Recunosc că am o sensibilitate pentru oamenii ieșiți din comun și din tipare, așa că nu aveam cum să nu citesc Ciudata Sally Diamond de Liz Nugent, apărută la Editura Crime Scene Press în traducerea lui Liviu Szoke. Conține în titlu unul dintre cuvintele mele preferate, așa că era imperios necesar să aflu ce e așa de ciudat cu această Sally.
Am multe persoane în jur care socializează greu și care s-au bucurat enorm când au fost închise în casă în 2020, dar nu le consider ciudate sau anormale, doar diferite.
Prima parte a cărții Ciudata Sally Diamond promite
Mi-a plăcut și mi-a stârnit curiozitatea prima parte a cărții, cu misterele unei morți ce părea și nu prea a fi naturală. M-a interesat și femeia adultă, crescută în umbra tatălui ei, într-un loc foarte izolat, care până la vârsta de 42 de ani nu a lucrat niciodată și nici nu are habar să se descurce în lumea de după poarta ei.
Sally nu este o ciudată. Ea a fost crescută într-un mediu nesănătos, care nu i-a permis să se dezvolte, să se manifeste, să trăiască. Este un copil adoptat de un medic psihiatru, care a luat decizia că nimeni nu o poate crește mai bine decât el. Astfel, Sally ajunge un adult disfuncțional, iar când rămâne orfană, începe să facă boacănă după boacănă, neștiind ce e aceea diplomație, empatie sau duplicitate.
Citește și CĂRTICEALĂ | „Cât aur ascund aceste coline”
Începând cu partea a doua a cărții, planurile temporale alternează. Suntem când într-un prezent cu vreo doi ani înainte de pandemie, când în anii `60-`70, când ni se dezvăluie povestea adevăraților părinți ai prietenei noastre ciudățele Sally. Tot cu această parte, au început și întrebările, presupunerile, dar și răspunsurile… câteodată, prea repede, pentru gustul meu.
Până la sfârșitul cărții, avem soluții la toate neclaritățile, ne sunt explicate toate comportamentele și motivele anumitor acțiuni și ni se spune exact ce va face fiecare personaj în viitor. Aș fi preferat ca un anumit personaj să aibă niște motive ascunse și diabolice pentru faptele sale de-a lungul vieții. Spre dezamăgirea mea, în spatele tuturor deciziilor sale a fost doar vanitatea.
Sally și normalitatea
În principiu, o urmărim pe Sally într-o continuă schimbare, declanșată de moartea tatălui său. Ea trebuie să se descurce singură într-o lume de care a fost ferită. Schimbarea are loc destul de repede, datorită terapiei și a conjuncturilor la care este expusă. Acest aspect nu prea m-a convins, deoarece este aproape imposibil să elimini complet 40 de ani de izolare. Așa că nu m-a mirat ce s-a petrecut cu Sally până la urmă.
Recomand cartea cititorilor care adoră să dea paginile și să afle câte ceva din poveste, care nu se tem de scene violente și care pot empatiza cu personajele antisociale și dureros de sincere.
O recenzie de
Georgiana Talpalaru
Editată de Andreea Sterea
Corectată de Iulia Dromereschi
Layout de Diana Hîncu