Care sunt primele lucruri care îți vin în minte atunci când auzi cuvântul musical? Scene mari și grandioase? Distribuții numeroase? Mii de reflectoare și multe schimbări de costume? Turnante și decoruri multicolore? Toate aceste elemente fac parte din rețeta mega-musicalurilor de pe Broadway sau a teatrelor aflate în cartierul West End din Londra. Popularitatea și faima de care se bucură acestea la nivel internațional a șlefuit, cu siguranță, imaginea noastră despre ceea ce înseamnă un musical de succes. Suntem convinși că există o rețetă pentru a crea un spectacol bun de teatru muzical, o rețetă care bifează toate ingredientele menționate mai sus.
Ce se întâmplă însă când te întâlnești cu un musical care sfidează toate regulile și care îți dă definițiile peste cap?
Dac-ar avea gură ne demonstrează că poți face musical într-un teatru independent, pe o scenă mică. Dac-ar avea gură ne arată că poți face musical cu cinci actori. Dac-ar avea gură ne învață că un musical nu depinde doar de grandoarea decorurilor sau a costumelor. Musicalul celor de la unteatru pare să ne spună că singurele condiții necesare reușitei sunt energia și hotărârea echipei de creație, dar și deschiderea unui teatru către proiecte inovatoare, neobișnuite și provocatoare.
Pregătirile pentru Dac-ar avea gură s-au întins pe doi ani, din cauza pandemiei. „Practic, am simțit că am luat-o de la capăt”, ne-a spus Alexa într-o discuție pe zoom. „Anul trecut, am început devreme documentarea, cu sprijinul Mind Health Education, pentru a ajunge la cei afectați de anxietate și a discuta cu experți în bullying.” În 2021, însă, echipa a lucrat aproape de la zero, mai ales pentru că a fost nevoie să integreze un actor nou.
Scriitura Alexei Băcanu surprinde încă o dată, pentru că reușește să transforme cinci personaje care la început, par stereotipice, în cinci protagoniști cu temperamente și personalități complexe și bine nuanțate. Stereotipurile sunt deconstruite atent și apoi reconstruite, îmbogățite cu noi și noi nuanțe. Parcursurile celor cinci liceeni devin astfel mult mai credibile, ei devenind exponenții tuturor fricilor, nesiguranțelor și speranțelor specifice perioadei adolescenței.
Dac-ar avea gură este primul musical pe care l-a scris Alexa. „Reușeam să scriu o pagină, două pe zi – mult mai lent decât de obicei”, a povestit ea. „Dar înainte am făcut documentarea, și firește că știam personajele și intriga. A fost foarte dificil, fiindcă am scris totul în versuri, cu un ritm în minte, iar apoi Renata a propus melodii care difereau de ale mele, și am lucrat împreună la adaptare.” Renata Burcă a fost cea care a compus muzica, iar între cele două a intermediat mult Dragoș Mușoiu, regizorul. „A fost un tur de forță cu muzica și toată lumea a trăit foarte intens perioada în care deja începuseră repetițiile și încă se compunea.”
În „mica noastră societate”, fiecare își știe bine locul, știe ce îi este permis și ce nu. Ce poate și ce nu. Dar cât de complex e fiecare individ în parte? Și cine suntem noi cu adevărat, care e substratul comportamentului nostru? Toate răspunsurile le găsești în Dac-ar avea gură, un musical cu accente horror de Alexa Băcanu și Renata Burcă.
Ideile preconcepute și stereotipurile se numără printre principalele teme ale spectacolului. Cum este, de altfel, și faptul că un musical trebuie să fie grandios, pe o scenă mare, cu ansamblu și distribuție numeroasă. Total fals. La unteatru ai ocazia să urmărești un musical care nu e chiar ca orice alt musical pe care l-ai mai văzut. E intim și aparte, la fel ca spațiul unteatru în sine, și urmărește în principal o temă ce este pe buzele tuturor de ceva timp: bullying-ul.
Cu o serie de personaje atent construite, pornind de la stereotipuri care sunt, apoi, atent analizate și disecate, piesa urmărește viața a cinci liceeni, elevi într-un liceu cu o istorie marcantă. Deși la început pot părea plictisitori, la final vei ajunge să empatizezi cu Maia, Cezar, Victor, Simi și Vero, pentru că te vei recunoaște pe tine sau vei recunoaște alte persoane din viața ta. În ordinea de mai sus, Iolanda Covaci, Ionuț Grama, Radu Dogaru, Adonis Tanța și Maria Alexievici interpretează magistral câte o tipologie de student de liceu, de la eleva populară până la tocilara clasei. Dar cel mai important personaj, care marchează toate destinele, este chiar liceul, prin clădirea sa. O metaforă a constrângerii și normelor sociale, așa cum o redă și songul:
Clădirea asta a fost demult liceu
Pe când educația era o formă de tortură
Dac-ar avea gură
S-ar auzi cum pereții urlă
Urlă de foame în noapte
Mereu
„Pentru mine, ideea de structuri sociale și de tipologii este foarte importantă”, a spus scenarista, explicând că este de părere că multe dintre ele sunt forțate și că apar, cu predilecție, în liceu, „un loc care nu are, neapărat, legătură cu tine.” Consideră că publicul căruia i-ar recomanda spectacolul ar fi, mai ales, format din liceeni, pentru că temele tratate îi preocupă și pentru că Dac-ar avea gură „a fost scris și creat cu ei în gând”.
Ideea de a crea un musical horror le-a aparținut Alexei Băcanu, lui Adonis Tanța și lui Dragoș Mușoiu: „cea mai nebunească idee”, așa a descris-o scenarista. „Ne-am gândit la Carrie”, a spus ea, referindu-se la romanul de debut al lui Stephen King și la ecranizările sale, „și la multe musicaluri: Hamilton, Les Mis, Beauty and the Beast, toate ascultate obsesiv și care au ajutat mult la construirea personajelor și mai ales la structură.”
Alexa ne-a povestit și cum au făcut selecția actorilor care au ajuns să joace în musical, precizând că singurul personaj construit „după actor” a fost Simi (jucat de Adonis Tanța) și că pe ceilalți i-au recrutat prin intermediul unteatru, respectiv prin recomandări. „Pentru noi, a fost un proiect-pilot, în care nu am experimentat foarte mult cu forma. Acum îmi doresc să mai scriu un musical, în care cred că m-aș juca și mi-aș permite să încalc mai des regulile.”
În regia lui Dragoș Mușoiu, textul Alexei Băcanu prinde forma unui spectacol pe muzica Renatei Burcă, în care decorurile sunt semnate de Oana Micu, producția muzicală și ingineria de sunet Tiki Horea, sunetul și luminile de Dragoș Mărgineanu, iar efectele video de Alex Ponoran. Spectacolul are o scenotehnică foarte dezvoltată și foarte complexă, iar jocul umbrelor, luminilor și proiecțiilor video foarte inventive devine, practic, cheia întregului spectacol, și în special a finalului.
Poți să descoperi chiar tu cine e spiritul care bântuie liceul și care este sfârșitul întregului musical cu accente horror Dac-ar avea gură dacă arunci o privire pe pagina de Facebook unteatru, pentru a afla datele viitoarelor reprezentații. Trebuie să îți mai spunem că, de doar câteva zile, textul musicalului a fost publicat într-o ediție ilustrată de Lucia Mărneanu, și s-a lansat și albumul audio al song-urilor din spectacol. Fii cu ochii pe pagina de Facebook Proiect 2, co-producătorul acestui spectacol.
