De editura OMG am auzit în pandemie, cam pe vremea în care m-a pălit și pe mine avântul de liceană îndrăgostită de a încerca să scriu poezie contemporană. Colecția OHMYGODPOETRY era doza mea zilnică de rai. Luca Ștefan Ouatu, cu al său Cinematic, sau Gabi Eftimie, cu Sputnik în grădină, erau volumele mele preferate, pe care cred că le-am recitit în lunile acelea de minim trei ori pe fiecare în parte, având totodată gustul amar că prea puțini dintre colegii mei erau familiari cu poezia contemporană de la noi. Puțini erau cei care citeau poezie, iar dacă o făceau, aproape niciodată nu cumpărau un volum (fie împrumutau sau se limitau să vadă doar cum stă treaba cu poezia pe internet și atât), ceea ce își pune inevitabil amprenta asupra destinului poeziei de azi în România.
Dan Coman spunea, la o ediție FILIT, că românii sunt un popor care trăiește cu o falsă impresie a excentricității consumului de poezie. Lumea are impresia că poezia este un moft, un moft pe care timpul nu ni-l permite decât dacă suntem tineri sau șomeri. Dar cine are timp zilnic să se spele măcar o dată pe dinți, are timp și să citească zilnic o poezie. La trei ani de când am participat la prima mea ediție FILIT și mi s-au întipărit aceste vorbe în minte, am avut șansa (pe zoom, ce-i drept) de a intra în dialog cu Alex Ciorogar, owner & founder la OMG, care m-a pus la curent cu toate mecanismele minuțioase din spatele mașinăriei faine pe care o vedem noi din afară și care ar fi imposibil să funcționeze fără dedicarea unor oameni extrem de ambițioși și de talentați.
Alex Ciorogar este Doctor în Literatură Comparată și conduce Echinox. Face parte din catedra de Limba Engleză a Facultății de Litere din cadrul Universității Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, și scrie cronică de carte și articole specializate pentru diverse publicații.
Q. Cum arată, prin ochii OMG Publishing, piața literară de poezie în România, la momentul actual?
A. Este exact întrebarea (sau răspunsul) de la care am plecat când am decis să pornim editura OMG. Nu mi se pare neapărat greșit să împarți piața literară în genuri (poezie, proză, traduceri, eseuri, critică ș.a.m.d.), dar este exact ce se întâmplă la noi. Nu vreau să zic că în State sau în U.K nu vezi edituri specializate sau dedicate poeziei, doar că la noi se întâmplă această departajare din alte motive și nu tot timpul din cele la care ne-am aștepta. Felul în care am privit și am abordat noi „problema” se raportează nu doar la mica piață de edituri dedicate poeziei, dar și la peisajul liricii contemporane (aproximativ ultimii 30 de ani, deci după 1989).
Nu am vrut ca OMG să fie doar o editură de poezie*. Doar că am început așa pentru că, raportându-ne la celelalte edituri, ni se părea că nu există o zonă care să-i favorizeze pe anumiți scriitori și pe anumite scriitoare. Ne-am dorit să creăm o zonă în piața literară de poezie în România care să nu fie constrânsă de anumite preferințe stilistice sau tematice. Până la urmă, asta mi se pare relevant pentru OMG, faptul că arată lumii o poezie nouă, o poezie diferită, în sensul în care depășește formulele și clișeele postmoderniste cunoscute.
Îl puteți citi pe Alex Ciorogar și în Observator cultural.
Înțelegând contextul în care ideea OMG a prins rădăcini, am avut curiozitatea să-l întreb pe Alex cum a început propriu-zis povestea editurii, cine se află în culise și cum arată, dacă există, portretul-robot al cititorului OMG.
A.: Ideea de a înființa editura a prins contur cu mai mulți ani înainte. Țin minte chiar că am avut mai multe discuții de acest gen cu poetul Andrei Doboș, prin 2014, când eram amândoi colegi la masterat. Nu am reușit să ducem până la capăt proiectul atunci, dar am menționat acest episod anecdotic ca să arăt că ideea plutea de mult în aer și că se aflau oameni potriviți în jurul ei. Sigur că a avut legătură și cu entuziasmul vieții literare clujene: simt că m-a ajutat și inițiativa clubului de lectură pe care l-am înființat, inițial ca o alternativă. În 2019, împreună cu doi prieteni (Andrei Pintea și Sebastian Big) am pus bazele concrete ale editurii, având sprijin de la toți oamenii din jurul nostru (Alex Văsieș, Vlad Moldovan, Cosmina Moroșan, Alex Goldiș ș.a.m.d.). Responsabil de imagine și design era în principal Sebastian, dar bineînțeles că am colaborat și cu alți oameni din afara acestui „nucleu”. Lucrurile s-au schimbat puțin în ultimii doi ani, în care Andrei a părăsit echipa, iar Sebastian a ales să ne ajute mai mult din exterior, nu să facă parte din schema oficială. Așa cum apare acum pe site-ul editurii, alături de mine este redactorul-șef Alex Văsieș, Cristina Alexandra pe partea de distribuție și vânzări, iar fiecare subsecțiune este coordonată de altcineva. Suntem foarte mulți care contribuim la bunul mers al lucrurilor ca să zic așa și îmi este și teamă să nu omit pe cineva acum (zâmbește).
Cât timp citiți interviul cu Alex, nu uitați să intrați pe site-ul editurii, pentru a vedea ce vă face cu ochiul.
A.: Cât despre a doua întrebare, nu pot să mă abțin să nu mărturisesc că acest cititor arată mai mult sau mai puțin ca mine. Portretul-robot al cititorului OMG nu poate fi decât o reflecție a ceea ce ne doream noi să vedem și ni se părea că lipsește. Un cuvânt care mi se pare că descrie foarte bine ce am încercat să facem la OMG este metamodern. Metamodernismul reprezintă încercarea de a depăși ironia și cinismul postmodernismului, se întoarce la sinceritate, la un alt tip de autenticitate, de afect. Ca să dau un exemplu muzical și mai cunoscut publicului, care mi se pare că se pliază pe ceea ce constituie curentul metamodern, îl am în minte pe The Weekend cu ultimul său album sau, în materie de seriale, Master of None. În poezie, cred că metamodernul reușește, în sfârșit, să pună sub aceeași zodie mai multe curente, mai multe tipuri de poezie cu care ne întâlnim azi și tipuri noi de expresivitate, pe care încercăm să le aducem la lumină prin editură.
Q.: Care este procesul prin care trece un debutant pentru a-și vedea poezia/proza publicată?
A.: Suntem o editură mică, cu puține resurse, așa că procesul nu este neapărat cel obișnuit. Lucrurile au stat puțin diferit la noi. Spre exemplu, am vorbit personal cu anumiți scriitori și scriitoare care îmi plăceau și aproape că i-am făcut să-mi promită că vor scoate un volum la OMG, deși editura încă nu exista, propriu-zis, la momentul respectiv. Acum, lucrurile s-au schimbat, suntem din ce în ce mai abordați de scriitori cărora le place ce facem și care rezonează cu felul în care arată editura sau poate, pur și simplu, cu designul cărților. Așa că există oarecum două căi: noi căutăm în continuare autori care ne plac și pe care îi abordăm direct, dar există și calea asta, a surprizelor, când primim manuscrise de la autori mai mult sau mai puțini cunoscuți care își doresc să fie publicați la noi. Apoi, citim cu mintea deschisă tot ce primim și încercăm să colaborăm cu cât mai mulți oameni faini. Este o experiență subiectivă, evident, dar nu lăsăm nepublicat niciun autor care ne-a plăcut. Procesul tehnic de publicare poate dura și câteva luni, pentru că implică o muncă de editare colectivă, redactare, diferite sugestii legate de ordinea sau de numărul textelor primite. Apoi, urmează partea de tehnoredactare, de paginare a volumului în formatul caracteristic OMG (sunt foarte importante aici fonturile alese, imaginile, cum arată poemele în pagină, sau calitatea hârtiei).
M-am bucurat că am ajuns cu discuția în acest punct, pentru că eram de mult curioasă să aflu cum își alege editura ilustrațiile pentru volume și dacă are și autorul/autoarea un cuvânt de spus sau se lasă exclusiv pe mâinile graficienilor.
A: Cred că primul volum cu ilustrații a fost cel al lui Tudor Pop și, de exemplu, el ne-a trimis direct manuscrisul cu respectivele imagini. La fel s-a întâmplat și cu Gabi Eftimie. Am publicat, recent, și o colaborare între o poetă și o artistă vizuală, respectiv volumul Cătălinei Stanislav, care a fost ilustrat de Ilinca Pop.
Q.: Aveți anumite strategii prin care vă atrageți cititorii?
A.: E o întreagă știință și artă în spatele ideii de marketing, știință pe care trebuie să mărturisesc că și eu am învățat-o mai mult din mers. Cea mai importantă lecție a fost, cred, conștientizarea faptului că în orice domeniu de activitate există anumite modele. Am încercat să punem laolaltă tot ce am văzut în străinătate și ne-am inspirat din tot ce ne-am imaginat că ar putea fi realizat și la noi. Se pot adapta strategiile editurilor mari din afară (Penguin UK îmi vine acum în minte) la spațiul autohton.
Q: Cât de importantă este, în această direcție, promovarea poeților?
A.: Cred că viața unei cărți poate fi împărțită în două părți la fel de importante, unde momentul zero este cel al publicării cărții. După acel moment, viața cărții nu mai depinde nici de scriitor și nici de editură. Există un cor mediatic care amplifică ecoul unei cărți. Cred că o mai strânsă colaborare între diferitele instituții care participă la viața literară ar face mult bine tuturor (librării, edituri, cititori). În afară de festivaluri sau cenacluri, astăzi există multe alte forme de mediatizare (Instagram, Facebook, twitter, booktube) și toate aceste forme de mediatizare culturală ar trebui susținute mult mai mult, pentru că prin ele ajunge să aibă loc o filtrare a literaturii de calitate. Cartea supraviețuiește sau nu doar datorită sau din cauza cititorilor.
Citești cu plăcere materialele noastre?
Ne poți susține voluntarii cu o cafea virtuală.
Q.: Ce v-a adus energie, pe culmile pandemiei, pentru a putea continua?
A.: În mod straniu, începutul editurii este legat tocmai de pandemie. Înainte, publicasem doar trei sau patru cărți. Practic, am învățat cum să gestionez totul în pandemie. Cea mai grea parte a fost că nu puteam organiza evenimente, deși am avut o lansare în aer liber (nu cum am fi făcut-o de obicei). Din fericire, nu ne-a afectat în sensul în care să ne fie stagnată sau oprită activitatea, mai ales că noi lucrăm mult de acasă. Tipografia de care depindem a fost închisă câteva luni și a trebuit să amânăm lansarea unor volume. Dacă am un regret din pandemie ar fi acela că noi nu ne doream să facem lansări tipice, tradiționale, ci aveam în plan petreceri OMG cu invitați speciali, care, bineînțeles, nu s-au mai putut ține. Partea bună este, însă, că în bula noastră mi se pare că s-a cumpărat și s-a citit mai multă poezie în carantină, deci cumva asta a fost sursa noastră de energie.
Q.: V-ați gândit să publicați și autori canonici de poezie (în ediții actualizate), sau nu ar avea relevanță?
A.: Sincer, mi se pare că ține de datoria Academiei să reediteze autorii canonici. Noi nu cred că am avea de ce să facem asta.
Simțind că ne apropiem de finalul interviului (țin să-i mulțumesc încă o dată lui Alex Ciorogar pentru că a acceptat invitația), l-am rugat să ne povestească puțin despre planurile de viitor ale editurii.
A.: Pe termen lung, plănuim să ne extindem într-o organizație mult mai largă, în sensul în care aș vrea să existe o agenție literară care să acopere editura și o librărie sau un mic lanț de librării OMG. De asemenea, ne-am propus să nu ne limităm doar la zona literară, ci vrem să lansăm și niște albume de artă. Iar pe termen scurt nu pot decât să-mi doresc să reușim în continuare să valorificăm autorii și autoarele care merită.
Ramona Boldizsar scrie și vorbește despre literatură, despre poezie, despre lucruri care merită citite. Ascultați-o recitând un poem din Expectativa luminoasă, volum de poeme al lui Andrei Dosa apărut la OMG despre care am pomenit și la cel mai recent club de carte #clandestin, unde Andrei a fost invitat și am povestit despre romanul lui, Multă forță și un dram de gingășie
Pentru încheiere, l-am rugat pe Alex să se gândească la un vers sau mai multe care să-i definească domeniul de activitate sau munca pe care o depune în cadrul editurii. Oscilând între William Wordsworth, T. S. Eliot, Allen Ginsberg și Frank O’Hara, unele dintre versurile preferate ale invitatului meu, care-mi vor rămâne în minte după interviul acesta, îi aparțin lui W. H. Auden și sună cam așa:
Were all stars to disappear or die,
I should learn to look at an empty sky
And feel its total dark sublime,
Though this might take me a little time.
(The More Loving One – W. H. Auden**)
*Colecția OHMYGODPOETRY nu este singura pe care o veți regăsi în oferta editurii. Puteți achiziționa volume din OHMYGODTHEORY (teorie & critică) sau OHMYGODFICTION (include și o colecție de proză scurtă a lui Seán Burke), și dacă veți avea curiozitatea să cercetați site-ul sigur veți descoperi și alte surprize.
** Poets.org este un site pe care vă puteți umple de poezie. Recomandăm înscrierea la newsletterul lor, Poem-A-Day, care vă livrează doza zilnică de poezie internațională în căsuța poștală electronică. Firește că avem asemenea inițiative și în România – vom reveni cu ele în materiale viitoare.
–
Documentare, interviu & redactare: Mălina Turtureanu (redacția #iași)
Corectură și layout, note, casete: Iulia Dromereschi
Fotografii preluate din sursele citate