CinePOLSKA 2021 | Înstrăinare și izolare în două filme poloneze

La începutul lunii noiembrie, prin intermediul platformei TIFF Unlimited, am avut ocazia să iau parte la CinePOLSKA, Festivalul Filmului Polonez. Am văzut-o ca pe o șansă rară de a vedea unele dintre cele mai recente filme poloneze, premiate la importante competiții locale și globale. Filme pe care altfel nu știu dacă le-aș fi vizionat, dată fiind raritatea lor.

În cele ce urmează, am ales să vă vorbesc despre două filme prezente în festival: Cât mai departe de aici și 25 ani de nevinovăție. Cazul lui Tomasz Komenda.


Prima proiecție pe care am avut ocazia să o văd la ediția de anul acesta a fost Cât mai departe de aici, un film despre relații de familie defectuoase și legături toxice, în regia lui Piotr Domalewski.

Dar despre ce e vorba, de fapt?

În centrul poveștii se află Ola, în vârstă de 17 ani, care află că tatăl ei, înstrăinat de multă vreme de ea, de mama și de fratele ei, a murit într-un accident de muncă. S-a petrecut în Irlanda, unde locuia și muncea de ceva timp. Ola întâmpină dificultăți în a-l aduce acasă, în Polonia, pentru înmormântare. Acesta nu trebuia să se afle pe șantier în momentul accidentului, așa că nu avea cum să primească bani de asigurare cu care ar fi putut plăti transportul corpului și nici mașina pe care i-o promisese cadou la împlinirea vârstei de 18 ani. Carnetul de șofer era un vis pentru Ola. Iar tatăl ei îi promisese că atunci când îl va fi obținut îi va da cadou mașina lui.

Am fost puțin dezamăgită de traducerea titlului. Nu mă pot pronunța privind poloneza, însă în engleză titlul filmului este I never cry, iar în limba română, Cât mai departe de aici. Cred că mai bine îl numeau Niciodată nu plâng. Pentru că Ola, indiferent prin câte a trecut, niciodată nu a lăsat garda jos. A continuat să meargă mai departe. Cel puțin până la finalul filmului, atunci când lucrurile s-au schimbat, în sufletul ei. Și-a dat seama cât de mult o doare faptul că tatăl ei nu mai este, chiar dacă la început nu mai voia să audă nimic de el.


În timpul călătoriei sale din Irlanda, își dă seama că ea chiar ține la tatăl ei și încearcă să afle cât mai multe despre el de la toată lumea care îl cunoscuse. În final, își înțelege greșeala din clipa în care a descis să întrerupă legăturile cu el. În rest, filmul mi s-a părut foarte bun. Povestea este originală și pusă foarte bine în scenă.


A urmat apoi 25 ani de nevinovăție. Cazul lui Tomasz Komenda, de altfel debutul regizoral al lui Jan Holoubek, o producție bazată pe evenimente reale, care au șocat la vremea lor Polonia.

Filmul prezintă drama emoționantă a tânărului Tomasz Komenda. În anul 2000, acesta a fopedeapsăsăvârșire a pedepsei sale, Tomasz a fost eliberat de un polițist, cu ajutorul altor doi prieteni de-ai săi. Acest polițist a găsit ceva în neregulă în dosarul său și nu a renunțat nicio clipă la a rezolva cu adevărat cazul, ajutându-l astfel pe Tomasz Komenda să iasă din coșmarul vieții lui, închisoarea în care ajunsese pe

M-a impresionat că acel polițist, la aproximativ 15 ani de la închiderea cazului, și-a dat seama că nu este ceva în regulă și a continuat să caute adevărul, în ciuda faptului că și-ar fi putut pierde locul de muncă, ceea ce pentru unii ar putea părea cel mai important lucru din viață. Postul.

La 4-5 ani de la eliberarea lui Tomasz, Irek, cel cu adevărat vinovat de acea crimă oribilă, a fost arestat, alături de complicele său. Mă bucur mult că, în final, Tomasz Komenda a ieșit din închisoare. Dar, în același timp, m-am întristat gândindu-mă la cum avea să-i afecteze viața atât perioada petrecută acolo, cât și întreaga sa situație.


O cronică realizată de: Delia Darie (departament #cinematics)

Editare: Rareș Dinu (coordonator #cinematics)

Corectură: Iulia Dromereschi

📸 Fotografii preluate de pe site-ul ea.md

0