Într-o țară unde muzeele sunt privite ca universuri informative, limitându-se doar la acest titlu, Muzeul Literaturii este un spațiu plin de libertate, ai cărui pereți ascund artă, devoțiune și dragoste pentru literatură.
Inaugurată recent, Casa Muzeelor din Iași găzduiește Muzeul Literaturii Române, Muzeul Poeziei, Muzeul Teatrului Evreiesc, dar și Muzeul Copilăriei în Comunism.
Călătoria mea prin acest loc, parcă separat prin bariere invizibile de realitate, a început cu o cameră ai cărei pereți erau plini de afișe ale unor spectacole, care mai de care mai diferite. Mergând în fiecare sală de la primul etaj, am fost uluită de câte spectacole, reprezentații și părți artistice importante ale României îmi erau necunoscute. Totuși, eram gata să le descopăr. După ce am terminat de analizat afișele spectacolelor efervescente ale Teatrului Evreiesc, am început un nou capitol.
Muzeul Literaturii Române a fost cel care a lăsat amprente puternice asupra emoțiilor trăite de cititoarea din mine. Plimbându-mă dintr-o sală în alta, m-am simțit ca o pasageră clandestină prin viețile sau spațiul personal ale unor mari scriitori precum Titu Maiorescu, Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu, sau chiar îndrăgitul Caragiale. Fiecare încăpere surprinde mici fragmente esențiale din viața lor, precum vechiul catalog unde punea notele Ion Creangă, pipele scriitorilor, pagina cu semnăturile exersate ale lui Mihai Eminescu și nu doar.
Celebra redacție Dacia Literară, dar și unica Junimea sunt oprite și ele în timp, pentru ca vizitatorii să simtă atmosfera creativă, impregnată totuși de certurile care vizau diverse teorii literare. Dacă sunteți atenți și vă lipiți urechile de ușa din lemn din sala Junimea este foarte probabil să furați frânturi din conversațiile aprinse ale scriitorilor.
Nu e mult de când se credea că femeia nu are suflet.
Oglinda precursoarei feminismului literaturii române, Sofia Nădejde, nu lipsește din tablou, vizitatorii având ocazia să afle și povestea ei. Ca singură personalitate feminină prezentată în muzeu, importanța ei se amplifică surprinzător. De câțiva ani, avem în România și Premiile Sofia Nădejde, o inițiativă a asociației Art No More. Vă invităm să citiți aici cele câteva materiale deja publicate în legătură cu acestea.
Nucleul călătoriei mele, locul unde aș fi vrut să rămân pierdută în timp ce încerc să-mi imprim în minte frumosul specific artistului vizual Ion Barbu, este Muzeul Poeziei.
Acest muzeu este, practic, unic în țară, din cunoștințele noastre, probabil și în Europa. Nu mai cunosc să existe un alt Muzeu al Poeziei. Poate că poezia este încadrată în Literatură în cadrul muzeelor, dar nu are propriul ei loc, a declarat un muzeograf al Casei Muzeelor.
Pășind în el, nu poți face decât să te lași atacat de mașini de scris ale căror manuscrise zboară libere, dându-ți șansa să le citești. Năucit, ajungi să te plimbi pe podeaua unei camere pe care se află sticle cu poemele scrise în zilele noastre, iar pereții sunt plini de tablouri expresive, ireal de expresive. Astfel, ajungi în camera unde poezia română contemporană este vie, explorată în cele mai creative moduri (chiar și prin vestimentație). În tot acest timp, pe pereți versuri din canonurile clasice sunt tratate cu o oarecare ironie.
Muzeul Poeziei mi se pare ceva extraordinar, făcut cu o viziune modernă, sunt spusele unei doamne care a vizitat Casa Muzeelor, dar care a apreciat cel mai mult libertatea de exprimare a poeziei, aşa cum am făcut-o și eu.
Din perspectiva unei cititoare care a regăsit o parte frumoasă din sufletul ei la Muzeul Literaturii Române, vă recomand să vă încheiați călătoria prin sala Rezervația de îngeri. Inspirată în totalitate de dormitorul lui Emil Brumaru, este o sală cu, pentru și din cărți. E visul împlinit al oricărui iubitor de cărți! Vă va surprinde!
Când m-am uitat în urmă, nu erai,
Tu, înger păzitor. Nici înainte.
Și deodată mi-a trecut prin minte
Că sunt lăsat în grija oamenilor, vai!
Pe-acest pământ! […]
Când m-am uitat în urmă, nu erai... – Emil Brumaru
Muzeul Literaturii Române, alături de Muzeul Poeziei, au puterea de a revoluționa conceptul de muzeu și atmosfera sa. În aceste două muzee liniștea nu surprinde monotonia, ci secundele de care ai nevoie pentru a apăsa pe declanșatorul aparatului foto ascuns doar în mintea ta. Este locul care, odată ce i-ai călcat pragul, ai intrat și în inima lui. Tot ce pot să spun este că îmi doresc ca oamenii să descopere această inimă mare, frumoasă care poate schimba moduri de gândire, inimă la care știu că vreau să revin de fiecare dată când am ocazia. Este o inimă care îi așteaptă pe toți, iubitori de literatură sau nu (deși nu pot ascunde faptul că, în calitate de cititoare pasionată, experiența prinde o cu totul altă valoare).
Adelina Levărdă (redacția #iasi) debutează pe media.hub cu acest text plin de sensibilitate despre vizita la Muzeul Național al Literaturii Române din Iași, mai precis la recent inaugurata Casă a Muzeelor, care, anul acesta, ne-a găzduit și pe noi la festivalul FILIT. Adelina este în clasa a noua și scrie pentru departamentul #carticeala, dar coordonează și filiera noastră ieșeană. Dacă doriți să-i propuneți un subiect din localitate, o puteți contacta la aivibuc [at] gmail [dot] com.
Redactare & layout: Iulia Dromereschi
Fotografii originale făcute de autoarea materialului