O distopie atât de apropiată de realitatea zilelor noastre, dar totodată atât de îndepărtată… „Diabolica”, primul volum din trilogia cu același nume, a fost aleasa clubului de carte Distopioteca, ediția a noua.
Coperta FB a evenimentului (c) Maria Chirilă
Cum arată omenirea de data aceasta?
După cum v-ați obișnuit, în cadrul distopiilor atmosfera este destul de sumbră, întunecată și, de obicei, ne este prezentat și modul în care a murit Pământul, s-au terminat resursele, omenirea nu a mai supraviețuit, ce specie nouă ne-a invadat, cum a început războiul etc.
Totuși, nu suntem chiar abandonați și introduși într-o lume nouă fără context. La început, aflăm cum sunt creați Diabolicii, umanoizi modificați genetic, creați în laboratoare. Ei pot fi asemănați cu o gardă de corp, dar mult mai brutală și loială propriului stăpân. În momentul în care sunt vânduți, sunt injectați cu o substanță ciudată care le oferă un singur sentiment: iubirea necondiționată față de stăpânul ales. Prima dată când le-am citit și eu descrierea, m-am gândit la un câine de luptă. Dar Nemesis este departe de aceste caracteristici generale expuse.
Aflăm și cum este împărțită noua societate creată: de la împărat și până la locuitorii planetelor găsite în întregul Univers. Avem și multe aspecte politice și încurcături, care mă duc puțin cu gândul la seria „Jocurile Foamei”.
Citește și recenziile cărților din seria „Jocurile foamei”, scrise deDiana Hîncu,
În cadrul volumului, urmărim viața lui Nemesis, o diabolică vândută unei familii de rang înalt. Sidonia Impyrean a devenit stăpâna ei. Ea face parte dintr-o familie de Grandilocvi, care sunt imediat sub împărat și rudele sale la conducere.
De mică, Nemesis a fost învățată să lupte, să omoare, să fie o armă. Ea a împărtășit soarta oricărui diabolic, iar când noua stăpână a fost găsită, totul s-a schimbat. A fost injectată cu un ser care îi dădea un nou scop în viață: să o apere pe Sidonia, orice s-ar întâmpla. Astfel, de la o brută fără suflet, Nemesis a primit un sentiment: iubirea necondiționată pentru propria stăpână și nimeni altcineva.
„Diabolica” (S. J. Kincaid). FOTO Alexandra Pătrașcu
Totuși, Donia, cum era alintată fata, nu a tratat-o niciodată ca pe o diabolică, o simplă unealtă de care să se folosească pentru a fi în siguranță. Treptat, ea a considerat-o egala sa, apoi chiar prietena ei. Totul se schimbă când Sidonia pare să fie amenințată de împărat și este chemată pe navele sale. În loc de casele și palatele cu care am putea fi obișnuiți în alte cărți, în „Diabolica”, oamenii locuiesc pe nave, în spațiu. Planetele nu sunt sigure, cele mai multe nu sunt locuibile, iar acolo au rămas doar persoanele de rang inferior. Această situație m-a dus cu gândul la seria„The 100” (serie de cărți sau serial, îl puteți găsi și pe Netflix).
În loc să își lase stăpâna să își riște viața într-un loc atât de periculos, la porunca părinților Sidoniei, Nemesis este instruită și modificată genetic încă o dată, pentru a părea umană. Un diabolic are metabolism diferit: sunt mai puternici, mai înalți, au o privire specifică, ucigătoare și pot fi ușor de recunoscut. Erau o specie dispărută în prezentul poveștii noastre, deci planul lor putea să funcționeze. Diabolicii au fost toți uciși pentru a nu deveni violenți, dar Nemesis a rămas ascunsă de familia Impyrean.
Universul cărții „Diabolica”
Distopică, robotizată, întunecată, lipsită de rațiune sunt doar câteva dintre caracteristicile lumii descrise în carte. Oamenii au exploatat resursele Pământului până când l-au distrus. Au fost nevoiți să se mute în spațiu, pentru a asigura supraviețuirea rasei umane. Locuiesc în nave, care în timp au fost automatizate, astfel încât să asigure confort și o viață cât mai ușoară cu putință. Există chiar și grădini în aceste locuri.
Știința și tehnica sau ingineria sunt subiecte interzise în acest univers (cu excepția modificărilor genetice). Oamenii sunt lăsați în neștiință, nu au acces la cărți sau la informație. Cei care nu împărtășesc aceste idei sunt considerați dușmani și omorâți în diverse conjuncturi.Un exemplu este chiar tatăl Sidoniei, ale cărui decizii ne-au adus în situația de față.
Totul este asigurat de un tip de robot. Există roboți medicali, care se comportă ca un doctor din lumea noastră, prin scanarea întregului corp. Există și roboți de înfrumusețare, care te pot schimba până la cel mai mic detaliu, cum avem noi opțiuni în realitate de la machiaj și vopsitul părului, la operații estetice. Oamenii își schimbau chiar și zilnic majoritatea trăsăturilor, păstrând câte un detaliu distinctiv din înfățișarea lor reală: ochii, forma nasului, culoarea părului sau altele.
Citind și aflând mai multe detalii despre situația oamenilor, am trecut prin stări variate. Am fost încântată, pentru că nu îți mai faci probleme legate de programări la doctor, cum îți stă părul dimineața, cum arăți în societate. În același timp, mi-am dat seama că pretențiile cresc în lumea lor ciudată. Apoi, ușor-ușor, am început să mă întristez, pentru că oamenii sunt lăsați în propria prostie și sunt fericiți așa. Ei nu au nicio soluție pentru ziua în care anumiți roboți nu vor mai funcționa.
Citate care merită amintite
Acesta este preferatul meu. Apare în prima parte a cărții.
Cu toții nu sunt altceva decât pulbere de stele sub forma unei ființe înzestrate cu gândire.”
„Diabolica” (S. J. Kincaid). FOTO Alexandra Pătrașcu
Totuși, mai este unul care m-a făcut să zâmbesc. După ce Nemesis îi ia locul Sidoniei în societate, ea se apropie din ce în ce mai mult de natura umană, învață ce sunt sentimentele, cum trebuie să se exprime și să se comporte, în cine poate să aibă încredere. Printre acestea, descoperă iubirea pentru o altă persoană în afară de Sidonia, dar și râsul.
Mi-a luat un moment să-mi simt zâmbetul, să-mi dau seama ce sunet era acela. Râdeam. Râdeam.”
Mi-am găsit pasiunea pentru citit aproximativ în clasa a treia cu ajutorul volumelor din seria „Cronicile din Narnia” și de atunci și până în prezent tot cărțile de ficțiune au rămas preferate mele, în special cele din subgenul High Fantasy.
