reprezinte, câteodată, singurul lucru care poate să mai ofere speranța și putere pentru a continua.
CITEȘTE ȘI Iubirea în toate formele ei | De la bagaje emoționale la cum dorim să simțim iubirea
Ceea ce mie mi-a plăcut la această carte a fost felul în care prezintă zbuciumul unei persoane care se luptă să treacă peste anumite episoade legate de trecut. Este interesant și că locul în care ești poate să fie un impas în imaginarea viitorului.
Despre dorința de a-ți depăși condiția
La început, romanul ne prezintă povestea unei tinere fete dintr-un sat, care studiază pentru a deveni învățătoare, dorind să aibă o viață mai bună. Erich este băiatul de la ferma vecină, un tânăr care nu-și imaginează viața în altă parte și față de care Trina are o simpatie.
Totul pare să se destrame în momentul în care fasciștii preiau puterea în regiune și interzic folosirea limbii germane. Dorința Trinei de a deveni învățătoare se spulberă până când își ia inima în dinți să predea limba germană într-un subsol, împotriva regulilor.
Un caracter moștenit
Cu toate că Trina nu are curajul de a verbaliza sentimentele sale față de Erich, tatăl acesteia hotărăște să le aranjeze nunta. Totul pare că se așază bine pentru ea, anii trec iar cei doi tineri, care au devenit deja adulți, și-au întemeiat o familie.
Michael este fiul cel mare și Marica este o fetiță care înțelege greutatea situației din satul în care se află. Își dorește, la fel ca mama ei, să nu se resemneze la viața pe care o duce.
O altă latură a războiului
Războiul joacă și el un rol important. Însă nu sunt prezentate scene de luptă, ci chinurile celor care rămân în urmă. Un loc central îl ocupă durerea femeilor care trăiesc cu speranța că totul o să revină la normal. Curon, un sătuc din Tirolul de Sud, este ocupat de fasciști. Totul începe să se divizeze între a menține viața normală sau adaptarea la noul regim.
Dacă ți-a plăcut materialul Anicăi,
Recomand cu mare căldură lectura acestei cărți. Povestea emoționantă urmărește relațiile dintr-o familie și încercările prin care trebuie să treacă.
Mai mult decât atât, am găsit o întrebare la care trebuie să reflect. Este mai bine să rămâi într-un loc pe care îl cunoști, dar în care nu te regăsești, sau să privești înainte, cu dorința spre necunoscut?
Recenzie de Anica Maxian (#practicăUBB 2025-2026)
Editare și layout de Briana Lupea
Corectură de Iulia Dromereschi