În cadrul ediției de anul acesta a festivalului cinePOLSKA, am avut șansa de a viziona Femeia pe acoperiș. Platforma TIFF Unlimited a pus la dispoziția oricui posibilitatea de a vedea câteva dintre peliculele din festival.
Filmul este o dramă poloneză regizată de Anna Jadowska, care a stârnit în mine o mulțime de stări: în special confuzie.
Într-o confuzie continuă
Cine se aștepta ca o femeie în vârstă de 60 ani, pe nume Mira, să vrea să jefuiască o bancă? Cu siguranță nu eu! Acest aspect m-a transportat într-o stare de confuzie încă din primele minute ale filmului. Perspectiva îi aparține unei femei vârstnice, cu depresie nediagnosticată, un soț abuziv verbal, multe datorii și nefericire.
Femeia trebuie să se confrunte de una singură cu tot și să lucreze ca doctor la o maternitate. Ultima picătură care a adus-o în stadiul de a face lucruri neobișnuite, precum încercarea de a jefui o bancă, a fost sărăcia și rușinea de a avea datorii.
Suferință și dezamăgire în societate
Suferințele acesteia nu încetează să apară, ajungând în punctul în care își dorește să-și pună capăt propriei vieți. După nenumărate semne, familia tot nu îi este alături. La finalul filmului, deși trebuie să facă închisoare pentru faptele ei, reușește să își găsească liniștea de una singură. Renunță, așadar, și la a-și mai ruga soțul pentru afecțiune.
Filmul acesta mi-a dat de gândit pentru că reflectă realitatea tristă a multor persoane.
Reacția societății la starea femeii din film este dezamăgitoare. Nimănui nu îi pasă prin ce trece. Este jignită și tratată de parcă ar trebui să îi fie rușine că suferă. Nu mai este privită la fel după ce este internată o perioadă într-un spital psihiatric.
Acest tip de tratament al societății este desprins din realitatea de astăzi. Oamenii nu conștientizează greutățile celorlalți și se grăbesc să tragă concluzii care pot înrăutăți starea mentală a persoanei în cauză.
Citește și
CinePOLSKA | Cine ești tu când nu te vede nimeni?,
un articol scris de Teodora Dumitroaea într-o ediție anterioară a acestui festival
Despre empatie
Lipsa de afecțiune și atenție în cuplu, sărăcia și munca până la epuizare pot afecta, de asemenea, o persoană, până când ajunge într-un stadiu de burnout sau chiar depresie. Ideea că, odată cu bătrânețea, nu mai e nevoie de intimitate și iubire în cuplu, ar trebui regândită, deoarece poate aduce multe probleme unuia sau ambilor parteneri.
Acest film este menit și să ne facă să îi apreciem pe cei de lângă noi indiferent de stadiul vieții în care ne aflăm, să învățăm, să ascultăm, să observăm semnele care apar pe parcurs, ca mai apoi să nu îl condamnăm pe partenerul nostru, ci să-l ajutăm. Cred cu tărie că acest film merită vizionat datorită interpretării impresionante a actorilor și datorită mesajului cu un puternic impact emoțional.
Nota mea pentru acest film este zece. Sper să ne recitim curând, cu o nouă cronică.
O cronică de film de Miruna Zamfir (departament #cinematics)
Editare: Rahela Ulici
Corectură: Iulia Dromereschi
Layout: Alexandra Pătrașcu